ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 455 din 25 noiembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14082/118/2010, în baza

art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru

inculpatul M.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215

alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul O.F.R., din infracțiunile prev.

de art. 249 alin. (2) C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (4) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 33 lit. a) C. pen. pentru ambele

infracțiuni, în infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și art. 215

alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) - 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. pentru infracțiunea de înșelăciune în

forma continuată, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială).

În baza art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a unei pedepse de 2 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 518 din 19 martie 2002 a

Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 791 din 24

aprilie 2003 a Curții de Apel București, urmând ca această pedeapsă să se

execute alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, în final inculpatul M.I.

având de executat pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și c) C. pen. ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate

comercială).

S-a dispus că

pedeapsa va fi executată în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., pe durata executării pedepsei principale, i s-au interzis inculpatului

M.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul

de a fi administrator sau asociat la o societate comercială).

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

O.F.R. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu

există.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

O.F.R. pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.

249 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii - latura obiectivă.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. (vechea reglementare), a fost

obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabila civilmente SC M.P.

SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 906.392,71

lei, ce se va actualiza la momentul plății efective a prejudiciului, către

partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

Au fost respinse

celelalte pretenții civile formulate în cauză de către partea civilă.

A fost menținută

măsura asiguratorie instituită în baza Ordonanței procurorului nr. 190/P/2008

din data de 12 iulie 2010, asupra imobilului situat în Mangalia, str. P.,

proprietari fiind M.I. și M.M.

S-a dispus ridicarea

măsurii sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală asupra

conturilor bancare deținute de inculpatul O.F.R. la U.T. Bank și V. România.

De asemenea, s-a

dispus că, la data rămânerii definitive a hotărârii, măsura se va comunica

unităților bancare.

În baza art. 191

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar

T.C., la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de

stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat

în cauză, a reținut următoarele:

La data de 20

octombrie 2010, pe rolul Tribunalului Constanța s-a înregistrat cauza cu nr.

14082/118/2010, privind pe inculpații M.I., trimis în judecată pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și O.F.R., trimis în judecată pentru comiterea

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. și art. 249 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.,

prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta nr. 190/P/2008.

S-a reținut că

inculpatul M.I., în perioada 11 februarie 2006 - 8 noiembrie 2006, în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la

SC M.P. SRL 23 August, a emis în favoarea părții vătămate SC B. Movila Verde,

un număr de 25 de file cec, cunoscând faptul că, pentru valoarea lor, nu exista

disponibil necesar în contul emitentei, a solicitat și primit, la data de 20

septembrie 2006, cu ajutorul inculpatului O.F.R., și alte livrări de animale,

pentru care nu a mai fost emis niciun instrument de plată, beneficiind de

prețul unor livrări inexistente în realitate, aceste acte materiale producând

un prejudiciu în dauna părții civile în cuantum de 1207.315 lei.

Inculpatul O.F.R., în

calitate de director general al părții vătămate SC B. SA Movila Verde, a

cauzat, prin neefectuarea demersurilor necesare recuperării creanței sau a

limitării prejudiciului creat de faptele comise de inculpatul M.I., de care

avea cunoștință, concurând la realizarea unui prejudiciu în dauna părții civile

în cuantum de 1.062.005 lei și, cu intenție, l-a sprijinit în urma depunerii

demisiei, pe inculpatul M.I., să înșele în continuare societatea la care ocupa

funcția de director general, în limita unui prejudiciu suplimentar de 145.310

lei.

În susținerea actului

de sesizare au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea

părții vătămate și constituirea de parte civilă, contract de vânzare-cumpărare,

facturi fiscale și file cec, procese-verbale de investigație, raport de

expertiză financiar contabilă, documente financiar contabile ce emană de la

partea vătămată, fotocopii ale contractelor de muncă ale angajaților părții

vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.

În faza cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul O.F.R.; inculpatul nu s-a mai prezentat

în fața instanței, fiind plecat, posibil în Germania sau Italia întrucât, pe

numele acestuia, a fost emis un mandat de arestare preventivă de către

Judecătoria Sectorului 5 București, nr. 135/2011; au fost audiați martorii din

lucrări și au fost depuse înscrisuri ce emană de la bancă, de la partea civilă

și de la inculpat.

La data de 15 iunie

2007, partea vătămată SC B. SA Movila Verde, reprezentată de director interimar

P.D., a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări

față de inculpatul M.I., în calitate de administrator al SC M.P. SRL 23 August,

pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

La data de 11

februarie 2006, SC B. SRL Movila Verde și SC M.P. 23 August SRL au încheiat un

contract de vânzare-cumpărare pe o durată de 12 luni, prin care prima societate

se obliga să livreze celei de-a doua societăți cel puțin 1000 capete de porci

grași, cu greutate cuprinsă între 90 - 110 kg greutate vie, prețul fiind negociat

de părți, iar plata urma să se facă cu filă cec scadentă la 30 de zile.

Astfel, începând cu

luna februarie, a început derularea contractului în mod efectiv, iar relația

contractuală era una de lucru normală.

Începând cu luna

iunie 2006, însă, au început să apară incidente de plată, constând în aceea că

erau refuzate cecurile eliberate de inculpatul M.I. cu titlu de instrument de

plată, pentru lipsa totală sau parțială de disponibil, după cum se poate

observa din mențiunile înscrise pe cecurile aflate la dosarul cauzei.

