ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1336/2012

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze penale cu minori, investită cu soluționarea recursului declarat de inculpatul C.A. împotriva sentinței penale nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galați, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. Instanța a reținut, în esență, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.A. este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galați, inculpatul C.A. a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen.

și pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 8 luni închisoare. În fapt, s-a reținut că, la data de 18 octombrie 2011, în jurul orelor 21,00 - 21, 30, inculpatul C.A. a sustras, din fașă blocului unde era parcată, motocicleta, aparținând părții vătămate D.E.

Deranjat de faptul că partea vătămată a reclamat furtul motocicletei și de împrejurarea că declarațiile acestuia cu privire la locul unde se afla bunul furat și identitatea autorului au fost susținute și de martorul O.V.E., inculpatul C.A., în noaptea de 05 decembrie 2011, în jurul orelor 23,00 s-a urcat pe garajul acestuia și printr-o deschizătură a acoperișului a aruncat în interior o cârpă îmbibată cu benzină, căreia în prealabil îi dăduse foc. Ca urmare a incendierii garajului a fost distruse, în proporție de peste 50% două motorete aparținând părții vătămate O.V.E. și parțial autovehiculul, aparținând părții vătămate R.A. Împotriva sentinței penale nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galați, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.A.

La data de 04 aprilie 2012, inculpatul C.A. a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Cu privire la temeinicia cererii de liberare, instanța a reținut că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, valoarea mare a prejudiciilor cauzate, urmările care s-ar fi putut produce dacă nu s-ar fi intervenit la timp pentru stingerea incendiului. S-a reținut că, contrar susținerilor inculpatului, în ceea ce privește antecedentele penale, din fișa de cazier a rezultat că anterior acesta a săvârșit nu mai puțin de 11 infracțiuni și a fost sancționat în repetate rânduri cu amendă cu caracter administrativ.

De asemenea, din probele administrate în cauză au rezultat indicii temeinice că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, acreditând ideea că ar fi cumpărat motocicleta de la partea vătămată D.E. și trimițându-i acestuia mesaje de amenințare pentru faptul că a reclamat furtul. Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Examinând actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul inculpatului este nefondat. Analizând recursul inculpatului, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, Înalta Curte constată că sub acest aspect, instanța de recurs a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru cele infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat nu depășește limita maximă de 18 ani închisoare. Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În ce privește această a doua condiție prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar și oportunitatea admiterii acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, stadiul procesului și complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Analizând temeinicia cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen., respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, starea de sănătate, vârsta, precum și alte situații privind persoana inculpatului, se constată că din actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de natură a zădărnici aflarea adevărului.

Drept urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege care ar conduce la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul procesului penal, în condițiile art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și nici sub aspectul oportunității cererea nu este întemeiată, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen. Înalta Curte se raportează atât la elementele care privesc fapta presupus comisă de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei), cât și la cele care privesc persoana inculpatului, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie a acestuia.

În ce privește datele sale personale, se constată că inculpatul a săvârșit nu mai puțin de 11 infracțiuni, fiind sancționat în repetate rânduri cu amendă cu caracter administrativ și există indicii că a exercitat amenințări asupra părții vătămate. Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului, reflectat de modalitatea în care se presupune că Ie-a săvârșit, lăsarea acestuia în libertate nu se impune în acest moment procesual.

În raport de toate aceste aspecte, se constată că scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive a inculpatului C.A. nu poate fi atins în cauză prin punerea acestuia în libertate provizorie, care nu se justifică în funcție de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și de stadiul procesual în care se află cauza. Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat C.A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze penale cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze penale cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 533/233/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2012.