ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 365/RC/2016

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37 din 27 februarie 2015, Tribunalul Mehedinți, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a admis în parte, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., și a schimbat încadrarea din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 C. pen., în infracțiunile prev. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanța, din oficiu, a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., respectiv, din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pedeapsă care se va executa în conformitate cu dispozițiile art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la executarea pedepsei principale sau până când acea pedeapsă va putea fi considerată executată.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pedeapsă care se va executa în conformitate cu dispozițiile art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la executarea pedepsei principale sau până când acea pedeapsă va putea fi considerată executată.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în vigoare, a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite, respectiv, un spor de 8 (opt) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total, 2 ani și opt luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pedeapsă care se va executa în conformitate cu dispozițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5), rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la executarea pedepsei principale sau până când acea pedeapsă va putea fi considerată executată.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., rap. la art. 399 alin. (1) și alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată măsura preventivă a arestului la domiciliu din 23 septembrie 2014, la 21 decembrie 2014.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei H., județul Dolj, sau în cadrul unei unități școlare subordonate Inspectoratului Școlar Județean Dolj, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligat inculpatul A. să se supună prelevării de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 17 alin. (2), rap. la art. 16 alin. (1), lit. b) C. proc. pen., a achitat inculpatul B..

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., rap. la art. 211 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanța nr. 143D/P/2014 din 01 octombrie 2014 a DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți asupra autoturismului marca C., de culoare gri, an fabricație 1995, cu nr. de înmatriculare X1, indisponibilizat de SCCO Mehedinți, aflat la camera de Corpuri Delicte a IPJ Dolj, și restituirea acestuia către proprietar, respectiv numitei D.

A fost obligat inculpatul A. la 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin Sentința penală nr. 465 din 24 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/101/2014 al Tribunalului Mehedinți, s-a dispus, în baza art. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnarea inculpatului E., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în vânzare a unor droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la executarea pedepsei principale sau până când acea pedeapsă va putea fi considerată executată.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pedeapsă care se va executa în conformitate cu dispozițiile art. 68 C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală (de 3 ani și 6 luni închisoare) durata reținerii și arestării preventive, începând de la 23 septembrie 2014 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului E.

În baza art. 7 din legea 76/2008, inculpatul E. a fost obligat să se supună prelevării de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 112 lit. b) C. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat cantitatea netă totală de 897,36 grame heroină rămasă din probele expertizate și depozitată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. (conform dovezii seria H nr. 0180198, 0180199 și 0180197 din data de 13 octombrie 2014), aceasta urmând a fi distrusă, în condițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul E. a fost obligat la plata sumei de 3.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 3.000 lei, reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, iar 100 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de judecată.

Urmare încheierii din 20 noiembrie 2014 și Sentinței penale nr. 465 din 24 noiembrie 2014, pronunțate în Dosarul nr. x/101/2014 al Tribunalului Mehedinți, cauza s-a disjuns, în ceea ce-i privește pe inculpații A. și B., pe rolul Tribunalului Mehedinți înregistrându-se Dosarul penal nr. x/101/2014.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond, a reținut în fapt, următoarele:

În vara anului 2014, martorul E. (care a recunoscut faptele și care a fost condamnat în Dosarul penal nr. x/101/2014 al Tribunalului Mehedinți) a intrat în posesia unei cantități de aproximativ 1 kg de heroină, care era ambalată sub forma a două calupuri solide, învelite în plastic.

Inițial, martorul E. a depozitat cantitatea de drog într-o pungă, în subsolul blocului în care locuia, în Craiova, după care, întrucât în zonă se dăduseră mai multe spargeri, pentru mai multă siguranță, a decis să mute plasa în locuința bunicului său din comuna F., județul Dolj, nu înainte să oprească pentru sine o cantitate mai mică de drog.

În timp ce avea plasa cu droguri în mașina sa, depozitată sub scaunul din dreapta, martorul E. a fost contactat telefonic de către inculpatul A., zis "G.", un prieten din copilărie de-al martorului, care locuiește în comuna H., județul Dolj, unde martorul E. are ceilalți bunici.

