ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
În baza actelor și
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 416 din 28
septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr.
14867/118/2011, s-a hotărât:
În baza art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 37 lit. a)
C. pen., 76 lit. a) C. pen.:
Condamnă pe
inculpatul M.I.R. la pedeapsa închisorii de 7 (șapte) ani închisoare și 2 (doi)
ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a, b) C. pen.; în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 37 lit. a) C. pen., 76 lit. c) C. pen.:
Condamnă pe
inculpatul M.I.R. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni
închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.:
Contopește pedepsele
aplicate urmând ca în final inculpatul M.I.R. să execute pedeapsa cea mai grea,
de 7 (șapte) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 83 C.
pen.:
Revocă suspendarea
condiționată a pedepsei de 10 (zece) luni închisoare aplicată prin Sentința
penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia ce urmează a se
executa alăturat.
În final inculpatul
M.I.R. - zis "I.", 12 clase, fără ocupație și loc de muncă,
necăsătorit, recidivist, urmează să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte)
ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C.
pen.:
Interzice drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 17 din
Legea nr. 143/2000 rep.:
Dispune confiscarea
cantității de 68,8 grame cannabis sigilată cu sigiliul tip M.I. 34734 conform
procesului-verbal 554414 din 13 iulie 2009.
În baza art. 18 din
Legea nr. 143/2000 rep.:
Dispune distrugerea
drogurilor confiscate.
În baza art. 191 C.
proc. pen.:
Obligă pe inculpatul
M.I.R. la suma de 1700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima
instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul 230/D/P/2009 din 3 mai
2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial Constanța, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost
trimis în judecată inculpatul M.I.R.
S-a reținut în
sarcina inculpatului, prin actul de inculpare, că în iunie 2009 împreună cu
inculpatul I.V.M. a introdus în țară din Spania cantitatea de 350 grame rezină
de cannabis iar la data de 26 iunie 2009 i-a dat lui U.B.Ș. cantitatea de 100
grame rezină de cannabis, punând-o în circulație iar la data de 29 iunie 2009 a
fost depistat în zona poștei din mun. Mangalia deținând cantitatea de
aproximativ 70 grame rezină de cannabis, drog de risc.
Examinând actele și
lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin rechizitoriul
355/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Constanța a fost trimis în judecată inculpatul
I.V.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc
prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de
droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpatul M.I.R. sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor privind introducerea în țară de droguri de risc,
prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) din
C. pen.; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen.,
ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
La termenul de
judecată din 25 noiembrie 2011, inculpatul I.V.M. a solicitat să fie judecat în
baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște
învinuirile ce i se aduc prin actul de inculpare, în modalitatea reținută, s-a
pronunțat Sentința penală nr. 489 din 12 decembrie 2011 de către Tribunalul
Constanța, formându-se totodată Dosarul nr. 14967/118/2011 în care a continuat
cercetarea judecătorească a inculpatului M.I.R.
În cadrul
cercetărilor efectuate în dosarul nr. 170 D/P/2009 al Direcției de Investigare
a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial
Constanța (fost 70 D/P/2009 al Biroului Teritorial Constanța), la data de 16
mai 2009 lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a
Criminalității Organizate Constanța s-au sesizat din oficiu cu privire la
faptul că o persoană neidentificată, desfășoară activități de trafic de droguri
de risc pe raza municipiului Mangalia. Inculpatul M.I.R. a locuit împreună cu
inculpatul I.V.M. timp de doi ani și având în vedere că din cauza unui incendiu
au pierdut o parte din bunuri, fiind necesare resurse financiare pentru
renovarea apartamentului din Mangalia, cei doi s-au hotărât să plece în Spania,
unde locuia mama inculpatului M.I.R. și de unde intenționau să cumpere cannabis
pe care apoi să îl trimită în țară, în vedere vânzării.
Organelor de
cercetare penală le-au parvenit informații potrivit cărora inculpatul M.I.R.
urmează a se deplasa în Spania pentru a aduce o cantitate de cannabis, în
vederea vânzării, ce urma a fi pusă în circulație spre vânzare, astfel că, prin
ordonanța nr. 9/A/2009 din 23 iunie 2009 a Serviciului Teritorial Constanța din
cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, s-a autorizat în cauză, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere
din data de 23 iunie 2009 și până la 22 iulie 2009, investigatorul sub
acoperire "G.R." și colaboratorul acestuia "I.M.", în
vederea probării activității infracționale.
