ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 416 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14867/118/2011, s-a hotărât: În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 37 lit. a) C. pen., 76 lit. a) C. pen.: Condamnă pe inculpatul M.I.R. la pedeapsa închisorii de 7 (șapte) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.; în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 37 lit. a) C. pen., 76 lit. c) C. pen.: Condamnă pe inculpatul M.I.R.

la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.: Contopește pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul M.I.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 83 C. pen.: Revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 10 (zece) luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia ce urmează a se executa alăturat.

În final inculpatul M.I.R. - zis "I.", 12 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, recidivist, urmează să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 71 C. pen.: Interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 rep.: Dispune confiscarea cantității de 68,8 grame cannabis sigilată cu sigiliul tip M.I. 34734 conform procesului-verbal 554414 din 13 iulie 2009. În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 rep.: Dispune distrugerea drogurilor confiscate. În baza art. 191 C. proc.

pen.: Obligă pe inculpatul M.I.R. la suma de 1700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul 230/D/P/2009 din 3 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul M.I.R. S-a reținut în sarcina inculpatului, prin actul de inculpare, că în iunie 2009 împreună cu inculpatul I.V.M. a introdus în țară din Spania cantitatea de 350 grame rezină de cannabis iar la data de 26 iunie 2009 i-a dat lui U.B.Ș.

cantitatea de 100 grame rezină de cannabis, punând-o în circulație iar la data de 29 iunie 2009 a fost depistat în zona poștei din mun. Mangalia deținând cantitatea de aproximativ 70 grame rezină de cannabis, drog de risc. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele: Prin rechizitoriul 355/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța a fost trimis în judecată inculpatul I.V.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpatul M.I.R.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor privind introducerea în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen.; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. La termenul de judecată din 25 noiembrie 2011, inculpatul I.V.M. a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște învinuirile ce i se aduc prin actul de inculpare, în modalitatea reținută, s-a pronunțat Sentința penală nr. 489 din 12 decembrie 2011 de către Tribunalul Constanța, formându-se totodată Dosarul nr. 14967/118/2011 în care a continuat cercetarea judecătorească a inculpatului M.I.R.

În cadrul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 170 D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța (fost 70 D/P/2009 al Biroului Teritorial Constanța), la data de 16 mai 2009 lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană neidentificată, desfășoară activități de trafic de droguri de risc pe raza municipiului Mangalia. Inculpatul M.I.R. a locuit împreună cu inculpatul I.V.M. timp de doi ani și având în vedere că din cauza unui incendiu au pierdut o parte din bunuri, fiind necesare resurse financiare pentru renovarea apartamentului din Mangalia, cei doi s-au hotărât să plece în Spania, unde locuia mama inculpatului M.I.R.

și de unde intenționau să cumpere cannabis pe care apoi să îl trimită în țară, în vedere vânzării. Organelor de cercetare penală le-au parvenit informații potrivit cărora inculpatul M.I.R. urmează a se deplasa în Spania pentru a aduce o cantitate de cannabis, în vederea vânzării, ce urma a fi pusă în circulație spre vânzare, astfel că, prin ordonanța nr. 9/A/2009 din 23 iunie 2009 a Serviciului Teritorial Constanța din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a autorizat în cauză, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 23 iunie 2009 și până la 22 iulie 2009, investigatorul sub acoperire "G.R." și colaboratorul acestuia "I.M.", în vederea probării activității infracționale.

În vederea achiziționării drogurilor, inculpatul M.I.R. i-a solicitat vărului său U.B.Ș., suma de 1000 euro, acesta fiind de acord și transmițând prin serviciul Money Gram suma de 950 euro, sumă din care inculpatul urma să achiziționeze pentru vărul său, hașiș de 150 euro, în vederea consumului. Inculpatul M.I.R. a ridicat suma de bani de la Oficiul Money Gram al B.C.R. din Oradea, așa cum rezultă din adresa nr. 22605 din 18 iunie 2010 a unității bancare mai sus menționate și înscrisurile atașate, după care a plecat în Spania unde mama lui lucra de mai mulți ani. Aici s-a întâlnit cu o cunoștință, zisă "S.", care i-a procurat cantitatea de 350 grame rezină de cannabis. Ulterior, în Spania a venit și inculpatul I.V.M.