Conform documentelor

existente la dosar, au fost emise în perioada 22 iulie 2006 - 03 octombrie 2006

un număr de 25 de facturi fiscale, pentru care M.P. SRL a emis 24 file cec,

respectiv fila cec din 12 octombrie 2006 în valoare de 33.903,10, fila cec din

16 octombrie 2006 în valoare de 36.887,62 lei, fila cec din 17 octombrie 2006

în valoare de 35.201,63 lei, fila cec din 19 octombrie 2006 în valoare de

45631,74 lei, fila cec din 23 octombrie 2006 în valoare de 39505,62 lei, fila

cec din 25 octombrie 2006 în valoare de 37830,10 lei, fila cec din 27 octombrie

2006 în valoare de 39.112,92 lei, fila cec din 27 octombrie 2006 în valoare de

38.406,06 lei, fila cec din 30 octombrie 2006 în valoare de 40.385,26 lei, fila

cec din 3 noiembrie 2006 în valoare de 39.798,83 lei, fila cec din 6 noiembrie

2006 în valoare de 41.463,88 lei, fila cec din 8 noiembrie 2006 în valoare de

39.008,20 lei, fila cec din 10 noiembrie 2006 în valoare de 37.987,18 lei, fila

cec din 17 noiembrie 2006 în valoare de 31919,25 lei, fila cec din 20 noiembrie

2006 în valoare de 34.688,50 lei, fila cec din 21 noiembrie 2006 în valoare de

34.767,04 lei, fila cec din 22 noiembrie 2006 în valoare de 30.342,62 lei, fila

cec din 23 noiembrie 2006 în valoare de 25.5589,76 lei, fila cec din 24

noiembrie 2006 în valoare de 30216,48 lei, fila cec din 27 noiembrie 2006 în

valoare de 25892,02 lei, fila cec din 28 noiembrie 2006 în valoare de 13.247,08

lei, fila cec din 29 noiembrie 2006 în valoare de 25.727,80 lei, fila cec din

30 noiembrie 2006 în valoare de 41.301,33 lei.

Cu toate acestea, din

dispoziția directorului general O.F.R., dar și în urma hotărârii luate de

Consiliul de Administrație din cadrul SC B. SRL Movila Verde, livrările de

porcine au continuat, iar despre acest aspect, inculpatul împreună cu S.L., au

purtat unele discuții, cel din urmă exprimându-și nemulțumirea față de

creșterea debitului neîncasat și care au fost aduse la cunoștință și martorului

P.D., membru al Consiliului de Administrație al societății.

Martorul S.L. s-a

opus livrării în continuare a porcinelor, însă, din dispoziția inculpatului

O.F.R., livrările au continuat, iar după data de 15 august 2006, toate cecurile

ce au fost emise de SC M.P. 23 August SRL au fost introduse la plată, însă au

fost refuzate de bancă pentru lipsa totală de disponibil.

Când inculpatului

O.F.R. i s-au cerut explicații de către P.D. cu privire la debitul înregistrat

de SC M.P. 23 August SRL, acesta și-a prezentat demisia, începând cu data de 20

septembrie 2011, care a fost acceptată după un preaviz de 30 de zile.

Așa cum a rezultat

din declarațiile martorilor, inclusiv a martorului P.D. care, ulterior, a fost

numit director interimar, inculpatul O.F.R. nu a mai avut nicio putere de

decizie în perioada preavizului, doar s-a făcut o predare de gestiune și de

documente.

La data de 8

noiembrie 2006, Consiliul de Administrație al SC M.P. 23 August SRL a dispus

încetarea contractului de muncă al inculpatului O.F.R. prin Decizia nr.

62/2006, însă, din momentul depunerii demisiei și până la data de 8 noiembrie

2006, au mai fost efectuate 4 livrări, fără a mai fi emise nici măcar file cec,

însă susținerea acuzării cum că acestea au fost efectuate din dispoziția

inculpatului nu s-a confirmat de către martorii audiați în cauză.

După preluarea

funcției de director general interimar al SC B. SA, numitul P.D. a demarat

procedura necesară acționării în instanță, însă, la data de 15 noiembrie 2006,

s-a încheiat un proces-verbal de conciliere cu inculpatul M.I., în care

inculpatul recunoștea valoarea debitului ca fiind de 919.578 lei, urmând ca, în

perioada 15 noiembrie 2006 - 31 decembrie 2006, să achite 500.000 lei, iar în

perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 să achite suma de 419.578 lei, lucru

ce nu s-a întâmplat.

La data de 14

februarie 2006, prin ordinul de plata nr. x/2006, SC B. SA a dispus plata către

SC M.P. 23 August SRL a sumei de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei

cantități de cereale, pentru care inculpatul M.I. și-a luat angajamentul să o

livreze fără să se mai întâmple acest lucru.

Valoarea

prejudiciului înregistrat de partea civilă SC B. SA s-a ridicat la suma de

906.392,71 lei, fiind creat prin activitatea inculpatului M.I. de a induce în

eroare conducerea societății pe parcursul derulării contractului de

vânzare-cumpărare, prin emiterea unor cecuri, ca instrumente de plată, fără a

avea acoperirea necesară sau atunci când și-a luat angajamentul livrării de

cereale fără a avea posibilități certe de a efectua livrarea, dar și prin

acțiuni de menținere în eroare a conducerii societății, la modul că inculpatul M.I.,

după ce a început derularea contractului și a creat aparența de bun platnic,

prin invocarea unor motive legate de efectuarea unor lucrări de modernizare a

abatorului său, a solicitat prelungirea termenului de introducere a filelor cec

la bancă, fapt ce s-a și întâmplat ulterior, ca urmare a adoptării deciziei

Consiliului de Administrație din data de 18 mai 2006, când s-a stabilit ca

plata de către debitori să se facă până la 60 de zile.

