ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1336/2012

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 aprilie

2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze penale cu minori,

investită cu soluționarea recursului declarat de inculpatul C.A. împotriva

sentinței penale nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galați, a respins

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.

Instanța a

reținut, în esență, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de inculpatul C.A. este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentința

penală nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galați, inculpatul C.A. a

fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit.

e), g) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217

alin. (1) și (4) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare,

sporită la 2 ani și 8 luni închisoare.

În fapt, s-a

reținut că, la data de 18 octombrie 2011, în jurul orelor 21,00 - 21, 30,

inculpatul C.A. a sustras, din fașă blocului unde era parcată, motocicleta,

aparținând părții vătămate D.E. Deranjat de faptul că partea vătămată a

reclamat furtul motocicletei și de împrejurarea că declarațiile acestuia cu

privire la locul unde se afla bunul furat și identitatea autorului au fost

susținute și de martorul O.V.E., inculpatul C.A., în noaptea de 05 decembrie 2011,

în jurul orelor 23,00 s-a urcat pe garajul acestuia și printr-o deschizătură a

acoperișului a aruncat în interior o cârpă îmbibată cu benzină, căreia în

prealabil îi dăduse foc.

Ca urmare a incendierii

garajului a fost distruse, în proporție de peste 50% două motorete aparținând

părții vătămate O.V.E. și parțial autovehiculul, aparținând părții vătămate R.A.

Împotriva

sentinței penale nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galați, a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul C.A.

La data de 04

aprilie 2012, inculpatul C.A. a formulat o cerere de liberare provizorie sub

control judiciar.

Cu privire la

temeinicia cererii de liberare, instanța a reținut că nu se impune admiterea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere modul și

împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, gradul ridicat de

pericol social al faptelor săvârșite, valoarea mare a prejudiciilor cauzate,

urmările care s-ar fi putut produce dacă nu s-ar fi intervenit la timp pentru

stingerea incendiului.

S-a reținut că,

contrar susținerilor inculpatului, în ceea ce privește antecedentele penale,

din fișa de cazier a rezultat că anterior acesta a săvârșit nu mai puțin de 11

infracțiuni și a fost sancționat în repetate rânduri cu amendă cu caracter

administrativ.

De asemenea,

din probele administrate în cauză au rezultat indicii temeinice că inculpatul a

încercat să zădărnicească aflarea adevărului, acreditând ideea că ar fi

cumpărat motocicleta de la partea vătămată D.E. și trimițându-i acestuia mesaje

de amenințare pentru faptul că a reclamat furtul.

Împotriva

încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse

în partea introductivă a hotărârii.

Examinând actele

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul

inculpatului este nefondat.

Analizând

recursul inculpatului, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de

liberare provizorie, Înalta Curte constată că sub acest aspect, instanța de

recurs a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile pentru

admiterea în principiu a cererii, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege

pentru cele infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat nu depășește

limita maximă de 18 ani închisoare.

Potrivit art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate

acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l

împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

În ce privește

această a doua condiție prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia

cererii de liberare provizorie sub control judiciar și oportunitatea admiterii

acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului,

stadiul procesului și complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând

temeinicia cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C.

proc. pen., respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de

pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, starea de

sănătate, vârsta, precum și alte situații privind persoana inculpatului, se

constată că din actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se

întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși sau ar

întreprinde acțiuni de natură a zădărnici aflarea adevărului.

Drept urmare,

se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege care

ar conduce la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în

cursul procesului penal, în condițiile art. 160

2

alin. (1) și (2) C.

proc. pen., și nici sub aspectul oportunității cererea nu este întemeiată, în

raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen.

Înalta Curte se

raportează atât la elementele care privesc fapta presupus comisă de inculpat

(gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei), cât și la

cele care privesc persoana inculpatului, pentru a aprecia în concret dacă

scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie a

acestuia.

În ce privește

datele sale personale, se constată că inculpatul a săvârșit nu mai puțin de 11

infracțiuni, fiind sancționat în repetate rânduri cu amendă cu caracter administrativ

și există indicii că a exercitat amenințări asupra părții vătămate.

Examinarea

gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea

publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi

ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în

acest sens pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul

deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina

inculpatului, reflectat de modalitatea în care se presupune că Ie-a săvârșit,

lăsarea acestuia în libertate nu se impune în acest moment procesual.

În raport de

toate aceste aspecte, se constată că scopul pentru care s-a dispus luarea

măsurii preventive a inculpatului C.A. nu poate fi atins în cauză prin punerea

acestuia în libertate provizorie, care nu se justifică în funcție de

necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și de stadiul

procesual în care se află cauza.

Pentru aceste

motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat C.A. împotriva

încheierii din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze penale cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.A. împotriva încheierii

din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

penale cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 533/233/2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 aprilie 2012.