În vederea
achiziționării drogurilor, inculpatul M.I.R. i-a solicitat vărului său U.B.Ș.,
suma de 1000 euro, acesta fiind de acord și transmițând prin serviciul Money
Gram suma de 950 euro, sumă din care inculpatul urma să achiziționeze pentru
vărul său, hașiș de 150 euro, în vederea consumului.
Inculpatul M.I.R. a
ridicat suma de bani de la Oficiul Money Gram al B.C.R. din Oradea, așa cum
rezultă din adresa nr. 22605 din 18 iunie 2010 a unității bancare mai sus
menționate și înscrisurile atașate, după care a plecat în Spania unde mama lui
lucra de mai mulți ani. Aici s-a întâlnit cu o cunoștință, zisă "S.",
care i-a procurat cantitatea de 350 grame rezină de cannabis. Ulterior, în
Spania a venit și inculpatul I.V.M. și împreună au trimis în România coletul cu
rezina de cannabis, expeditor trecându-l pe B.A.I.
Înainte de a se
întoarce în România, inculpatul M.I.R. i-a lăsat lui "S." o sumă de
bani pentru a-i procura și trimite în țară o altă cantitate de droguri de risc,
așa cum rezultă din declarațiile celor doi învinuiți, dar și din convorbirea
din data de 23 iunie 2009 interceptată și înregistrată în baza ordonanței
provizorii nr. 230 D/P/2009 din 23 iunie 2009, purtată de la numărul X de M.I.R.
Inculpații s-au
întors în țară pe data de 22 iunie 2009 și s-au deplasat în București la
numitul B.A.I., căruia i-au cerut buletinul pentru a ridica coletul cu
cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, spunându-i acestuia că au trimis un
pachet din Spania pe numele lui, fără însă să-i aducă la cunoștință despre
conținut. Cei doi inculpați au ridicat coletul cu drogurile, iar învinuitul
I.V.M. a plecat singur la Mangalia.
La data de 26 iunie
2009 inculpatul M.I.R. s-a deplasat în Mun. Bacău, unde s-a întâlnit cu U.B.Ș.
și împreună au mers la locuința acestuia din urmă din localitatea Buhuși.
Inculpatul M.I.R. i-a înmânat vărului lui 100 grame de rezina de cannabis din
cantitatea introdusă în țară din Spania, conform înțelegerii stabilite în
momentul când i-a împrumutat suma de 950 euro. Ulterior, acesta a revenit în
Mangalia, unde îl așteptau tatăl lui, M.R.D. și inculpatul I.V.M.
La data de 29 iunie
2009, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității
Organizate Constanța, i-au depistat în flagrant pe inculpați asupra primului
fiind găsită cantitatea de 0,7 grame rezină de cannabis. În apropierea locului
unde au fost depistați în flagrant cei doi inculpați a fost identificat și
învinuitul M.R.D., tatăl învinuitului M.I.R., asupra căruia a fost găsită
cantitatea de 69,5 grame rezină de cannabis. Cu privire la cantitatea de
droguri găsită asupra învinuitului M.R.D., s-a stabilit că aceasta îi fusese
înmânată de fiul lui, fără să-i spună despre natura substanței, el știind că
este pucioasă. Atât rezina de cannabis găsită asupra învinuitului M.R.D., cât
și asupra tatălui lui, a fost deținută de M.I.R. pentru a o vinde
colaboratorului sub acoperire "I.M.", provenind din cantitatea
introdusă în țară din Spania.
Din raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 554414 din 3 iulie 2009 al Laboratorului de
Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a
Criminalității Organizate Constanța rezultă următoarele: proba nr. 1, este
constituită din 69,5 grame rezină de cannabis; proba nr. 2 este constituită din
0,7 grame rezină de cannabis.
Rezina de cannabis
face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri.
Cantitatea de 68,1
grame rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost ridicată
și predată la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă,
conform dovezii seria H nr. 0001813 din 13 octombrie 2009.