Din declarația

inculpatului O.F.R., dată în faza de urmărire penală, a rezultat că, în ceea ce

privește mărirea termenului de plată a produselor livrate către societatea

inculpatului M.I., exista acordul Consiliului de Administrație, fără a fi

întocmit vreun document în acest sens. Toate filele cec, cu data scadentă anterioară

demisiei sale din cadrul SC B. SA, au fost acceptate la pată, însă, ulterior

demisiei sale, nu cunoaște ce s-a mai întâmplat. Referitor la facturile fiscale

ce au fost întocmite ulterior datei demisiei sale, a arătat că acele plăți nu

mai sunt în atributul său. Referitor la achiziția de cereale de la societatea

inculpatului, a susținut că a existat acord scris dat de Consiliul de

Administrație, exprimat în scris prin procesul-verbal de ședință.

În faza cercetării

judecătorești, același inculpat a arătat că a fost director general al SC B.

SA, cu sediul în Movila Verde, până la data de 20 septembrie 2006, când și-a

dat demisia și a fost suspendat din funcție de Consiliul de Administrație.

În anul 2005, l-a

cunoscut pe inculpatul M.I., prin intermediul directorului comercial S.L. și

care deținea o societate ce avea ca obiect de activitate prelucrarea cărnii,

achiziționa porci vii, pe care, ulterior, îi procesa.

Încă de atunci, au

început relațiile comerciale, dar pentru cantități mai mici de porci, însă apoi

s-a încheiat un contract între cele două firme, pentru cca 1000 porci/lunar,

iar modalitatea de plată era cu file cec cu termen la 30 de zile, pe o durată

de 1 an.

În luna iunie,

inculpatul M.I. a cerut un termen mai mare pentru achitarea facturilor, pe

motiv că plățile de la societatea S., cu care avea contract, se fac într-un

termen mai lung, de 45 - 60 de zile.

Această situație a

fost adusă la cunoștința Consiliului de Administrație și s-a stabilit o dată

scadentă la 60 de zile.

P.D. era membru al Consiliului

de Administrație, dar și director general la SC C. SA Pecineaga, care făcea

parte dintr-un holding având același obiect de activitate. Avea aprobarea de la

Consiliul de Administrație să achiziționeze 7000 tone de cereale, de aceea,

după o discuție purtată cu M.I., acesta s-a oferit să îi ajute în

achiziționarea cerealelor, acordându-se în acest sens un avans de 16.814 lei.

Au fost emise mai

multe file cec ce au fost decontate pe durata cât a activat ca director general

fiind încasată suma de 2,7 milioane lei, iar pentru restul mărfii livrate au

fost emise file cec, cu termen scadent la 60 de zile.

Nu i-au fost sesizate

întârzieri la plăți, iar pentru ca o filă cec să fie depusă la bancă pentru

decontare, se semna de către el un borderou.

P.D. a introdus toate

filele cec scadente, dar și cele pentru care termenul nu era depășit, motiv

pentru care M.I. a intrat în incapacitate de plată.

După data de 20

septembrie 2006, a fost suspendat din funcție și, cu toate că era în preaviz,

nu mai avea nicio putere de decizie, fiind doar simplu salariat.

S-a reținut că nu

este real că ar fi știut de efectuarea unor lucrări de modernizare a

abatorului, doar Consiliul de Administrație având atribuții de a decide cu

privire la declanșarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani.

Martorul P.D., membru

al Consiliului de Administrație la SC B. SA Movila Verde, în anul 2006 era

director general la SC C. SA Pecineaga. Cu societatea inculpatului M.I. au

existat relații comerciale, atât cu SC B. SA, dar și cu SC C. SA Pecineaga,

însă această din urmă societate a constatat că inculpatul este rău platnic și,

de aceea, au fost sistate relațiile comerciale.

La cealaltă societate

a fost informat de către directorul comercial S.L. că livrările se făceau

zilnic către societatea inculpatului M.I. și plata se făcea cu cecuri ce nu au

fost decontate la plată.

În calitate de membru

al Consiliului de Administrație, i-a interzis inculpatului să mai facă livrări,

însă, cu toate acestea, livrările au continuat.

S-au efectuat livrări

de aproximativ 10 miliarde lei, însă acestea au rămas neachitate. Au existat

discuții de prelungire a termenului de plată de la 30 de zile, la 60 de zile și

chiar s-a încercat o conciliere, însă toate demersurile au rămas fără rezultat.

Cecurile au fost refuzate

la plată încă din perioada când inculpatul O.R. era în funcție. Uneori, M.I. le

spunea că nu are disponibil în cont și atunci filele cec nu erau introduse la

plată, dar, după ce a intrat în incapacitate de plată, acesta nu a mai anunțat

nimic.

Instrumentele de

plată nu erau lăsate cu titlu de garanție, ci ca mijloc de plată. Inculpatul

O.R. nu mai avea niciun rol de a mai dispune livrări de porcine după ce și-a

înaintat demisia. Au mai fost efectuate livrări și după acest moment, întrucât

inculpatul M.I. a spus ca nu ar putea să achite toate acele sume, numai dacă i

se mai fac și alte câteva livrări, lucru admis de președintele Consiliului de

Administrație.

În faza de urmărire

penală, același martor a mai relatat și despre cantitatea de 47100 Kg cereale

pe care inculpatul M.I. urma să o livreze, fără să se întâmple în realitate

acest lucru, însă a încasat pentru aceasta suma de 16.814 lei.

Martora N.D., ce a

avut funcția de director economic la SC B. SA în perioada 2005 - 2008 a arătat

în faza de urmărire penală că are cunoștință de existența unui contract de

vânzare-cumpărare porcine încheiat cu inculpatul M.I. și care s-a derulat la

început în bune condiții, însă, după o perioadă scurtă, au început să apară

întârzieri la plată și refuzul unor file cec.

P.D., membru al

Consiliului de Administrație, i-a spus directorului general O.R. să sisteze

orice livrare până la achitarea debitului.

