ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1389/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 599 din 07 septembrie 2011, Tribunalul Galați, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de către petiționarul B.G. împotriva rezoluției nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

A menținut, ca fiind legală și temeinică, rezoluția nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiționarul B.G. la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 5107/121 din 25 mai 2011, petentul B.G. a solicitat instanței desființarea rezoluției nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

În cursul cercetării judecătorești, la dosarul cauzei a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr. 744/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în care au fost emise rezoluția nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 (prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a făptuitoarei Toma luliana, grefier în cadrul Tribunalului Galați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 C. pen., art. 194 C. pen., art. 254 alin. (1) C. pen., art. 257 C. pen.), respectiv rezoluția nr. 379/II/2 din 29 aprilie 2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați (prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul B.G. împotriva rezoluției inițiale).

În cursul soluționării plângerii, legal citată, făptuitoarea nu a fost prezentă în instanță, însă neprezentarea acesteia nu a împiedicat soluționarea cauzei, potrivit art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

La data de 19 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a fost sesizat de către petentul B.G. despre faptul că numita T.l., grefier la Tribunalul Galați, a solicitat și a primit de la petent o sumă de bani, în calitate de rudă a numitului R.J., victimă a unui accident de circulație produs de petent.

La data de 20 august 2010, petentul B.G. a precizat că formulează plângere împotriva numitei Toma luliana pentru mărturie mincinoasă, trafic de influență, șantaj și luare de mită.

În declarația dată în cursul cercetărilor, petentul B.G. a arătat că în cursul anului 2004, a fost implicat într-un accident rutier, accidentând pe numitul R.J., că a fost contactat de o persoană, pentru a discuta de accident. La întâlnirea care a avut loc în fața Tribunalului Galați s-au prezentat T.l. și R.V., rude cu victima, care i-au solicitat bani pentru spitalizare, sens în care a fost achitată suma de 500 lei plătită la casieria SC F. SRL Galați, a doua zi, fiind întocmită și o chitanță. A mai precizat petentul că, ulterior, a fost contactat de Toma Iuliana, care a cerut bani pentru pomenirile lui R.J. acesteia i-au fost plătite sume de bani la casierie și, ulterior, petentul a constatat că, din sumele plătite, numita T.I. și-a însușit de fiecare dată suma de 100 lei.

Prin rezoluția nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a reținut, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, că infracțiunile reclamate nu există.

Astfel, s-a arătat de către procurorul care a instrumentat dosarul că la data de 21 aprilie 2010, persoana vătămată B.G. a reclamat comiterea de către făptuitoarea T.I., grefier în cadrul Tribunalului Galați a unor infracțiuni de corupție, că acesta a arătat că în cursul anului 2004 a fost implicat într-un accident rutier soldat cu decesul numitului R.J., că la solicitarea membrilor familiei victimei a acceptat să contribuie cu bani pentru cheltuielile de înmormântare și pomenire ulterioară, că o parte din banii dați au fost însușiți de făptuitoarea T.I. prin șantaj și corupție.

S-a reținut de procuror că petentul a dat familiei victimei suma de 500 lei în baza unei chitanțe înregistrată în contabilitatea firmei, că ulterior, la solicitarea familiei R., T.I. s-a prezentat de două ori la sediul societății sale SC F. SRL Galați, primind câte 300 lei, sume care au fost date familiei, fapt confirmat și de R.V., astfel încât nu există indicii concrete că T.I., grefier la Tribunalul Galați, ar fi săvârșit vreo infracțiune de luare de mită, trafic de influență ori de șantaj și nici a altei fapte legată de exercitarea sarcinilor de serviciu.

S-a mai reținut de către procuror că demersul petentului apare ca fiind șicanator, în condițiile în care făptuitoarea Toma Iuliana este cea care a denunțat infracțiunea de corupție pentru care petentul a fost cercetat și condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1283/2009 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 330/R/2010 a Curții de Apel Galați la data de 27 aprilie 2010 - Dosar nr. 4481/121/2009.

Soluția dispusă de procuror prin rezoluția nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a fost menținută de către Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, prin rezoluția nr. 379/II/2 din 29 aprilie 2011, prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentul B.G. împotriva rezoluției inițiale, constatându-se că, față de lucrările dosarului, soluția pronunțată de procurorul care a instrumentat dosarul este legală și temeinică.