și împreună au trimis în România coletul cu rezina de cannabis, expeditor trecându-l pe B.A.I. Înainte de a se întoarce în România, inculpatul M.I.R. i-a lăsat lui "S." o sumă de bani pentru a-i procura și trimite în țară o altă cantitate de droguri de risc, așa cum rezultă din declarațiile celor doi învinuiți, dar și din convorbirea din data de 23 iunie 2009 interceptată și înregistrată în baza ordonanței provizorii nr. 230 D/P/2009 din 23 iunie 2009, purtată de la numărul X de M.I.R. Inculpații s-au întors în țară pe data de 22 iunie 2009 și s-au deplasat în București la numitul B.A.I., căruia i-au cerut buletinul pentru a ridica coletul cu cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, spunându-i acestuia că au trimis un pachet din Spania pe numele lui, fără însă să-i aducă la cunoștință despre conținut.

Cei doi inculpați au ridicat coletul cu drogurile, iar învinuitul I.V.M. a plecat singur la Mangalia. La data de 26 iunie 2009 inculpatul M.I.R. s-a deplasat în Mun. Bacău, unde s-a întâlnit cu U.B.Ș. și împreună au mers la locuința acestuia din urmă din localitatea Buhuși. Inculpatul M.I.R. i-a înmânat vărului lui 100 grame de rezina de cannabis din cantitatea introdusă în țară din Spania, conform înțelegerii stabilite în momentul când i-a împrumutat suma de 950 euro. Ulterior, acesta a revenit în Mangalia, unde îl așteptau tatăl lui, M.R.D. și inculpatul I.V.M. La data de 29 iunie 2009, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, i-au depistat în flagrant pe inculpați asupra primului fiind găsită cantitatea de 0,7 grame rezină de cannabis.

În apropierea locului unde au fost depistați în flagrant cei doi inculpați a fost identificat și învinuitul M.R.D., tatăl învinuitului M.I.R., asupra căruia a fost găsită cantitatea de 69,5 grame rezină de cannabis. Cu privire la cantitatea de droguri găsită asupra învinuitului M.R.D., s-a stabilit că aceasta îi fusese înmânată de fiul lui, fără să-i spună despre natura substanței, el știind că este pucioasă. Atât rezina de cannabis găsită asupra învinuitului M.R.D., cât și asupra tatălui lui, a fost deținută de M.I.R. pentru a o vinde colaboratorului sub acoperire "I.M.", provenind din cantitatea introdusă în țară din Spania.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554414 din 3 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța rezultă următoarele: proba nr. 1, este constituită din 69,5 grame rezină de cannabis; proba nr. 2 este constituită din 0,7 grame rezină de cannabis. Rezina de cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 68,1 grame rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost ridicată și predată la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii seria H nr. 0001813 din 13 octombrie 2009. În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M.I.R.

a susținut că nu își menține declarațiile anterioare, nu recunoaște introducerea în țară a cantității de 350 grame cannabis; este real că a mers în Spania pentru 2 săptămâni dar scopul a fost turistic; împrumutul sumei de 1000 euro s-a făcut pentru acea excursie și urma a fi restituită suma din prețul apartamentului pe care ulterior l-a și vândut; s-a întâlnit cu inculpatul I.V.M. în Spania dar nu știa ca acesta să fi achiziționat droguri; s-a întâlnit acolo cu o cunoștință poreclită S. pe care l-a și împrumutat cu suma de 100 euro, nu cunoaște ce urma să facă acela cu banii; l-a rugat pe B.A.I. să îi împrumute buletinul pentru că trebuia să ridice un pachet cu dulciuri, haine și piese de calculator; tatăl său a mințit atunci când a susținut că inculpatul îi predase acea cantitate de 0,767 grame cannabis spunând că e cannabis.

Martorul M.R.D. a încercat să susțină în parte nevinovăția fiului său, nerecunoscând în fața instanței că primise de la acesta cannabis, însă nu a oferit nicio explicație logică privind cauza pentru care a fost găsit în apropierea locului de întâlnire fixat cu inculpații și de ce avea droguri asupra sa, acesta susținând doar că nu își amintește motivul datorită consumului de alcool și traumatismelor suferite anterior.