După eliberarea din

funcție a inculpatului O.R., au existat mai multe demersuri de recuperare a

prejudiciului, fără rezultat.

Cecurile emise ca

instrumente de plată ajungeau la această martoră care, în virtutea funcției, le

introducea la plată la termenul scadent.

În luna octombrie,

când au mai fost dispuse și alte livrări, iar inculpatul O.R. era în preaviz, a

arătat martora că nu își amintește cine a dispus efectiv aceste livrări.

Nu avea nicio putere

de decizie cu privire la situația financiară a societății, toate operațiunile

fiind efectuate din dispoziția strictă a directorului general.

În faza cercetării

judecătorești, martora N.D. a relatat aproximativ aceleași aspecte, cu

precizarea că, după demisia inculpatului O.R., acesta nu mai avea nicio putere

de decizie în cadrul societății, iar livrările efectuate ulterior s-au dispus

de către P.D.

Martorul S.V.L. a

arătat că își menține declarația de la urmărire penală, arătând că a fost

director comercial în perioada 2005 - 2009 și știe că s-a încheiat un contract

pentru livrarea porcilor cu societatea inculpatului M.I., care părea benefic,

iar contractul, la început, a decurs în mod normal. A înțeles că M.I. avea un

contract cu un beneficiar mai mare și solicita cantități tot mai mari de porci,

pe care nu le mai puteau onora.

Prin luna august,

P.D. a spus că s-au făcut livrări prea mari, iar filele cec de la bancă se

întorceau nedecontate.

Filele cec se

depuneau la bancă la 30 de zile, dar s-au depus și mai târziu, la cererea lui

M.I.

Datoria ajunsese la

cca 10 miliarde, însă filele cec erau scadente în luna septembrie și, astfel,

M.I. era în termen. În luna septembrie, când filele cec au ajuns la bancă, au

primit răspuns că acestea sunt fără acoperire și au fost refuzate, după care

s-a încercat rezolvarea pe cale amiabilă, fără rezultat.

S-au mai făcut

livrări și după demisia inculpatului O.R., însă acestea au fost dispuse de P.D.,

inculpatul nu mai avea nicio putere de decizie în cadrul societății.

A existat o

interdicție a domnului P.D. în luna august de a mai face livrări, însă aceasta

a fost percepută doar ca o indicație, întrucât exista un contract ce trebuie

onorat. Toate celelalte livrări au fost efectuate din dispoziția inculpatului

O.R.

Martora T.L. a arătat

că își menține declarația dată la urmărire penală și era tehnician veterinar în

anul 2006. A arătat că știe că au existat livrări către societatea SC M.P. SRL,

conform unui contract încheiat. La un moment dat, S.L. a arătat că livrările de

porci vor înceta până când se vor efectua plățile. Dispoziția de livrare a

porcilor aparținea inculpatului O.R., însă și alte persoane din conducerea

societății puteau să dispună acest lucru.

Expertiza contabilă

dispusă în faza de urmărire penală (în urma refacerii acesteia) a reținut

emiterea a 24 file cec, din care două au fost decontate parțial, în cuantum de

36.515,91 lei, iar celelalte au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil,

în cuantum de 833.816,68 lei și au mai existat alte 4 facturi emise și

nedecontate pentru care nu au fost emise file cec și care au însumat 92.227

lei, precum și suma aferentă facturii din 14 februarie 2006 reprezentând

contravaloare grâu, dar neintrat în gestiunea părții civile, aceste aspecte

fiind detaliate în raportul de expertiză.

În total, valoarea

prejudiciului produs părții civile s-a ridicat la suma de 906.392,71 lei.

S-a reținut, pe baza

probelor administrate în cauză, că inculpatul M.I. se face vinovat de comiterea

infracțiunii de înșelăciune întrucât acesta, în mod deliberat, și-a luat

angajamentul că va putea livra grâu, deși, în realitate, nu avea o asemenea

posibilitate și, prin urmare, nici nu s-a livrat, a încheiat un contract de cumpărare

porcine, ce prevedea livrări lunar, în cantități foarte mari, care depășeau cu

mult situația financiară a firmei pe care o administra, așa cum rezulta din

detalierea operațiunilor financiare redate de situația conturilor deschise de

SC M.P. SRL 23 August.

Mai mult, încă din

luna mai 2006, inculpatul a pretins în declarațiile susținute în faza de

urmărire penală că avea un contract încheiat cu firma S., căreia îi livra

carne, fără să facă vreo dovadă în acest sens.

A apărut ca fiind

evident faptul că, după preluarea porcilor, aceștia erau valorificați pe piață,

fără a se cunoaște cu exactitate destinația, iar inculpatul obținea și sume mai

mari de bani, după ce carnea era prelucrată, însă acesta nu a dovedit niciun

moment că era interesat să-și alimenteze conturile pentru ca partea civilă să

poată să-și deconteze cecurile ce au fost emise în favoarea sa.

Inculpatul, chiar

dacă știa că cecurile ce erau emise nu puteau să aibă acoperirea necesară, nu

s-a oprit, ci dimpotrivă, a încercat să folosească diverse pretexte, în sensul

că ar avea probleme cu abatorul societății, care ar necesita renovări, însă, în

același timp, a încercat să creeze aparența că este în măsură să-și onoreze

contractul, deși, în realitate, nu l-a interesat acest lucru.

Acesta a acționat la

început ca un bun platnic, pentru ca ulterior, cecurile să fie emise, cunoscând

în mod cert că partenerul de afaceri nu ar putea obține nimic prin introducerea

acestora la plată.