În declarația dată în
cursul cercetării judecătorești, inculpatul M.I.R. a susținut că nu își menține
declarațiile anterioare, nu recunoaște introducerea în țară a cantității de 350
grame cannabis; este real că a mers în Spania pentru 2 săptămâni dar scopul a
fost turistic; împrumutul sumei de 1000 euro s-a făcut pentru acea excursie și
urma a fi restituită suma din prețul apartamentului pe care ulterior l-a și
vândut; s-a întâlnit cu inculpatul I.V.M. în Spania dar nu știa ca acesta să fi
achiziționat droguri; s-a întâlnit acolo cu o cunoștință poreclită S. pe care
l-a și împrumutat cu suma de 100 euro, nu cunoaște ce urma să facă acela cu
banii; l-a rugat pe B.A.I. să îi împrumute buletinul pentru că trebuia să
ridice un pachet cu dulciuri, haine și piese de calculator; tatăl său a mințit
atunci când a susținut că inculpatul îi predase acea cantitate de 0,767 grame
cannabis spunând că e cannabis.
Martorul M.R.D. a
încercat să susțină în parte nevinovăția fiului său, nerecunoscând în fața
instanței că primise de la acesta cannabis, însă nu a oferit nicio explicație
logică privind cauza pentru care a fost găsit în apropierea locului de
întâlnire fixat cu inculpații și de ce avea droguri asupra sa, acesta susținând
doar că nu își amintește motivul datorită consumului de alcool și
traumatismelor suferite anterior.
Susținerile inculpatului
sunt în mod cert și evident infirmate de probatoriul administrat în cauză:
procesul-verbal de depistare în flagrant din 29 iunie 2009 întocmit de
lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității
Organizate Constanța; procesele-verbale întocmite de investigatorii sub
acoperire; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554386 din 20 mai
2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii
de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, în copie conformă cu
originalul; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554414 din 3 iulie
2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii
de Combatere a Criminalității Organizate Constanța; adresa nr. 226051 din 18
iunie 2010 a B.C.R. SA și înscrisurile atașate acesteia, toate în copie
conformă cu originalul; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554413
din 6 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din
cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, în copie
conformă cu originalul; declarațiile învinuitului M.R.D.; declarația martorului
B.A.I. (care prin declarația dată la data de 23 martie 2012 a menținut cele
susținute anterior, în cursul urmăririi penale), declarațiile inculpatului
I.V.M. prin care a recunoscut faptele, în maniera prezentată în actul de
inculpare.
Fapta inculpatului
M.I.R., constând în aceea că în cursul lunii iunie 2009 împreună cu I.V.M. a
introdus în țară din Spania cantitatea de 350 grame rezină de cannabis,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de
droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului
M.I.R., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la
data de 26 iunie 2009 s-a deplasat în localitatea Buhuși, Jud. Bacău, la
numitul U.B.Ș., căruia i-a înmânat cantitatea de aproximativ 100 grame rezină
de cannabis, pe care a pus-o în circulație, efectuând astfel operațiuni ilicite
cu droguri de risc, iar la data de 29 iunie 2009 a fost depistat în zona poștei
din Mun. Mangalia, Jud. Constanța deținând cantitatea de aproximativ 70 grame
rezină de cannabis, drog de risc, pentru a o pune în circulație, prin vânzare,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de
risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.
(2) din C. pen.
La alegerea și
individualizarea sancțiunilor aplicate instanța va avea în vedere criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen. privind natura și gravitatea
infracțiunilor cercetate, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială,
pericolul social concret analizat prin raportare la circumstanțele reale ale
faptei (cantitatea mare de droguri, modalitatea concretă în care le-a introdus
în țară, folosind actul de identitate și implicând o persoană care nu avea
nicio legătură cu acțiunea sa), față de relațiile sociale cărora le-a adus
atingere privind sănătatea publică și efectul deosebit de nociv asupra unui
segment de consumatori, reacția opiniei publice, sentimentul de temere resimțit
de colectivitate față de fenomenul traficului de droguri, ce impune o reacție
fermă din partea organelor judiciare în scopul controlării și stopării
acestuia, având în vedere că persoanele ce devin în genere victimele consumului
de droguri sunt tinere și nu au maturitatea necesară înțelegerii consecințelor
deosebit de distructive ale acestor substanțe asupra organismului, față de
datele ce caracterizează persoana inculpatului [24 de ani; fără ocupație și loc
de muncă; recidivist postcondamnatoriu ca urmare a condamnării sale prin
Sentința penală nr. 412 din 22 noiembrie 2007 emisă de Judecătoria Mangalia, la
1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru
infracțiunile prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i)
din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 217 alin. (4) C. pen.,
stare ce impune aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.].