Întrucât inculpatul A. i-a solicitat martorului, cu titlu de împrumut, o sumă de bani pentru câteva zile, cei doi s-au întâlnit, ocazie cu care inculpatul A. a observat în mașina martorului, sub scaun, plasa în care se afla un pachet.

Deși inculpatul A., zis "G." a relatat că martorul E. nu i-a spus ce ar conține pachetul, acesta a recunoscut în instanță că martorul i-a precizat că, dacă este ceea ce crede el că este, "o să se îmbogățească".

De asemenea, martorul E. a precizat în instanță că, la acea întâlnire, inculpatul A. a putut să vadă în pachet produsul în sine, întrucât, așa cum a recunoscut, oprise anterior pentru sine o bucată, ca să o ia acasă, și este posibil ca, tot cu acea ocazie, să fi discutat cu inculpatul A. despre faptul că acea substanță solidă ar putea să fie drog, fără a ști însă exact ce anume substanță se află în pachet.

Pentru a depozita plasa cu heroină în domiciliul bunicului său din comuna F., martorul E. l-a contactat telefonic pe vărul său primar, B., în timp ce acesta din urmă se afla la locuința bunicului lor comun, pe la începutul lunii septembrie a anului 2014.

Martorul E. l-a rugat pe verișorul său să depoziteze în casa bunicului o plasă, fără a-i preciza ce conține, martorul evitând să intre în casa bunicului, întrucât nu se afla în relații prea cordiale cu acesta din cauză că nu venea să-l ajute la muncile din gospodărie.

Întrucât nu era prima dată când vărul său E. depozita diverse obiecte în casa bunicului lor comun (respectiv roți, haine, cabluri, etc.), neavând suficient spațiu la bloc, inculpatul B. a luat plasa de la vărul său, care, la întrebarea inculpatului, i-a spus că ar conține niște piese de mașină, și a dus-o într-un birou din casa bunicului.

Cu acel prilej, inculpatul B. a realizat faptul că în plasă se aflau două obiecte dreptunghiulare, fără să poată preciza dacă erau sau nu ambalate.

La data de 01 septembrie 2014, inculpatul A., zis "G.", s-a întâlnit din nou cu martorul E., pentru a-i restitui banii împrumutați anterior, ocazie cu care nu au mai purtat nicio discuție despre acel pachet, martorul fiind grăbit.

În zilele următoare, 01 - 05 septembrie 2014, inculpatul A. a fost sunat de martorul E., s-au întâlnit la o cafea, iar martorul E. i-a propus inculpatului să caute un cumpărător pentru droguri.

Fiind în perioada în care trebuia să susțină niște examene, inculpatul A., care este student la facultatea de Teologie din Craiova, îi relatase unui coleg de facultate, respectiv martorului I., despre faptul că bănuiește că E. are în acel pachet substanțe interzise.

Întrucât inculpatul A. i-a spus apoi martorului I. că prietenul său are droguri de vânzare, fără însă a preciza ce fel de droguri, în zilele următoare martorul I. a venit la A. cu un alt coleg de-al lor de facultate, prezentat inculpatului sub numele de J.

Numitul J. (colaborator al investigatorului sub acoperire) i-a spus inculpatului A. că știe niște persoane interesate să cumpere droguri și l-a rugat pe inculpat să-i facă legătura cu martorul E.

În acest sens, inculpatul A. a luat legătura telefonic cu martorul E. și, întrucât martorul E. era precaut și nu a fost de acord să-și divulge propriul număr de telefon, inculpatul A. a organizat de pe telefonul său conferințe la care au participat el, martorul E. și colaboratorul sub acoperire "J.". Acesta din urmă care le-a spus că știe pe cineva din Turnu Severin dispus să cumpere.

Pentru a-i confirma cumpărătorului că "marfa" este bună, martorul E., discutând în sistemul de conferință organizat de pe telefonul inculpatului A., zis "G.", a stabilit cu colaboratorul sub acoperire "J." să-i pună la dispoziție o mostră din produs, la data de 21 septembrie 2014.

Ca urmare, la 21 septembrie 2014, în jurul orei 12,40, colaboratorul J. și investigatorul sub acoperire s-au deplasat din Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, în municipiul Craiova, județul Dolj.