Deși soldul contului

societății tindea spre zero sau înregistra minusuri, inculpatul nu a adus la

cunoștință niciun moment celeilalte părți contractante împrejurarea că s-ar

afla într-o imposibilitate de plată, ci dimpotrivă, a tot cerut amânări, pentru

ca cecurile să fie introduse la plată cât mai târziu, urmărind astfel ca să

obțină cantități tot mai mari de porci, iar până s-ar fi lămurit situația, el

ar fi putut să profite de încrederea acordată și să obțină beneficii folosind

această manieră de lucru, pe care, însă, nu le-a folosit și pentru a-și onora

obligațiile contractuale și a plăti marfa achiziționată de la partea civilă.

Chiar și în momentul

în care s-a încheiat concilierea între cele două societăți, la data de 15

noiembrie 2006, inculpatul a creat doar aparența că litigiul s-ar putea

soluționa pe cale amiabilă, deoarece, în realitate, acesta știa situația

financiară și este cert că și-a dat seama că nu ar putea să achite, într-un

interval foarte scurt, o sumă ce se apropia de 10 miliarde, însă s-a angajat

din nou, a făcut promisiuni și chiar a pretins să i se facă alte câteva livrări

pentru a-și putea achita datoria, fără ca acestea, la rândul lor, să fie

achitate.

În acest context, s-a

reținut că a existat inducere în eroare din partea inculpatului M.I., atât în

ceea ce privește cele 24 de file cec emise de acesta, cât și cu privire la cele

4 livrări de porci pentru care inculpatul nu a mai emis file cec și

angajamentul livrării de cereale, pentru această din urmă operațiune inculpatul

nu a emis fila cec și nici nu avea motiv să o facă, din moment ce el era cel care

a primit suma reprezentând contravaloarea cerealelor, așa cum se reține în

rechizitoriu.

Cu această motivare,

s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fiind vizate 25 de cecuri), în

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în

raport de starea de recidivă ce rezultă din fișa de cazier judiciar.

Cu privire la

existența faptelor și vinovăția reținută în sarcina inculpatului O.F.R., s-a

constatat că acestuia nu i s-ar putea imputa cele 4 livrări efectuate conform

facturilor din 5 octombrie 2006, 7 octombrie 2006, 8 octombrie 2006 și 10

octombrie 2006, pentru care a fost reținută infracțiunea de complicitate la

înșelăciune în formă continuată întrucât, în fapt, inculpatul nu mai avea nicio

putere de decizie în cadrul societății, după data depunerii demisiei, respectiv

21 septembrie 2006, așa cum rezultă din declarația acestuia în care a arătat

că, ulterior acestei date, în timpul perioadei de preaviz, nu a mai luat nicio

hotărâre în calitate de director general și nici nu i s-a mai permis acest

lucru de către directorul interimar.

Acest fapt a fost

confirmat și de martorii P.D., N.D. și S.L., care au arătat că cele 4 livrări

s-au făcut din dispoziția altei persoane din conducere și în mod sigur nu din

dispoziția inculpatului.

Prin urmare, s-a

reținut că, în ceea ce privește considerațiile teoretice din actul de

inculpare, acestea nu-și găsesc corespondentul în probele administrate în

cauză, în sensul că, în conformitate cu Codul muncii, pe perioada preavizului,

contractul individual de muncă continuă să-și producă toate efectele.

Chiar și martorul

P.D., inițiatorul plângerii penale formulate în cauză, a susținut că livrările

respective nu au fost efectuate din dispoziția inculpatului, prin urmare nu se

poate reține în sarcina inculpatului O.R. comiterea infracțiunii de

complicitate la înșelăciune, impunându-se achitarea acestuia, pe motiv că fapta

nu există în materialitatea sa, inculpatul nu a întreprins nimic, astfel încât

să se considere că a acționat în complicitate cu inculpatul M.I.

În ceea ce privește

infracțiunea de neglijență în serviciu, s-a examinat per ansamblu activitatea

inculpatului și eventualele atribuții pe care acesta le avea și pe care le-ar

fi ignorat.

S-a constatat astfel

că inculpatul, deși avea calitatea de director general în cadrul societății SC

B. SRL Movila Verde, problemele societății și deciziile ce priveau bunul mers

al acesteia erau puse în discuție de Consiliul de Administrație, fapt ce reiese

din raportul de ședință B. din data de 18 mai 2006, când s-a stabilit că plata

de la debitori să se facă la 60 de zile, pe când în raportul din data de 23

martie 2006 se consemnase că societatea înregistrase întârzieri la plată la 30

de zile.

Din procesul-verbal

din data de 18 iulie 2006 a rezultat că inculpatul O.R. era împuternicit de

Adunarea Generală a Asociaților să deschidă conturi și să semneze documente de

deschidere de conturi, să cumpere autoturisme dotate cu aer condiționat,

putându-se trage concluzia că inculpatul nu ar fi putut acționa decât cu

acordul acestei adunări, iar deciziile sale puteau fi verificate de adunare și

evaluate dacă sunt sau nu benefice pentru societate.

I s-a imputat

inculpatului prin actul de sesizare al instanței că acesta nu a luat toate

măsurile pentru diminuarea prejudiciului adus societății din contractul derulat

cu societatea administrată de inculpatul M.I., or, așa cum chiar martorul P.D.

a afirmat, livrările au continuat și după demisia inculpatului, în urma unei

discuții purtate cu inculpatul M.I., care îi asigura ca va achita facturile

anterioare dacă i se vor mai face și alte livrări, iar de această dată, nu au

mai fost pretinse nici măcar file cec.

Din moment ce și alte

persoane care se aflau în conducerea societății au decis să continue livrările

pe baza celor susținute de inculpatul M.I. și au fost de acord să cadă la o

înțelegere cu acesta, s-a reținut că nu s-ar putea imputa inculpatului O.R. că

el nu a făcut mai mult pentru a nu se ajunge la prejudicierea societății sau la

reducerea prejudiciului încercat de societate.