Va face aplicarea
dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. având în vedere vârsta tânără a
inculpatului și imaturitatea sa, ce au creat premisele unei evaluări
superficiale a consecințelor faptelor comise și un proces decizional
superficial anterior luării hotărârii infracționale. Reținând aplicarea
circumstanței atenuante, va scădea conform art. 76 lit. a) C. pen. limitele de
pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere că
infracțiunile au fost comise înainte de aplicarea unei pedepse definitive
pentru una dintre aceste fapte comise, urmează a constata că sunt aplicabile
dispozițiile privind concursul de infracțiuni și a face aplicarea dispozițiilor
art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., contopind pedepsele în cea
mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 83 C.
pen., va revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 10 (zece) luni
închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a
Judecătoriei Mangalia ce urmează a se executa alăturat.
În final inculpatul
M.I.R. va urma să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani și 10 (zece)
luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Împotriva Sentinței
penale nr. 416 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în
Dosarul penal nr. 14867/118/2011, în termen legal, a declarat apel inculpatul
M.I.R., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Prin Decizia penală
nr. 40/P din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în temeiul
art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de
inculpatul M.I.R. împotriva Sentinței penale nr. 416 din 28 septembrie 2012,
pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14867/118/2011.
În baza art. 382
alin. (2) C. proc. pen. a fost desființată în parte sentința penală apelată și,
rejudecând, dispune:
În baza art. 334 C.
proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 25 C.
pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 25 C.
pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
a fost condamnat inculpatul M.I.R. la pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducere în țară
de droguri de risc.
În baza art. 65 alin.
(1), (2) C. pen. în referire la art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 a fost aplicată, inculpatului M.I.R. pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A fost adăugată
pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului M.I.R. prin Sentința
penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia, la fiecare din
pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare [aplicată prin prezenta decizie pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000] și 2 ani și 10 luni închisoare [stabilită de prima
instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000], rezultând pedepsele de 7 ani și 4 luni închisoare și 3 ani și 8
luni închisoare.
Conform art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost
contopite pedepsele principale de 7 ani și 4 luni închisoare și 3 ani și 8 luni
închisoare și pedepsele complementare stabilite pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și aplică
inculpatului M.I.R. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani și 4 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei
principale.
Pedeapsa se execută
în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin
prezentei decizii.
Fiindu-i aduse la
cunoștință prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul M.I.R. a dat
declarație la instanța de apel, la termenul de judecată din data de 19
februarie 2013.
Pe parcursul
cercetării judecătorești la instanța de apel au fost audiați martorii I.V.M. și
G.R.
Examinând sentința
penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform
art. 378 alin. (1) C. proc. pen. și art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a
apreciat că apelul declarat de inculpatul M.I.R. este fondat, însă pentru alte
considerente decât cele invocate în susținerea prezentei căi de atac.
S-a constatat că
prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe și
vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare,
fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
Din coroborarea
mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și pe parcursul
cercetării judecătorești a rezultat că inculpatul M.I.R. și martorul I.V.M.
sunt prieteni și au locuit împreună timp de doi ani. Întrucât aveau nevoie de
resurse financiare pentru renovarea apartamentului din Mangalia, ce fusese
deteriorat într-un incendiu, cei doi s-au hotărât să plece în Spania, pentru a
cumpăra rezină de cannabis, pe care să o vândă în România.
În vederea
achiziționării drogurilor, inculpatul M.I.R. i-a solicitat vărului său U.B.Ș.,
suma de 1000 euro, acesta fiind de acord și transmițând prin serviciul Money
Gram suma de 950 euro, sumă din care inculpatul urma să achiziționeze pentru
vărul său, hașiș de 150 euro, în vederea consumului.
Inculpatul M.I.R. a
ridicat suma de bani de la Oficiul Money Gram al B.C.R. din Oradea, astfel cum
rezultă din adresa nr. 22605 din 18 iunie 2010 a unității bancare și
înscrisurile atașate, după care a plecat în Spania unde mama lui lucra de mai mulți
ani. Aici s-a întâlnit cu o cunoștință, zisă S., care a procurat cantitatea de
350 grame rezină de cannabis. Ulterior, în Spania a venit și inculpatul I.V.M.
Cei doi au locuit o perioadă în Spania la mama inculpatului M.I.R., drogurile
fiind păstrate de numitul S. la locuința sa. La indicația inculpatului M.I.R.