Pe traseu, în jurul orelor 13,45, colaboratorul J. a fost contactat de inculpatul A., zis "G.", care l-a întrebat dacă ajunge sigur în Craiova, în discuție intervenind, prin teleconferință, și o a treia persoană de sex masculin, care a întrebat în cât timp sosește.

În jurul orelor 14,30, ajungând în Craiova, în zona Piața Valea Roșie, colaboratorul J. l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul A., zis "G.", s-a despărțit apoi de investigator și a mers să se întâlnească cu G..

În momentul în care a plecat din parcarea de lângă Valea Roșie, colaboratorul s-a deplasat cu autoturismul până la Facultatea de Electromecanică, zona Institut, a parcat mașina și l-a sunat pe "G.".

Acesta i-a spus să aștepte la telefon, ca să facă din nou teleconferința cu cea de a treia persoană, care să îl ghideze unde să se întâlnească. A intrat în legătură cu cea de-a a treia persoană (martorul E.), care i-a cerut să se deplasez în zona Electroputere, mai exact la o facultate unde este un avion în curte, și i-a spus că, vizavi de această facultate, o să vadă cantina Electroputere. Colaboratorul a intrat din nou în legătură telefonică cu acea persoană, care i-a spus că i-a lăsat un tricou sub o cărămidă, în fața ușii din partea stângă a intrării în cantina Electroputere. Colaboratorul a localizat cărămida, a ridicat-o și, sub ea, a găsit o folie de staniol cu ceva solid în ea (conform procesului-verbal de punere în executare a măsurilor de participare autorizată la operațiuni cu droguri).

La data de 21 septembrie 2014, după ce colaboratorul J. a intrat în posesia mostrei de 3,81 grame de substanță pulverulentă presată, de culoare bej, iar după efectuarea analizelor de laborator a rezultat că, în speță, este vorba despre heroină, cafeină și paracetamol, la orele 22:33:40 (conform notei de redare a convorbirii telefonice interceptate legal în cauză), inculpatul A. organizează de pe telefonul său mobil o nouă conferință între martorul E. și colaboratorul sub acoperire J.

Colaboratorul sub acoperire le confirmă celor doi că marfa "e OK", fără însă să facă alte precizări referitor la tipul de drog care i se oferise ca mostră.

În acele împrejurări, martorul E. îi spune colaboratorului J. că are de dat "700 - 800 de perechi pe 50", iar colaboratorul sub acoperire promite că, după ce îl informează pe cumpărătorul propriu-zis despre cantitate și preț, îl va contacta telefonic din nou pe martor.

După ce colaboratorul J. îl contactează pe inculpatul A. și îi spune că este totul în regulă din partea cumpărătorului, inculpatul A. îi precizează colaboratorului că urmează să se vadă "mâine, dar mai pe seară.", fiind de acord cu propunerea colaboratorului, respectiv aceea ca întâlnirea să aibă loc la jumătatea drumului.

A doua zi, în 22 septembrie 2014, martorul E. revine însă asupra locului de întâlnire și îi spune colaboratorului că îi așteaptă, pe el și pe cumpărător, în Craiova, în parcare la J. pentru a oferi spre vânzare o cantitate mai mare de droguri.

În după-amiaza zilei de 22 septembrie 2014, în fața supermarketului K. din Craiova, cei patru și-au dat întâlnire, locul fiind filmat de către organele de poliție.

Anterior, martorul E. și inculpatul A. s-au deplasat împreună în comuna F., județul Dolj, cu autoturismul marca C., cu nr. de înmatriculare X1, la locuința bunicilor inculpatului B., vărul primar al martorului E., pentru a lua plasa cu "marfa".

Conform convorbirilor telefonice interceptate legal în cauză, pentru a intra în posesia plasei, în acea zi, respectiv 22 septembrie 2014, martorul E. l-a contactat telefonic de mai multe ori pe inculpatul B. de pe diverse numere de telefon, inclusiv de pe telefonul inculpatului A., solicitându-i să vină acasă cât mai curând, pentru a-i remite plasa.