Inculpatul a susținut

că a adus la cunoștința Consiliului de Administrație problemele cu care se

confrunta societatea și nu ar fi luat decizii doar de unul singur cu privire la

bunul mers al societății, aceste susțineri fiind întărite de procesele verbale

ale Adunării generale a asociaților, depuse la dosar.

S-a reținut că

ineficiența deciziilor unui director general și lipsa de fermitate a sa nu pot

conduce în mod automat la concluzia că acesta s-ar face vinovat de comiterea

vreunei infracțiuni, fie ea și din culpă, ci trebuie să se ia măsuri în vederea

numirii în funcție a unei alte persoane, cu reale calități manageriale.

Prin urmare, nu i s-a

putut imputa inculpatului O.R. că s-au făcut livrări de porci către societatea

inculpatului M.I., pe baza celor susținute de acesta, prin invocarea diverselor

motive și pretexte, mai mult sau mai puțin elaborate.

S-a apreciat că se

impune achitarea inculpatului O.R. și pentru infracțiunea de neglijență în

serviciu în formă calificată întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii, latura obiectivă, neindicându-se și nedovedindu-se care sunt

în concret acțiunile sau inacțiunile care au concurat la producerea

prejudiciului în dauna societății.

Chiar și în aceste

condiții, s-a schimbat încadrarea juridică, în cazul inculpatului O.F.R., din

infracțiunea de neglijență în serviciu în forma continuată, în neglijență în

serviciu întrucât infracțiunea reținută, fiind una din culpă, nu comportă o

rezoluție infracțională unică, iar o persoană nu ar putea acționa în baza

aceleiași rezoluții infracționale, chiar reținându-se o activitate

infracțională într-un interval mai lung de timp, decât în cazul unei

infracțiuni ce ar fi comisă cu intenție.

De asemenea, a fost

avut în vedere că infracțiunea de complicitate la înșelăciune prin folosirea

unor file cec nu ar putea fi reținută, din moment ce actul de inculpare indică

realizarea acesteia prin inducerea în eroare, fără a se emite file cec drept

instrumente de plată pentru achiziționarea în 4 rânduri a porcinelor.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului M.I. care, în perioada 11 februarie 2006 - 08 noiembrie

2006, în realizarea, aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de

administrator la SC M.P. SRL 23 August, a emis în favoarea părții vătămate SC

B. Movila Verde, un număr de 24 de file cec, cunoscând faptul că, pentru

valoarea lor, nu exista disponibil necesar în contul emitentei, a solicitat și

primit după data de 20 septembrie 2006 și alte livrări de animale, pentru care

nu a mai fost emis niciun instrument de plată și a beneficiat de prețul unor

livrări de grâu inexistente în realitate, aceste acte materiale producând un

prejudiciu în dauna părții civile în cuantum de 906.392,71 lei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât inculpatul

M.I. a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune, prin

Sentința penală nr. 518 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 791 din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel

București, au fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru infracțiunea

dedusă judecății, ce a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate în

cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului M.I. la o pedeapsă cu închisoarea,

în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea

pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal,

modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în inducerea în eroare a

părții vătămate pe parcursul derulării unui contract, prin emiterea mai multor

file cec fără a avea acoperirea necesară, aflându-se și în interdicție bancară,

producând un prejudiciu important de 906.392,71 lei, care nu a mai putut fi

recuperat, repetabilitatea activității inculpatului și modalitatea în care

acesta a conceput planul infracțional.

Au fost avute în

vedere și datele ce caracterizează persoana acestuia, în sensul că are vârsta

de 49 de ani, este căsătorit, a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind

anterior condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, însă în termenul de încercare stabilit, a comis prezenta

infracțiune dedusă judecății.

S-a reținut, de

asemenea, că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine

relativ sinceră, încercând totuși să acrediteze ideea că relația comercială a

decurs normal, până la momentul la care a întâmpinat probleme financiare cu

alți parteneri de afaceri, fără a încerca în vreun fel să diminueze prejudiciul

creat, să facă eforturi minime să îl acopere, ci dimpotrivă, acesta nu a mai

putut fi contactat după perfectarea concilierii, fiind greu de găsit chiar și

de organele de urmărire penală, apoi, în fața instanței, s-a prezentat la un

termen de judecată, după care, prin apărător, a arătat că nu se va mai prezenta

întrucât pe numele lui este emis un mandat de arestare în lipsă de Judecătoria

Sectorului 5 București și de teamă de a nu fi încarcerat a plecat, posibil în

Germania, aspect ce denotă că inculpatul nu este mai responsabil nici față de

organele abilitate să aplice legea, că nu își asumă faptele sale și, în consecință,

încearcă să eludeze atât legea, cât și o eventuală pedeapsă ce i s-ar aplica

pentru ceea ce a făcut.

Cu toate acestea,

s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art.

74 alin. (2) C. pen., față de modalitatea concretă în care inculpatul a înțeles

să comită fapta, de valoarea prejudiciului creat.

Pentru considerentele

sus expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același

inculpat pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.

249 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii - latura obiectivă.

Sub aspectul laturii

civile, s-a reținut că partea vătămată SC B. SRL Movila Verde s-a constituit

parte civilă cu suma menționată în rechizitoriu, după cum a precizat în fața

instanței, respectiv prejudiciul reținut prin expertiza contabilă, actualizat

până la data efectuării expertizei și stabilit la suma de 1.176.589 lei.

La termenul din data

de 07 iunie 2011, partea civilă a depus la dosar un înscris prin care arata că

înțelege să-și retragă constituirea de parte civilă în raport de inculpatul

O.F.R. întrucât nu a suferit nicio vătămare ca urmare a acțiunilor/inacțiunilor

acestuia, pe timpul exercitării funcției, dar și ulterior părăsirii acesteia.