Susținerile inculpatului sunt în mod cert și evident infirmate de probatoriul administrat în cauză: procesul-verbal de depistare în flagrant din 29 iunie 2009 întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța; procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554386 din 20 mai 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, în copie conformă cu originalul; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554414 din 3 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța; adresa nr. 226051 din 18 iunie 2010 a B.C.R.

SA și înscrisurile atașate acesteia, toate în copie conformă cu originalul; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554413 din 6 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, în copie conformă cu originalul; declarațiile învinuitului M.R.D.; declarația martorului B.A.I. (care prin declarația dată la data de 23 martie 2012 a menținut cele susținute anterior, în cursul urmăririi penale), declarațiile inculpatului I.V.M. prin care a recunoscut faptele, în maniera prezentată în actul de inculpare. Fapta inculpatului M.I.R., constând în aceea că în cursul lunii iunie 2009 împreună cu I.V.M. a introdus în țară din Spania cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului M.I.R., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 26 iunie 2009 s-a deplasat în localitatea Buhuși, Jud. Bacău, la numitul U.B.Ș., căruia i-a înmânat cantitatea de aproximativ 100 grame rezină de cannabis, pe care a pus-o în circulație, efectuând astfel operațiuni ilicite cu droguri de risc, iar la data de 29 iunie 2009 a fost depistat în zona poștei din Mun. Mangalia, Jud. Constanța deținând cantitatea de aproximativ 70 grame rezină de cannabis, drog de risc, pentru a o pune în circulație, prin vânzare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) din C. pen. La alegerea și individualizarea sancțiunilor aplicate instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

privind natura și gravitatea infracțiunilor cercetate, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social concret analizat prin raportare la circumstanțele reale ale faptei (cantitatea mare de droguri, modalitatea concretă în care le-a introdus în țară, folosind actul de identitate și implicând o persoană care nu avea nicio legătură cu acțiunea sa), față de relațiile sociale cărora le-a adus atingere privind sănătatea publică și efectul deosebit de nociv asupra unui segment de consumatori, reacția opiniei publice, sentimentul de temere resimțit de colectivitate față de fenomenul traficului de droguri, ce impune o reacție fermă din partea organelor judiciare în scopul controlării și stopării acestuia, având în vedere că persoanele ce devin în genere victimele consumului de droguri sunt tinere și nu au maturitatea necesară înțelegerii consecințelor deosebit de distructive ale acestor substanțe asupra organismului, față de datele ce caracterizează persoana inculpatului [24 de ani; fără ocupație și loc de muncă; recidivist postcondamnatoriu ca urmare a condamnării sale prin Sentința penală nr. 412 din 22 noiembrie 2007 emisă de Judecătoria Mangalia, la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunile prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) din C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 217 alin. (4) C. pen., stare ce impune aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.]. Va face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. având în vedere vârsta tânără a inculpatului și imaturitatea sa, ce au creat premisele unei evaluări superficiale a consecințelor faptelor comise și un proces decizional superficial anterior luării hotărârii infracționale. Reținând aplicarea circumstanței atenuante, va scădea conform art. 76 lit. a) C. pen. limitele de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Având în vedere că infracțiunile au fost comise înainte de aplicarea unei pedepse definitive pentru una dintre aceste fapte comise, urmează a constata că sunt aplicabile dispozițiile privind concursul de infracțiuni și a face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., contopind pedepsele în cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., va revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 10 (zece) luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia ce urmează a se executa alăturat.