Întrucât inculpatul B. i-a confirmat de fiecare dată vărului său că este plecat la muncă la câmp cu bunicul său, că este mai important să rămână la muncă și că nu poate reveni acasă pentru a-i restitui plasa "cu piesele de mașină", care îi fusese înmânată spre păstrare, cei doi se înțeleg la telefon, într-un final, ca martorul E. să intre el în casa bunicului și să ia plasa, inculpatul B. dându-i martorului indicații despre locul de depozitare.

Cu prilejul convorbirii dintre martorul E. și inculpatul B., de pe telefonul inculpatului A., inculpatul B. l-a întrebat pe vărul său "câți bani își ia pe marfă" și, totodată, a avut cu vărul său o discuție despre numiții L. și M., despre care a spus că nu ar vrea să-i implice.

După ce a luat plasa cu drogurile din casa bunicului său, martorul E., împreună cu inculpatul A., revin în Craiova și merg la locul de întâlnire stabilit cu colaboratorul J. și cu cumpărătorul.

În parcarea supermarketului K., după ce s-au urcat în mașina celor doi și au stabilit prețul, inculpatul A. s-a dus la mașină, a luat plasa cu droguri din portbagaj, a revenit în mașina colaboratorilor, i-a dat-o lui E., care, la rândul său, i-a dat-o colaboratorului, primind pentru ea suma de 40.000 lei, reprezentând prețul pentru cantitatea de 846,5 grame de droguri, sumă care s-a găsit în mașină la momentul prinderii în flagrant.

Imediat după prinderea în flagrant, s-a efectuat o percheziție la domiciliul martorului E. și, cu acel prilej, a mai fost identificată și ridicată și cantitatea de 54,56 grame heroină, oprită de martor din pachet pentru sine, conform propriilor declarații.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică al IGPR - Laboratorul Central de Analize și Profil al Drogurilor nr. 2488969 din 08 octombrie 2014, s-a stabilit că proba de 846,5 grame ridicată de la inculpatul A. și de la martorul E. cu ocazia prinderii în flagrant conține heroină, iar, prin raportul de constatare tehnico-științifică al IGPR - Laboratorul Central de Analize și Profil al Drogurilor nr. 2488968 din 08 octombrie 2014, s-a stabilit că proba de 54,56 grame găsită cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința martorului E. conține heroină.