Împotriva ambelor rezoluții, petentul B.G. a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la instanța de judecată. în plângerea formulată, petentul a criticat soluțiile dispuse de organele de urmărire penală în cauză, arătând despre acestea că sunt netemeinice și nelegale, motivat de faptul că:

- săvârșirea infracțiunii de șantaj s-a consumat în momentul în care făptuitoarea l-a amenințat că lucrează la Tribunalul Galați, indicând cu mâna sediul tribunalului;

- făptuitoarea a făcut afirmații mincinoase în declarațiile date la D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați întrucât petentul a cunoscut-o când a semnat actul de încuviințare a executării silite din date de 27 august 2004 și nu în luna noiembrie 2004;

- din declarațiile date în fața instanței rezultă că făptuitoarea a primit de două ori câte 300 lei și i-a dat martorei R.V. suma de 200 lei, însușindu-și de fiecare dată câte 100 lei;

- în mod greșit a susținut procurorul că demersul său este tendențios și șicanator, fiind încălcate astfel prevederile art. 1 C. proc. pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a apreciat ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

În opinia instanței de fond, organele de urmărire penală au dispus soluția corectă în cauză, reținând în mod judicios că infracțiunile reclamate de petent nu există. Mijloacele de probă administrate în cauză (declarațiile petentului, ale făptuitoarei și ale martorei R.V., copii după sentința penală nr. 1283 din 03 iulie 2009 a Judecătoriei Galați, după rechizitoriul nr. 158/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați) au confirmat situația de fapt reținută prin rezoluția nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în sensul că petentul a dat familiei R. suma de 500 lei, cu chitanță, că ulterior a fost plătită din casieria firmei SC F. SRL Galați de două ori suma de câte 300 lei numitei T.l., fără a se întocmi nici o chitanță, sumele fiind date ulterior numitei R.V., că demersurile făptuitoarei T.l. au fost făcute în calitate de rudă cu R.V. și nu în calitatea sa de angajat la Tribunalul Galați.

Situația de fapt a fost stabilită atât pe baza declarațiilor petentului (care a arătat că sumele de bani au fost achitate de la casieria firmei fără ca acesta să fie prezent, că nu s-a întocmit chitanță decât pentru suma de 500 lei, că numita T.l. i-a spus că lucrează la Tribunal Galați), pe baza declarațiilor făptuitoarei T.l., care se coroborează cu declarațiile martorei R.V. (care au arătat că făptuitoarea s-a întâlnit cu petentul la rugămintea martorei, cu care este rudă, că sumele de bani au fost ridicate de făptuitoare din casieria firmei, nu au fost plătite direct de petent), cât și în baza actelor atașate la dosar, din care se face dovada existenței Dosarului nr. 13764/233/2008 al Judecătoriei Galați, care a fost soluționat prin sentința penală nr. 1283 din 03 iulie 2009 a Judecătoriei Galați, prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, denunțul fiind făcut de numita T.I., făptuitoarea din prezenta cauză.

S-a reținut că, potrivit art. 10 C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare atunci când nu există temeiul juridic al răspunderii penale, care este infracțiunea, iar potrivit art. 17 C. pen., pentru a exista o infracțiune, trebuie săvârșită cu vinovăție o faptă care este prevăzută de legea penală și care prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ceea ce înseamnă că, în primul rând, trebuie să existe o faptă, ori în speța de față nu a fost săvârșită vreo acțiune sau inacțiune care să întrunească trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni, ori elementele constitutive ale textelor incriminatoare indicate de petent.

Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată plângerea formulată de petent și a menținut - ca fiind legală și temeinică - rezoluția nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Împotriva sentinței penale sus menționate a declarat recurs petentul, care a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei, arătând că au apărut probe noi care nu au fost avute în vedere de instanța de fond.

Prin Decizia penală nr. 1763/R din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul B.G., împotriva sentinței penale nr. 599 din 07 septembrie 2011 a Tribunalului Galați.

A fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Curtea de apel a reținut că prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că, potrivit art. 278

1

alin (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

S-a avut în vedere că aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. 24, ori în privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin (1) al art. 24, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. S-a reținut, astfel, că acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În speță, s-a constatat că sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 07 septembrie 2011, adică ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în M.O. nr. 714 din 26 octombrie 2010, condiții în care hotărârea este definitivă.

Împotriva Deciziei penale nr. 1763/R din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiționarul B.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte, examinând recursul declarat de petiționar, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, petiționarul a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 1763/R din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 1763/R din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.