ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1251/2012

Asuprea

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 aprilie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 5713/113/2011 Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, investită cu judecarea cauzei în calea de

atac a apelului, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului M.V. din

comuna Stănița, județul Neamț, arestat în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 18 din 18 iunie 2011, emis de Tribunalul Brăila, secția penală,

în Dosarul nr. 3221/113/2011.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că temeiurile ce au stat

la baza luării acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Astfel, din

probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cea de

cercetare judecătorească la instanța de fond - rezultă indicii temeinice de

natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru

care s-a dispus trimiterea sa în judecată, fiind îndeplinite condițiile prev.

de art. 143 C. proc. pen.,

Curtea de Apel

a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de disp. art.

148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. apreciate astfel și la luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului.

Pentru

infracțiunea presupus a fi comisă de către acesta legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de patru ani, iar la dosarul cauzei există probe din care

rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Această

condiție rezultă, totodată, și din gravitatea infracțiunii presupus a fi

comisă, din modalitatea în care s-a reținut că a fost săvârșită aceasta-

inculpatul, cu intenție, profitând de starea de neputință a victimei de a se

apăra, i-a aplicat, cu cruzime, 52 de lovituri cu un cuțit, la nivelul capului

și corpului, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, din natura

relațiilor sociale încălcate, relații ce ocrotesc viața persoanei.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs inculpatul M.V., solicitând punerea sa în

stare de libertate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile care au

determinat arestarea inițială a inculpatului M.V. se mențin fiind îndeplinită

una din condițiile alternative prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen.

Sub aspectul

dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 682 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să

înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care

a fost arestat și ulterior trimis în judecată.

Referitor la

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., înalta Curte constată că și

acestea sunt întrunite, în sensul că infracțiunea de săvârșirea căreia este

acuzat recurentul inculpat(omor deosebit de grav) este sancționată cu

închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă în

continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest

context, se impune sublinierea că în jurisprudența C.E.D.O. în special cu

referire la unele cauze împotriva Franței (Letellier v. France) s-a admis că,

prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice,

anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice

o detenție preventivă.

Timpul scurs de

la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în

mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice

judecarea inculpatului în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea

gravitate, existând riscul săvârșirii unor noi astfel de fapte.

Pe de altă

parte, acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil față de

particularitățile cauzei și de diligentele sporite cu care au acționat organele

judiciare, în prezent cauza aflându-se în fața instanței de apel.

C.E.D.O.

stipulează în art. 5 parag. 1 lit. c) necesitatea existenței unor motive

rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o

infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și

caracterul său ne arbitrar.

În Hotărârea

Murray v. Regatul Unit, C.E.D.O. a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia

unei bănuieli constituiau elemente indispensabile ale rezonabilității sale,

această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât sub condiția ca ea

să fie bazată pe fapte sau informații care ar stabili o latură obiectivă între

suspect și infracțiunea presupusă. în consecință, nicio privare de libertate nu

se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de

prejudecăți ( entice, religioase sau de altă natură) indiferent de valoarea

lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei

infracțiuni.

Prin hotărârea

Calejja v. Malta, Curtea a apreciat că faptele probatorii care ar putea da

naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele

necesare pentru a justifica o condamnare.

În speța dedusă

judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale

ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus

la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului

urmărit de măsura luată.

La acest moment

procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în

libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză,

menționat prin sentința penală nr. 184 din 16 decembrie 2011, de condamnare

impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură

preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventive

reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Tot astfel, se

apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin

raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din C.E.D.O. care protejează dreptul la

libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și

suficiente a o justifica.

Pertinența și

suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor

particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 136 C. proc. pen.,

privarea de libertate a inculpatului fiind necesară și pentru buna desfășurare a

procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care

aceasta se bucură conform legislației în vigoare.

În consecință

în baza disp art. 300

2

C. proc. pen. rap la art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte va constata legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpatului și va menține starea de arest preventiv a

acestuia.

Pe cale de

consecință constatând că măsura arestării preventive a fost luată cu

respectarea prevederilor legale și că nu s-au schimbat temeiurile avute în

vedere la momentul arestării preventive, în acord cu art. 139 alin. (1) și (3)

C. proc. pen.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul M.V. împotriva

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 5713/113/2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 4

aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 5713/113/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 aprilie 2012.