Starea de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu P/2638704 din 21 septembrie 2014; procesul-verbal întocmit cu ocazia testării cu fiola narcotest a substanței solide de culoare maro, ridicată în data de 21 septembrie 2014, oferită colaboratorului sub acoperire de către inculpatul A. și martorul E.; procesele-verbale de punere în executare a măsurilor de participare autorizată la operațiuni cu droguri din 21 septembrie 2014; adresa nr. 2488949/LCAPD/NVV din 22 septembrie 2014 a Laboratorului Central de Analiză și profil al drogurilor, din care rezultă că proba dusă la dispoziția colaboratorului în data de 21 septembrie 2014, în cantitate de 3,81 grame conține heroină, cafeină și paracetamol; notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul A. și colaboratorul sub acoperire J., din care rezultă inclusiv faptul că inculpatul A. negociază personal cu colaboratorul condițiile tranzacției cu droguri â; mesajele trimise și primite de inculpatul A. de la martorul I., care îi confirmă că poate să meargă la tranzacție, pentru că toată afacerea este sigură; convorbirile telefonice în sistem de conferință inițiate de pe telefonul inculpatului A., la care participă și martorul E. și colaboratorul J.; convorbirile telefonice din care rezultă că martorul E., precaut, îi solicită inculpatului A. să îl sune pe alte numere de telefon decât pe al său, precum și convorbirea purtată de inculpatul A. cu un domn și SMS-ul transmis între aceștia doi, din care, rezultă, de asemenea, că martorul E. folosește diverse numere de telefon; convorbirile telefonice purtate inclusiv de pe telefonul inculpatului A., de martorul E. cu vărul său, inculpatul B., din care rezultă că acesta din urmă nu dorește să plece de la câmp pentru a-i restitui plasa pe care martorul i-o înmânase pentru păstrare; nota de redare a discuției purtate în mediul ambiental cu ocazia prinderii în flagrant; procesul-verbal de înseriere a celor 400 de bancnote oferite ca preț pentru droguri, procesul-verbal încheiat cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului A. și a martorului E., procesele-verbale de percheziție domiciliară; raportul de constatare tehnico-științifică al IGPR - Laboratorul Central de Analize și Profil al Drogurilor nr. 2488969 din 08 octombrie 2014, prin care s-a constatat că proba de 846,5 grame ridicată de la inculpatul A. și de la martorul E. cu ocazia prinderii în flagrant conține heroină; raportul de constatare tehnico-științifică al IGPR - Laboratorul Central de Analize și Profil al Drogurilor nr. 2488968 din 08 octombrie 2014, prin care s-a stabilit că proba de 54,56 grame găsită cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința martorului E. conține heroină, declarațiile date în cursul urmăririi penale în calitate de suspect și inculpat de martorul E.; declarațiile date în cursul urmăririi penale în calitate de suspect și inculpat de către A.; declarațiile date în cursul urmăririi penale în calitate de suspect și inculpat de către B.; fișele de cazier judiciar ale inculpaților A. și B.; toate coroborate cu declarațiile date de inculpați în cursul cercetării judecătorești și cu declarațiile date de martorii E. și I.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța a constatat că, prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru două infracțiuni, respectiv oferire drept probă a unor droguri de mare risc, fără drept, și vânzare de droguri de mare risc, fără drept, infracțiuni prev. de art. 2 alin. (2), și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 C. pen.; iar inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de vânzare de droguri de mare risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul A., prin avocat, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 C. pen., într-o singură infracțiune, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu înlăturarea disp. art. 35 C. pen. și cu reținerea disp. art. 30 alin. (3) C. pen., care reglementează "eroarea asupra tipicității", cu motivarea că, instanța învestită inițial cu soluționarea cauzei, prin încheierea din 20 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/101/2014 al Tribunalului Mehedinți, a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul E. și pentru inculpatul A. într-o singură infracțiune, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 C. pen., că a achiesat și procurorul la această schimbare de încadrare juridică, iar cauza a intrat sub putere de lucru judecat.

Referitor la situația invocată de apărătorul inculpatului A., instanța a apreciat că schimbarea de încadrare făcută de instanța învestită inițial cu soluționarea cauzei - în care se dispusese trimiterea în judecată a inculpaților E., A. și B. - nu leagă instanța de față și nu are putere de lucru judecat în prezenta cauză.

Pe de o parte, s-a constatat că, instanța învestită inițial a operat schimbarea de încadrare mai înainte de a le aduce la cunoștință inculpaților învinuirile și în condițiile în care inculpatul A. (și nici inculpatul B., de altfel) nu a recunoscut săvârșirea faptelor și nu a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate la urmărire penală, iar, pe de altă parte, în acea cauză instanța nu administrase niciun fel de probe, acestea fiind necesare pentru lămurirea adevăratei stări de fapt.

Raportat la materialul probator administrat în această cauză și la starea de fapt, astfel cum a fost reținută de această instanță, s-a apreciat că este întemeiată, în parte, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului A., respectiv doar în ceea ce privește schimbarea încadrării din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 C. pen., în infracțiunile prev. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 C. pen.