În final inculpatul M.I.R. va urma să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Împotriva Sentinței penale nr. 416 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14867/118/2011, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.I.R., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei. Prin Decizia penală nr. 40/P din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul M.I.R. împotriva Sentinței penale nr. 416 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14867/118/2011.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a fost desființată în parte sentința penală apelată și, rejudecând, dispune: În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I.R. la pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducere în țară de droguri de risc.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost aplicată, inculpatului M.I.R. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A fost adăugată pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului M.I.R. prin Sentința penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia, la fiecare din pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare [aplicată prin prezenta decizie pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000] și 2 ani și 10 luni închisoare [stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000], rezultând pedepsele de 7 ani și 4 luni închisoare și 3 ani și 8 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale de 7 ani și 4 luni închisoare și 3 ani și 8 luni închisoare și pedepsele complementare stabilite pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și aplică inculpatului M.I.R. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii. Fiindu-i aduse la cunoștință prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul M.I.R. a dat declarație la instanța de apel, la termenul de judecată din data de 19 februarie 2013. Pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de apel au fost audiați martorii I.V.M. și G.R. Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen. și art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a apreciat că apelul declarat de inculpatul M.I.R. este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate în susținerea prezentei căi de atac.

S-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești a rezultat că inculpatul M.I.R. și martorul I.V.M. sunt prieteni și au locuit împreună timp de doi ani. Întrucât aveau nevoie de resurse financiare pentru renovarea apartamentului din Mangalia, ce fusese deteriorat într-un incendiu, cei doi s-au hotărât să plece în Spania, pentru a cumpăra rezină de cannabis, pe care să o vândă în România. În vederea achiziționării drogurilor, inculpatul M.I.R.

i-a solicitat vărului său U.B.Ș., suma de 1000 euro, acesta fiind de acord și transmițând prin serviciul Money Gram suma de 950 euro, sumă din care inculpatul urma să achiziționeze pentru vărul său, hașiș de 150 euro, în vederea consumului. Inculpatul M.I.R. a ridicat suma de bani de la Oficiul Money Gram al B.C.R. din Oradea, astfel cum rezultă din adresa nr. 22605 din 18 iunie 2010 a unității bancare și înscrisurile atașate, după care a plecat în Spania unde mama lui lucra de mai mulți ani. Aici s-a întâlnit cu o cunoștință, zisă S., care a procurat cantitatea de 350 grame rezină de cannabis. Ulterior, în Spania a venit și inculpatul I.V.M. Cei doi au locuit o perioadă în Spania la mama inculpatului M.I.R., drogurile fiind păstrate de numitul S. la locuința sa.

La indicația inculpatului M.I.R. și martorului I.V.M., S. a pus drogurile într-un colet, pe care l-a predat la o firmă de curierat, expediind coletul în România pe numele lui B.A.I. Inculpatul și martorul I.V.M. s-au întors în țară la data de 22 iunie 2009 și s-au deplasat în București la martorul B.A.I., căruia i-au cerut buletinul pentru a ridica coletul cu cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, spunându-i acestuia că au trimis un pachet din Spania pe numele lui, fără însă să-i aducă la cunoștință despre conținut. Cei doi au ridicat coletul cu drogurile din municipiul București, iar martorul I.V.M. a plecat singur la Mangalia. La data de 26 iunie 2009 inculpatul M.I.R. s-a deplasat în municipiul Bacău, unde s-a întâlnit cu vărul său, U.B.Ș.

și împreună au mers la locuința acestuia din urmă din localitatea Buhuși. Inculpatul M.I.R. i-a înmânat vărului lui 100 grame de rezină de cannabis din cantitatea introdusă în țară din Spania, conform înțelegerii stabilite în momentul când i-a împrumutat suma de 950 euro. Ulterior, acesta a revenit în Mangalia, unde îl așteptau tatăl lui, M.R.D. și inculpatul I.V.M. La data de 29 iunie 2009, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, i-au depistat în flagrant pe inculpatul M.I.R. și martorul I.V.M., asupra primului fiind găsită cantitatea de 0,7 grame rezină de cannabis. În apropierea locului unde au fost depistați în flagrant cei doi inculpați a fost identificat și numitul M.R.D., tatăl inculpatului M.I.R., asupra căruia a fost găsită cantitatea de 69,5 grame rezină de cannabis.