S-a constatat că

inculpatul M.I. a acționat cu vinovăție, iar prin acțiunea sa ilicită, s-a

produs un prejudiciu, motiv pentru care acesta a fost obligat să despăgubească

partea civilă, alături de partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August,

societate în numele căreia inculpatul a acționat în calitate de reprezentant al

acesteia.

Față de înscrisul

depus la dosar, s-a constatat că nu ar fi putut fi antrenată răspunderea civilă

a inculpatului O.F.R., fiind incident principiul disponibilității, în raport de

temeiul achitării indicat în ceea ce privește infracțiunea de neglijență în

serviciu întrucât, pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, pentru

care s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. pen., nu se mai putea

discuta despre o eventuală obligare la plata despăgubirilor civile.

Prin urmare, în baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat

inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23

August, la plata sumei de 906.392,71 lei, ce se va actualiza la momentul plății

efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

S-a reținut că

prejudiciul total de 906.392,71 lei este compus din suma de 797.300,77 lei

reprezentând valoarea filelor cec emise și nedecontate, 92.277,24 lei

reprezentând valoarea facturilor nedecontate pentru care nu s-au emis file cec,

16.814,70 lei reprezentând contravaloarea grâului neintrat în gestiune.

S-au respins

celelalte pretenții civile formulate în cauză de către partea civilă, față de

împrejurarea că instanța a avut în vedere prejudiciul efectiv creat în

patrimoniul părții civile și care urmează să fie actualizat la momentul plății

efective.

S-a menținut măsura

asiguratorie instituită în baza Ordonanței procurorului nr. 190/P/2008 din data

de 12 iulie 2010, asupra imobilului situat în Mangalia, str. P., proprietari

fiind M.I. și M.M.

S-a dispus ridicarea

măsurii sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală asupra

conturilor bancare deținute de inculpatul O.F.R. la U.T. Bank și V. România.

Împotriva

sus-menționatei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța și inculpatul M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța s-a susținut că, în mod greșit,

instanța de fond a dispus achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa.

S-a susținut că se

poate reține săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de abuz în serviciu

întrucât acesta a neglijat limitarea prejudiciului creat de către inculpatul

M.I. și nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.

S-a arătat că, în mod

concret, deși i s-a atras atenția asupra situației create chiar de către

martorul P.D. și cu toate că i s-a interzis să mai livreze cantități de porci,

inculpatul a continuat să livreze aceste produse.

Totodată, s-a arătat

că nu poate fi primită apărarea inculpatului potrivit căreia a continuat să

livreze porcine deoarece avea un contract ce trebuia executat în continuare,

pentru că, altfel, risca să nu mai primească nici banii datorați și care nu

fuseseră plătiți.

În acest sens, s-a

precizat că, potrivit declarațiilor martorilor audiați, inculpatul O.F.R. a

neglijat livrarea către alți beneficiari care erau buni platnici pentru a livra

porcine către societatea inculpatului M.I.

S-a apreciat că

atitudinea inculpatului O.F.R. poate fi explicată numai în baza unei înțelegeri

cu celălalt inculpat, cu atât mai mult cu cât, potrivit declarației date de

inculpatul M.I. în faza de urmărire penală, acesta îi spusese inculpatului

O.F.R. că banii folosiți din revânzarea porcilor nu-i va folosi pentru a-și

achita datoriile către partea civilă, ci pentru a-și moderniza și amenaja

abatorul.

S-a susținut că nu se

impunea nici achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, în contextul în care rezultă cu certitudine că inculpatul O.F.R. a

plătit către societatea inculpatului M.I. o factură de achiziție a unor

cereale, deși acestea nu au fost livrate către societatea parte civilă.

S-a apreciat că nu

poate fi primită explicația inculpatului prin faptul că a avut aprobarea

Consiliului de Administrație să achiziționeze cereale până într-un anumit

plafon și că avea aprobarea să plătească anticipat un avans din valoarea

acestei achiziții către producătorii de cereale, întrucât societatea

inculpatului M.I. nu era producător de cereale, nu avea teren pe care să

cultive cereale, obiectul de activitate al acesteia fiind comercializarea

cărnii.

Mai mult, s-a arătat

că, deși inculpatul O.F.R. a primit aprobare din partea Consiliului de

Administrație pentru a plăti un avans pentru o cantitate de grâu dintr-o sumă

mai mare ce ar reprezenta contravaloarea cantității contractate, astfel cum

rezultă din factura din 14 februarie 2008, s-a achitat integral cantitatea de

grâu menționată în factură.

De asemenea, s-a

susținut că în această factură fiscală se menționează expres "date privind

expediția" unde este completat numele delegatului în persoana numitului

M.I., de unde ar rezulta că această cantitate de marfă a fost livrată către

societatea parte civilă și că aceasta a primit efectiv marfa, or, din

materialul probator administrat în cauză rezultă că această marfă nu a fost

livrată.

În apelul formulat de

inculpatul M.I., s-a susținut că instanța de fond a stabilit o încadrare

juridică greșită faptelor reținute în sarcina acestuia, impunându-se schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.,

în infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând

în emiterea a 24 de cec-uri), de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) și de art.

215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20

septembrie 2006).

Totodată, s-a

apreciat că, în raport de infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie

2006) și de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

(fapta din 20 septembrie 2006), se impune achitarea întrucât faptelor le

lipsește unul din elementele constitutive pentru a fi considerate infracțiuni,

cu consecința achitării inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În raport de

infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în

emiterea a 24 de cec-uri), s-a apreciat că se impune încetarea procesului

penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit.

g) din același cod, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a

răspunderii penale.