Astfel, s-a constatat că, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, nu rezultă faptul că inculpații ar fi avut cunoștință despre tipul drogurilor și, de aceea instanța a apreciat că, în cauză, nu se poate reține circumstanța agravantă prevăzută la alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că, față de probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 21 septembrie 2014, împreună cu martorul E., a oferit colaboratorului sub acoperire, J., o mostră de drog, în cantitate de 3,81 grame, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului A., care, la data de 22 septembrie 2014, împreună cu martorul E., a vândut cumpărătorului propriu-zis, adus de colaboratorul sub acoperire, cantitatea de 846,5 grame de droguri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Săvârșind două infracțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv, în sarcina inculpatului A. se vor reține dispozițiile art. 38 C. pen., privitoare la concursul de infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A. s-au avut în vedere natura și gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele de pedeapsă, urmarea produsă, impactul pe care comiterea faptelor l-a avut în rândul comunității, dar și împrejurarea că este tânăr, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că nu are antecedente penale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Mehedinți și inculpatul A.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și schimbarea încadrării juridice a faptelor în trafic de droguri de mare risc, astfel cum au fost trimiși în judecată inculpații, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că drogurile vândute de către inculpați colaboratorului sub acoperire conțin heroină, mai ales că inculpatul E. a declarat " dacă e ceea ce cred eu, o să mă îmbogățesc", astfel că atât acesta, cât și inculpatul A. au realizat că drogurile sunt de mare risc, iar inculpatul E. pentru aceeași cantitate de droguri a fost condamnat anterior definitiv pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc încadrată în prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, invocând, de asemenea, autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare în privința stării de fapt, dar și în privința încadrării juridice.

A criticat, de asemenea, modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului A., apreciind că suspendarea sub supraveghere este mult prea blândă și nu poate realiza scopul educativ-preventiv raportat la rolul său în activitatea infracțională, stabilind comisionul pentru colaborator, locul de întâlnire, luând drogurile din mașina proprie și ducându-le colaboratorului.

A arătat că hotărârea este netemeinică și pentru interpretarea eronată a probelor, prima instanță dispunând în mod greșit achitarea inculpatului B., pe considerentul că acesta nu a avut cunoștință de existența drogurilor în plasa înmânată martorului E. raportat la interceptările telefonice purtate între cei doi "obținerea de niște bănuți împreună", inculpatul B. indicându-i locul de depozitare a plasei cu droguri printr-o descriere amănunțită, astfel că se solicită prin reținerea vinovăției și a inculpatului B. condamnarea acestuia.

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni într-o infracțiune unică, pedeapsa ce urmează a fi aplicată să fie orientată spre minimul special, deoarece este o vânzare efectuată cu un colaborator, nu au avut cunoștință de conținutul drogului, fiind vândut un amestec, actul pregătitor subsumându-se infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Arată că el a fost doar un intermediar, punând la dispoziția inculpatului E. telefonul său pentru a intermedia întâlnirea cu colaboratorul, solicitând să fie reținute și circumstanțe atenuante.

Prin Decizia penală nr. 1698 din 21 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de apelantul inculpat A., ca nefondat.

A admis apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Mehedinți, a desființat, în parte sentința apelată, respectiv a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în pedepsele componente.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpatul A. din 2 infracțiuni de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în 2 infracțiuni de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 43/2000 și inculpatul B. dintr-o infracțiune de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 într-o infracțiune de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 43/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa în conformitate cu dispozițiile art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la executarea pedepsei principale sau până când acea pedeapsă va putea fi considerată executată.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa în conformitate cu dispozițiile art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la executarea pedepsei principale sau până când acea pedeapsă va putea fi considerată executată.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv, 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total, 6 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 45 alin. (5), rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul A. va executa pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la executarea pedepsei principale sau până când acea pedeapsă va putea fi considerată executată.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., rap. la art. 399 alin. (1) și alin. (9) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată măsura preventivă a arestului la domiciliu de la 23 septembrie 2014 până la 21 decembrie 2014.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligat pe inculpatul A. să se supună prelevării de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa în conformitate cu dispozițiile art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la executarea pedepsei principale sau până când acea pedeapsă va putea fi considerată executată.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligat pe inculpatul B. să se supună prelevării de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate privind măsurile asigurătorii și cheltuielile judiciare.

A obligat inculpatul A. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., cât și a criticilor formulate, Curtea a constatat ca fondat apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți și ca nefondat apelul inculpatului A., pentru următoarele considerente:

S-a constatat că din probele administrate în cauză, starea de fapt descrisă în actul de sesizare a fost corect reținută, fiind realizate elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în ceea ce-l privește pe inculpatul B..

Deși inculpatul A. a solicitat reținerea unei singure infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată și nu reținerea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, Curtea a constatat cererea ca neîntemeiată, deoarece infracțiunea continuată presupune săvârșirea la intervale de timp diferite a unor acte materiale care realizează fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale.