Cu privire la cantitatea de droguri găsită asupra numitului M.R.D., s-a stabilit că aceasta îi fusese înmânată de fiul lui, fără să-i spună despre natura substanței, el știind că este pucioasă. Atât rezina de cannabis găsită asupra învinuitului M.R.D., cât și asupra tatălui lui, a fost deținută de M.I.R. pentru a o vinde colaboratorului sub acoperire I.M., provenind din cantitatea introdusă în țară din Spania. Deși în prima declarație dată la urmărire penală inculpatul M.I.R. a recunoscut comiterea faptelor, în declarațiile ulterioare, pe parcursul cercetării judecătorești, și-a schimbat poziția procesuală, susținând că drogurile au fost cumpărate din localitatea Vama Veche de către I.V.M. A revenit ulterior, arătând că acel colet a fost expediat de el sau de I.V.M., dar nu conținea droguri, pentru ca, în final, în susținerea motivelor de apel să nu mai conteste existența faptelor sau vinovăția.

S-a constatat astfel că mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească dovedesc, în afara oricărui dubiu, vinovăția inculpatului M.I.R. Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de depistare în flagrant din data de 29 iunie 2009 întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța; procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554386 din 20 mai 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554414 din data de 03 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța; adresa nr. 226051 din 18 iunie 2010 a B.C.R.

SA și înscrisurile atașate acesteia; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554413 din data de 06 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța; declarațiile martorilor B.A.I. și I.V.M., declarația martorului cu identitate protejată G.R. Martorul cu identitate protejată G.R., care în anul 2009 a fost autorizat să desfășoare activități în calitate de investigator sub acoperire în cauza privind pe inculpatul M.I.R., a confirmat că inculpatul M.I.R. și I.V.M. s-au deplasat în Spania pentru a procura o cantitate de rezină de cannabis, au expediat în România un colet conținând droguri, pe numele unei alte persoane, fiind depistați în flagrant în timp ce le ofereau spre vânzare pe raza municipiului Mangalia.

Totodată, martorul I.V.M. a relatat că a hotărât împreună cu inculpatul M.I.R. să cumpere droguri din Spania. După ce a împrumutat 1000 euro de la vărul său, U.B.Ș., inculpatul M.I.R. a plecat în Spania, iar după aproximativ o lună a plecat și el. Când a ajuns în Spania, era deja cumpărată cantitatea de aproximativ 500 grame rezină de cannabis, pe care S. a pus-o într-un colet, pe care l-a predat la o firmă de curierat. Coletul a fost expediat pe numele lui B.A.I. (aspect confirmat de martor), fiind ridicat de cei doi la revenirea în țară. Așadar, în acord cu opinia primei instanțe, instanța de apel a apreciat că declarația inculpatului M.I.R. dată în faza de urmărire penală, în care acesta a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea descrisă mai sus, este conformă realității, întrucât se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Hotărârea primei instanțe urmează a fi reformată sub aspectul încadrării juridice dată infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Se remarcă astfel că, deși ansamblul probator administrat în cauză a reliefat, ca situație de fapt, împrejurarea că rezina de cannabis a fost procurată, la inițiativa inculpatului M.I.R. și a martorului I.V.M., de către numitul S., care a pus drogurile într-un colet, pe care l-a expediat în România, la numele expeditorului și destinatarului fiind menționat martorul B.A.I., inculpatul M.I.R.. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță în calitate de autor al infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea din țară (...) de droguri de risc, fără drept.

În timp ce autorul desfășoară o activitate de executare directă și nemijlocită a faptei, ca formă a participației penale, instigarea constă în determinarea unei persoane, cu intenție, prin orice mijloace, să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Din declarațiile martorului I.V.M. și inculpatului M.I.R., date în faza de urmărire penală, a rezultat că la îndemnul acestora, numitul S. a procurat droguri din Spania, le-a pus într-un colet și le-a expediat în România, însă nu pe numele inculpatului M.I.R., ci expeditor și destinatar fiind B.A.I. La întoarcere în țară, cei doi a ridicat coletul din municipiul București. Prin urmare, contribuția inculpatului M.I.R.

nu realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, care s-a consumat în momentul trecerii frontierei de stat a României, ținând seama că acesta nu a desfășurat o activitate de executare directă a faptei incriminate de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Pentru aceste considerente, instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului M.I.R. îmbracă forma instigării, de natură să atragă incidența în cauză a dispozițiilor art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Nu poate fi primită solicitarea procurorului privind reținerea infracțiunii prevăzute de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât, pe de o parte, actele materiale ce realizează conținutul constitutiv al acestei infracțiuni nu fac obiectul judecății, iar pe de altă parte, s-a încălca principiul neagravării situației apelantului în propria cale de atac, instituit prin dispozițiile art. 372 C. proc. pen. Se impune ca în cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanța să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului.