și martorului I.V.M., S. a pus drogurile într-un colet, pe care l-a predat la o
firmă de curierat, expediind coletul în România pe numele lui B.A.I.
Inculpatul și
martorul I.V.M. s-au întors în țară la data de 22 iunie 2009 și s-au deplasat
în București la martorul B.A.I., căruia i-au cerut buletinul pentru a ridica
coletul cu cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, spunându-i acestuia că
au trimis un pachet din Spania pe numele lui, fără însă să-i aducă la
cunoștință despre conținut. Cei doi au ridicat coletul cu drogurile din
municipiul București, iar martorul I.V.M. a plecat singur la Mangalia.
La data de 26 iunie
2009 inculpatul M.I.R. s-a deplasat în municipiul Bacău, unde s-a întâlnit cu
vărul său, U.B.Ș. și împreună au mers la locuința acestuia din urmă din
localitatea Buhuși. Inculpatul M.I.R. i-a înmânat vărului lui 100 grame de
rezină de cannabis din cantitatea introdusă în țară din Spania, conform
înțelegerii stabilite în momentul când i-a împrumutat suma de 950 euro.
Ulterior, acesta a revenit în Mangalia, unde îl așteptau tatăl lui, M.R.D. și
inculpatul I.V.M.
La data de 29 iunie
2009, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității
Organizate Constanța, i-au depistat în flagrant pe inculpatul M.I.R. și
martorul I.V.M., asupra primului fiind găsită cantitatea de 0,7 grame rezină de
cannabis. În apropierea locului unde au fost depistați în flagrant cei doi
inculpați a fost identificat și numitul M.R.D., tatăl inculpatului M.I.R.,
asupra căruia a fost găsită cantitatea de 69,5 grame rezină de cannabis. Cu
privire la cantitatea de droguri găsită asupra numitului M.R.D., s-a stabilit
că aceasta îi fusese înmânată de fiul lui, fără să-i spună despre natura
substanței, el știind că este pucioasă. Atât rezina de cannabis găsită asupra
învinuitului M.R.D., cât și asupra tatălui lui, a fost deținută de M.I.R.
pentru a o vinde colaboratorului sub acoperire I.M., provenind din cantitatea
introdusă în țară din Spania.
Deși în prima
declarație dată la urmărire penală inculpatul M.I.R. a recunoscut comiterea
faptelor, în declarațiile ulterioare, pe parcursul cercetării judecătorești,
și-a schimbat poziția procesuală, susținând că drogurile au fost cumpărate din
localitatea Vama Veche de către I.V.M. A revenit ulterior, arătând că acel
colet a fost expediat de el sau de I.V.M., dar nu conținea droguri, pentru ca,
în final, în susținerea motivelor de apel să nu mai conteste existența faptelor
sau vinovăția.
S-a constatat astfel
că mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de
cercetare judecătorească dovedesc, în afara oricărui dubiu, vinovăția
inculpatului M.I.R. Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de depistare
în flagrant din data de 29 iunie 2009 întocmit de lucrătorii de poliție din
cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța;
procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire; raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 554386 din 20 mai 2009 al Laboratorului de
Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a
Criminalității Organizate Constanța; raportul de constatare tehnico-științifică
nr. 554414 din data de 03 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al
Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate
Constanța; adresa nr. 226051 din 18 iunie 2010 a B.C.R. SA și înscrisurile
atașate acesteia; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554413 din
data de 06 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, din
cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța;
declarațiile martorilor B.A.I. și I.V.M., declarația martorului cu identitate
protejată G.R.
Martorul cu
identitate protejată G.R., care în anul 2009 a fost autorizat să desfășoare
activități în calitate de investigator sub acoperire în cauza privind pe
inculpatul M.I.R., a confirmat că inculpatul M.I.R. și I.V.M. s-au deplasat în
Spania pentru a procura o cantitate de rezină de cannabis, au expediat în
România un colet conținând droguri, pe numele unei alte persoane, fiind
depistați în flagrant în timp ce le ofereau spre vânzare pe raza municipiului
Mangalia.