În consecință, s-a constatat că infracțiunea continuată presupune pe lângă unitatea de subiect activ, pluralitatea actelor de executare, unitatea de calificare juridică și unitatea de rezoluție infracțională. Rezoluția infracțională unică pentru toate actele de executare implică atât prevederea rezultatelor actelor de executare cât și urmărirea ori acceptarea acestora, ceea ce caracterizează numai intenția ca formă de vinovăție pentru infracțiunea continuată, rezoluție infracțională ce trebuie să fie anterioară activității și menținută pe parcursul executării actelor.

S-a constatat că după vânzarea cantității de 3,81 gr. drog, după cum declară inculpatul A., în data de 22 septembrie 2014, orele 14:00, acesta s-a întâlnit cu inculpatul E. și fiind întrebat dacă merge să vândă marfa, a refuzat, însă în urma insistențelor, a cedat și au plecat împreună în comuna F. la locuința bunicilor inculpatului E. Ca atare, s-a constatat că inculpatul A. nu a adoptat o rezoluție infracțională unică anterioară activității infracționale, din moment ce la momentul apropiat celui de săvârșire a celui de-al doilea act material din data de 22 septembrie 2014, acesta nu luase hotărârea de a vinde împreună cu inculpatul E. cantitatea sus-menționată și abia ulterior la insistențele inculpatului din urmă.

Prin circumstanțe privitoare la faptă, denumite și reale sau obiective, se înțeleg circumstanțele exterioare persoanei autorului sau participanților și care se referă ori aparțin infracțiunii însăși.

Circumstanțele privitoare la faptă sunt cele prevăzute în art. 19 - 22 C. pen., însă sunt circumstanțe reale și cele ce țin de actul material al infracțiunii și sunt în legătură cu modul de săvârșire a faptei; cu mijloacele folosite în executarea acțiunii incriminate; cu împrejurările de loc și timp în care se comite infracțiunea, cu rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce, așa încât existența acestora ar putea fi cunoscută de toți cei care sunt implicați în activitatea infracțională.

Constituie circumstanțe reale și împrejurările care au valoare de circumstanțe agravante legale prevăzute de art. 77 C. pen.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, traficul intern de droguri este sancționat mai aspru dacă este vorba despre trafic de droguri de mare risc, existând anexe la Legea nr. 143/2000 care stabilesc substanțele ce constituie droguri de risc și droguri de mare risc. Ca atare, încadrarea unei anumite substanțe ca drog de mare risc revine legiuitorului și nu poate constitui o circumstanță reală privitoare deci la faptă, deoarece nu are legătură cu modul de săvârșire, cu mijloacele folosite, cu împrejurările de loc și timp ori rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce.

Legea nr. 143/2000 nu operează cu denumiri marginale de definire a infracțiunilor așa cum procedează legiuitorul în cazul C. pen., astfel că pentru a săvârși infracțiunea prev. de art. 2, în oricare dintre variantele sale de la alin. (1) sau alin. (2), este necesar să fie executat unul dintre actele materiale prevăzute în conținutul constitutiv.

Art. 2 din Legea nr. 143/2000 alin. (1) constituie textul incriminatoriu cadru al infracțiunii respectiv, iar alin. (1) o agravantă pentru situația în care drogul este de mare risc.

Cum potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică, probele supuse cercetărilor de laborator au constatat că substanța conține heroină, deci drogul traficat este heroina, drog încadrat ca fiind de mare risc, încadrarea juridică corectă a faptelor este cea stabilită prin rechizitoriu, prima instanță în mod greșit schimbând-o.

Împotriva hotărârii instanței de apel la data de 25 februarie 2016 a formulat cerere de recurs în casație.

Prin Încheierea nr. 215/RC din data de 8 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/101/2014 a fost admis în principiu recursul în casație declarat inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1698 din data de 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 28 septembrie 2016, cu citarea recurentului-inculpat A. și a intimatului-inculpat B..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpat îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. De asemenea, s-a apreciat că îndeplinește condiția prevăzută de 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și motivarea acestuia.