În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenția cuvenită circumstanțelor reale de săvârșire a faptei, iar pe de altă parte, instanța de control judiciar se oprește în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta este tânăr, în vârstă de 24 de ani, recidivist, a manifestat o atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului penal, criterii ce vor fi valorificate la nivelul dozării pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Infracțiunea de instigare la introducerea în țară de droguri de risc prezintă un grad de pericol social crescut, ce rezultă din atingerea adusă relațiilor sociale ce privesc sănătatea fizică și psihică a persoanelor, contextul în care se reține comiterea faptei, cantitatea mare de droguri, urmările negative ale consumului de droguri ce se puteau produce asupra sănătății fizice și psihice a persoanelor, impactul deosebit pe care îl are săvârșirea unei astfel de infracțiuni asupra opiniei publice, în contextul creșterii frecvenței consumului ilicit de droguri mai ales în rândul tinerilor. În consecință, inculpatul M.I.R. a fost condamnat la pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menținând aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., ce nu pot fi înlăturate în calea de atac exercitată exclusiv de către inculpat.

Cu privire la motivele de apel invocate de inculpat, instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., evidențiind gradul de pericol social al faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Instanța de apel, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei, a apreciat că nu se impune a se da curs celor susținute, în cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanța urmând să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului. Contextul în care se reține comiterea infracțiunii deduse judecății, relațiile sociale lezate, impactul negativ al faptei asupra opiniei publice, denotă un grad ridicat de pericol social al faptei.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, săvârșind prezenta infracțiune în termenul de încercare, fiind anterior condamnat pentru comiterea unei fapte penale contra patrimoniului, aspect ce confirmă faptul că acesta nu și-a corectat conduita în sensul respectării normelor de drept și nu a conștientizat urmările socialmente periculoase ale faptelor comise, dând dovadă de perseverență infracțională, iar clemența acordată anterior și-a dovedit ineficiența în reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni Referatul de evaluare relevă aspecte negative privitoare la persoana inculpatului, reținându-se că acesta este cunoscut cu conduite nepotrivite, adoptate odată cu împlinirea vârstei majoratului (consum de alcool, provocare de scandal, consum de droguri și jocuri de noroc, fiind amendat în câteva rânduri), nu conștientizează consecințele faptelor penale comise anterior, considerându-se doar o victimă a abuzurilor organelor judiciare, nu regretă conduita infracțională promovată și pare resemnat cu posibilitatea de a petrece următorii ani din viață în închisoare, demonstrează nepăsare față de situația sa juridică, nu manifestă interes pentru activități lucrative.

S-a concluzionat, raportat la lipsa resurselor personale pozitive, că procesul de responsabilizare a inculpatului este unul destul de anevoios Pentru considerentele anterior arătate, ținând seama de modalitatea de comitere a faptelor și persoana inculpatului, care nu și-a asumat consecințele faptelor comise, s-a apreciat că pedeapsa rezultantă, cu executare în regim de detenție, reprezintă o pedeapsă proporțională și va determina în conștiința inculpatului respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.I.R..

Motivele de recurs au fost susținute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor la termenul fixat pentru judecarea cauzei, 16 ianuarie 2014. Recurentul inculpat, prin apărătorul din oficiu a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea cuantumului acesteia, invocând temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 21 martie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013). . În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus-menționat; trebuie precizat că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege (referitoare la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se și limitându-se doar la chestiuni de drept. Raportându-se la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, deși recurentul inculpat a invocat ca și temei de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., susținerile în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea mare se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., însă acest caz de casare a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în cauza dedusă judecății, recurentul inculpat a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele sale personale, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Față de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.R. împotriva Deciziei penale nr. 40/P din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la piața sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2014. Procesat de GGC - GV