Totodată, martorul
I.V.M. a relatat că a hotărât împreună cu inculpatul M.I.R. să cumpere droguri
din Spania. După ce a împrumutat 1000 euro de la vărul său, U.B.Ș., inculpatul
M.I.R. a plecat în Spania, iar după aproximativ o lună a plecat și el. Când a
ajuns în Spania, era deja cumpărată cantitatea de aproximativ 500 grame rezină
de cannabis, pe care S. a pus-o într-un colet, pe care l-a predat la o firmă de
curierat. Coletul a fost expediat pe numele lui B.A.I. (aspect confirmat de
martor), fiind ridicat de cei doi la revenirea în țară.
Așadar, în acord cu
opinia primei instanțe, instanța de apel a apreciat că declarația inculpatului
M.I.R. dată în faza de urmărire penală, în care acesta a recunoscut comiterea
faptelor în modalitatea descrisă mai sus, este conformă realității, întrucât se
coroborează cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Hotărârea primei
instanțe urmează a fi reformată sub aspectul încadrării juridice dată
infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Se remarcă astfel că,
deși ansamblul probator administrat în cauză a reliefat, ca situație de fapt,
împrejurarea că rezina de cannabis a fost procurată, la inițiativa inculpatului
M.I.R. și a martorului I.V.M., de către numitul S., care a pus drogurile
într-un colet, pe care l-a expediat în România, la numele expeditorului și
destinatarului fiind menționat martorul B.A.I., inculpatul M.I.R.. a fost
trimis în judecată și condamnat în primă instanță în calitate de autor al
infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Infracțiunea
prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau
scoaterea din țară (...) de droguri de risc, fără drept.
În timp ce autorul
desfășoară o activitate de executare directă și nemijlocită a faptei, ca formă
a participației penale, instigarea constă în determinarea unei persoane, cu
intenție, prin orice mijloace, să săvârșească o faptă prevăzută de legea
penală.
Din declarațiile
martorului I.V.M. și inculpatului M.I.R., date în faza de urmărire penală, a
rezultat că la îndemnul acestora, numitul S. a procurat droguri din Spania,
le-a pus într-un colet și le-a expediat în România, însă nu pe numele
inculpatului M.I.R., ci expeditor și destinatar fiind B.A.I. La întoarcere în
țară, cei doi a ridicat coletul din municipiul București.
Prin urmare,
contribuția inculpatului M.I.R. nu realizează elementul material al laturii
obiective a infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, care s-a
consumat în momentul trecerii frontierei de stat a României, ținând seama că
acesta nu a desfășurat o activitate de executare directă a faptei incriminate
de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru aceste
considerente, instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului M.I.R.
îmbracă forma instigării, de natură să atragă incidența în cauză a
dispozițiilor art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr.
143/2000.
Nu poate fi primită
solicitarea procurorului privind reținerea infracțiunii prevăzute de art. 10
raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât, pe de o parte,
actele materiale ce realizează conținutul constitutiv al acestei infracțiuni nu
fac obiectul judecății, iar pe de altă parte, s-a încălca principiul
neagravării situației apelantului în propria cale de atac, instituit prin
dispozițiile art. 372 C. proc. pen.
Se impune ca în
cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanța să ia în considerare
împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze
laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre
acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei
corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului. În acest context se impune, pe
de o parte, a se acorda atenția cuvenită circumstanțelor reale de săvârșire a
faptei, iar pe de altă parte, instanța de control judiciar se oprește în cadrul
acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului,
reținând că acesta este tânăr, în vârstă de 24 de ani, recidivist, a manifestat
o atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului penal, criterii ce vor fi
valorificate la nivelul dozării pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art.
25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Infracțiunea de
instigare la introducerea în țară de droguri de risc prezintă un grad de
pericol social crescut, ce rezultă din atingerea adusă relațiilor sociale ce
privesc sănătatea fizică și psihică a persoanelor, contextul în care se reține
comiterea faptei, cantitatea mare de droguri, urmările negative ale consumului
de droguri ce se puteau produce asupra sănătății fizice și psihice a
persoanelor, impactul deosebit pe care îl are săvârșirea unei astfel de
infracțiuni asupra opiniei publice, în contextul creșterii frecvenței
consumului ilicit de droguri mai ales în rândul tinerilor.
În consecință,
inculpatul M.I.R. a fost condamnat la pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, menținând aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2)
C. pen., ce nu pot fi înlăturate în calea de atac exercitată exclusiv de către
inculpat.