S-a reținut că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. din perspectiva dispozițiilor art. 440 alin. (1) C. proc. pen. este admisibilă, motivul invocat încadrându-se în cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", acesta susținând că în mod nelegal sporul de pedeapsă.

În esență, s-a susținut că, dispunând condamnarea sa pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și a adăugat la pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare și un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an și 8 luni.

De asemenea, s-a susținut că, pronunțarea unei condamnări pentru două infracțiuni aflate în concurs și nu pentru una, în formă continuată, a avut drept rezultat aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condițiile în care, potrivit art. 36 alin. (1) C. pen. infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Totodată, s-a susținut că în cazul coinculpatului E., condamnat anterior s-a stabilit că toate cele trei fapte săvârșite de acesta (din care două sunt reținute în sarcina sa) reprezintă elementele materiale ale unei singure infracțiuni săvârșită în formă continuată [art. 35 alin. (1) C. pen.].

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei nr. 1698 din data de 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/101/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casație" exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la proiectul noului C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale. Cu alte cuvinte, scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel și nu vizează temeiul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reprezintă expresia principiului consacrat de art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În speță, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea cererii sale inculpatul a criticat faptul că a fost condamnat pentru două infracțiuni aflate în concurs și nu pentru una, în formă continuată, astfel că a rezultat aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condițiile în care, potrivit art. 36 alin. (1) C. pen. infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. A mai susținut că, dispunând condamnarea sa pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și a adăugat la pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare și un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an și 8 luni.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aspectele invocate de către inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Referitor la solicitarea inculpatului A. în sensul reținerii unei singure infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată și nu reținerea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, Înalta Curte apreciază că, în mod corect Curtea de Apel Craiova a constatat că cererea este neîntemeiată, deoarece infracțiunea continuată presupune săvârșirea la intervale de timp diferite a unor acte materiale care realizează fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale. În consecință, infracțiunea continuată presupune pe lângă unitatea de subiect activ, pluralitatea actelor de executare, unitatea de calificare juridică și unitatea de rezoluție infracțională. Rezoluția infracțională unică pentru toate actele de executare implică atât prevederea rezultatelor actelor de executare cât și urmărirea ori acceptarea acestora, ceea ce caracterizează numai intenția ca formă de vinovăție pentru infracțiunea continuată, rezoluție infracțională ce trebuie să fie anterioară activității și menținută pe parcursul executării actelor.

Astfel, se constată potrivit declarației inculpatului A. că, în data de 22 septembrie 2014, orele 14:00, după ce a vândut cantitatea de 3,81 grame drog s-a întâlnit cu inculpatul E. și fiind întrebat dacă merge să vândă marfa, a refuzat, însă în urma insistențelor, a cedat și au plecat împreună în comuna F. la locuința bunicilor inculpatului E. Prin urmare, rezultă că inculpatul A. nu a adoptat o rezoluție infracțională unică anterioară activității infracționale, atâta timp ce la momentul apropiat celui de săvârșire a celui de-al doilea act material din data de 22 septembrie 2014, acesta nu luase hotărârea de a vinde împreună cu inculpatul E. cantitatea de drog sus-menționată și abia ulterior la insistențele inculpatului din urmă.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În raport de dispozițiile anterior menționate, cum inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea a două fapte în concurs, în mod corect i s-a adăugat acestuia un spor de pedeapsă.

Astfel, se constată că instanța de apel a aplicat inculpatului pedepse ce se încadrează în limitele expres prevăzute de lege, or, se reține că pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen. este incident atunci când s-au produs erori de drept referitoare la aplicarea pedepsei prin aplicarea unei pedepse neprevăzute de legea penală sau prin depășirea limitelor legale.

Prin urmare, se constată că, deși a fost invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. criticile dezvoltate de inculpatul A., sunt încadrate doar formal în acest text de lege, în realitate inculpatul criticând netemeinicia pedepsei aplicate și nu nelegalitatea acesteia, sancțiunea fiind stabilită în limitele legale. De altfel aceste critici au fost reiterate și în calea de atac a apelului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei nr. 1698 din data de 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/101/2014.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat A. va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat B., în sumă de 65 lei, va rămâne în