Totodată, s-a

susținut că instanța de fond a stabilit o situație de fapt greșită, în

contradicție cu materialul probator administrat, urmând să se ia în considerare

și probele administrate în fața instanței de apel.

Cu referire la

situația de fapt, s-a arătat că, la începutul anului 2006, când în România a

fost declarată epidemia de gripa aviară, datorită căreia producătorilor de

animale vii li s-a interzis scoaterea acestora din județ, situația societății

inculpatului O. era un dramatică, în sensul în care nu avea posibilități de

desfacere a porcilor în viu, în județul Constanța, având contracte cu alte

unități din țară. În momentul apariției acestei interdicții, s-au adresat la

începutul anului 2006 inculpatului M.I., fiind căutat de către P. și O. și

căruia i s-a propus să abatorizeze carnea din cele două combinate, care a fost

de acord cu cererea reprezentanților societății parte civilă, cu mențiunea că,

la acel moment, inculpatul M.I. avea în funcțiune doar o linie de carmangerie

și nu un abator propriu-zis, așa cum le era necesar celor două societăți.

Pentru a se demara producția, în sensul solicitat de societatea parte civilă,

s-a ajuns la o înțelegere și, totodată, s-a găsit o soluție de creditare pentru

acea linie de abatorizare. De la acest moment și până în august 2008, a fost o

colaborare bună între cele trei societăți, în sensul în care se livrau capete

de porcine în viu, iar inculpatul, neavând posibilitatea să achite la momentul

livrării, elibera acele file cec, care, în opinia sa, îndeplineau toate

condițiile unui instrument de plată. Conform înțelegerii contractuale, acele

file cec erau introduse la plată de la 30 la 60 de zile, în funcție de

încasările ulterioare de la beneficiarii mărfii și îndestularea contului

societății administrate de inculpatul M.I.

S-a arătat că singura

problemă care a apărut în colaborarea celor două părți a fost la momentul în

care inculpatul O. a fost demis de către directorul general P.R., urmare a unor

probleme strict personale, acel moment fiind crucial pentru buna desfășurare a

relațiilor dintre cele două societăți.

S-a relevat că

societatea parte civilă, prin livrarea, în mod sistematic, a unor cantități de

porci, trecuți peste termen sau cu o cantitate mare de grăsime, a condus la

pierderea de către societatea inculpatului a unor contracte de livrare de carne

și produse din carne către unii beneficiari, respectiv către S., intrând astfel

în imposibilitate de plată.

Referitor la

cantitatea de cereale, s-a arătat că discuțiile care au avut loc la un moment

dat, relativ la achiziția de cereale, au fost girate de către P.D. și O.F.,

contractul a fost adus la cunoștința Consiliului de Administrație, iar

termenele scadente au fost stabilite de comun acord.

S-a reliefat și

faptul că imposibilitatea de a achita foarte repede sumele de bani reprezentând

contravaloarea porcilor livrați de societatea parte civilă, s-a datorat și

investițiilor foarte mari făcute de inculpatul M.I. în acel abator, pentru

deschiderea altor linii de producție, convins fiind că, pe viitor, această

activitate îi va aduce un profit bun.

S-a mai arătat că,

ulterior ridicării interdicției și, în lipsa limitării privind desfacerea,

P.D., care nu era în relații foarte bune cu inculpatul O., a creat această

situație.

S-a solicitat să se

aibă în vedere că livrările de carne de porci au existat și după momentul

plecării inculpatului O. din societate, chiar după formularea plângerii penale,

iar contractul comercial s-a desfășurat în aceiași parametrii.

S-a mai reținut în

sarcina inculpatului M.I. că au fost efectuate livrări de carne, fără a se

emite instrumente de plată, or, legat de acest aspect, inculpatul a justificat

respectiva situație de fapt, fie că era plecat din țară, fie că nu dispune de

un carnet de cec, existând o problemă cu banca.

S-a arătat că nu se

poate imputa această situație inculpatului M.I. întrucât, în măsura în care

societatea inculpatului nu a eliberat instrumente de plată, societatea parte

civilă nu trebuia să livreze marfa, or livrarea acesteia era la dispoziția lui

P.D. și a reprezentanților celor două societăți.

S-a susținut că

livrarea mărfii, chiar și fără emiterea instrumentelor de plată, conduce la

concluzia că a existat o înțelegere pentru ca acele file cec să fie date la o

dată ulterioară, în situația în care nu exista un refuz categoric, nici măcar o

înțelegere și au continuat să livreze marfa pe încredere, conform înțelegerii,

situația creată neputând fi imputată inculpatului.

De altfel, inculpatul

M.I., nici nu a negat aceste înscrisuri, ci dimpotrivă, a semnat de primire.

În ceea ce privește

filele cec, s-a solicitat a se constata că sunt îndeplinite elementele

constitutive ale infracțiunii speciale la legea cec-ului.

S-a susținut că, în

referire la filele cec, acestea au fost date atât cu titlu de garanție, cât și

ca instrumente de plată, iar în condițiile în care exista un contract și

termenele scadente erau bine stabilite, la momentul emiterii acestora exista

disponibilul necesar.

În fața instanței de

apel s-au administrat următoarele probe:

A fost reaudiat

martorul P.D. și s-a efectuat o expertiză contabilă, la dosarul cauzei fiind

depus raportul de expertiză.

În declarația dată,

martorul P.D. a confirmat că avea cunoștință de relația comercială dintre

societatea inculpatului M.I. și S.

Totodată, s-a

confirmat că, urmare a intrării în vigoare a normelor europene, societatea

parte civilă nu mai putea livra carne, condiții în care carnea luată de la

societatea parte civilă era livrată către S.

De asemenea, s-a

confirmat de către martor că au existat discuții între acesta și inculpatul

M.I. referitor la calitatea mărfii livrate, reproșându-se probleme lega