Cu privire la
motivele de apel invocate de inculpat, instanța de apel a constatat că prima
instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în
sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în
dispozițiile art. 72 C. pen., evidențiind gradul de pericol social al faptei
comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale
ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a
celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o
preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei
și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor
unei asemenea sancțiuni.
Pentru a-și îndeplini
funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii
(privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și
potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana
infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența
pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al
pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de
persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul
adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Instanța de apel, în
baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii
cuantumului pedepsei, a apreciat că nu se impune a se da curs celor susținute,
în cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanța urmând să ia în
considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le
evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia
dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii
pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului.
Contextul în care se
reține comiterea infracțiunii deduse judecății, relațiile sociale lezate,
impactul negativ al faptei asupra opiniei publice, denotă un grad ridicat de
pericol social al faptei.
De asemenea, s-a
reținut că inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, săvârșind
prezenta infracțiune în termenul de încercare, fiind anterior condamnat pentru
comiterea unei fapte penale contra patrimoniului, aspect ce confirmă faptul că
acesta nu și-a corectat conduita în sensul respectării normelor de drept și nu
a conștientizat urmările socialmente periculoase ale faptelor comise, dând
dovadă de perseverență infracțională, iar clemența acordată anterior și-a
dovedit ineficiența în reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi
infracțiuni
Referatul de evaluare
relevă aspecte negative privitoare la persoana inculpatului, reținându-se că
acesta este cunoscut cu conduite nepotrivite, adoptate odată cu împlinirea
vârstei majoratului (consum de alcool, provocare de scandal, consum de droguri
și jocuri de noroc, fiind amendat în câteva rânduri), nu conștientizează
consecințele faptelor penale comise anterior, considerându-se doar o victimă a
abuzurilor organelor judiciare, nu regretă conduita infracțională promovată și
pare resemnat cu posibilitatea de a petrece următorii ani din viață în
închisoare, demonstrează nepăsare față de situația sa juridică, nu manifestă
interes pentru activități lucrative. S-a concluzionat, raportat la lipsa
resurselor personale pozitive, că procesul de responsabilizare a inculpatului
este unul destul de anevoios
Pentru considerentele
anterior arătate, ținând seama de modalitatea de comitere a faptelor și
persoana inculpatului, care nu și-a asumat consecințele faptelor comise, s-a
apreciat că pedeapsa rezultantă, cu executare în regim de detenție, reprezintă
o pedeapsă proporțională și va determina în conștiința inculpatului respectarea
valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale
reale.
Împotriva acestei
decizii a formulat recurs inculpatul M.I.R..
Motivele de recurs au
fost susținute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, cu ocazia
dezbaterilor la termenul fixat pentru judecarea cauzei, 16 ianuarie 2014.
Recurentul inculpat,
prin apărătorul din oficiu a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost
aplicată, prin reducerea cuantumului acesteia, invocând temeiul de casare
prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
Recursul declarat de
inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul
parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,
art. 385
6
C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art.
385
9
din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului
declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța
nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare
prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care
le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se
circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385
9
C. proc. pen.
Instituind, totodată,
o altă limită a devoluției recursului, art. 385
10
C. proc. pen.
prevede în alin. (2
1
), că instanța de recurs nu poate examina
hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste
cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen
de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura
excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost
pronunțată la data de 21 martie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.
2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15
februarie 2013). .
În acest caz, decizia
atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus-menționat;
trebuie precizat că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate dispozițiile
tranzitorii cuprinse în art. II din lege (referitoare la aplicarea în
continuare a cazurilor de care prevăzute de Codul de procedură penală anterior
modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data
intrării în vigoare a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de
declarare a recursului.
Prin Legea nr.
2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate
substanțial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului
restrângându-se și limitându-se doar la chestiuni de drept.
Raportându-se la
cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, deși recurentul inculpat a
invocat ca și temei de casare dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., susținerile în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea mare
se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., însă acest caz de casare a fost modificat, stabilindu-se
că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte
limite decât cele prevăzute de lege; în cauza dedusă judecății, recurentul
inculpat a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel sub aspectul
netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată prea mare în raport cu
circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele sale personale, situație
exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Față de considerentele
arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art.
385
9
alin. (3) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr.
2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca
nefondat recursul declarat de inculpat.
Totodată, în baza
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata
sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.R. împotriva Deciziei penale nr.
40/P din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul
inculpat la piața sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 16 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - GV