ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în
soluționarea cererii de sechestru asigurător reține următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 28 octombrie 2010, petenta R.E.E.E.
Olanda a chemat în judecată pe intimata SC C.A. SRL Arad solicitând instanței instituirea
unui sechestru asigurător asupra unor bunuri imobile ale intimatei, în temeiul art.
591 C. proc. civ. Petenta a învederat că pe rolul Înaltei Curți se află în
stadiul procesual al recursului dosarul nr. 1167/108/2008 al Tribunalului Arad
având ca obiect acțiune în pretenții.
Intimata a depus la
dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a
Înaltei Curți și a solicitat declinarea competenței în favoarea Tribunalului
Arad.
Înalta Curte, conform
art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția invocată întrucât este
una peremptorie și dirimantă, o va admite și va declina competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad pentru următoarele
considerente:
Conform art. 591 alin.
(1) C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător este de competența instanței
care judecă procesul. Or, instanța care judecă procesul este, în speță,
Tribunalul Arad. Procesul este unul singur. Și nu se confundă procesul cu
fazele procesuale ale acestuia: fond, apel și recurs. Așadar nu are nici o
relevanță faptul că, în prezent, pricina se află în recurs la Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Raționând „per a
contrario”, ar înseamnă că, în cazul în care s-ar admite că Înaltei Curți i-ar
reveni competența de soluționare a cauzei, încheierea pronunțată ar fi
irevocabilă. Dar art. 592 alin. (2) C. proc. civ., prevede că încheierea este
supusă recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Așadar interpretarea
petentei nu poate fi primită pentru că ar conduce la încălcarea art. 21 alin. (3)
din Constituția României și a art. 6 din C.E.D.O. prin privarea intimatei de
calea de atac a recursului împotriva încheierii pronunțate asupra cererii de
instituire a sechestrului asigurător.
Dacă am continua să
raționăm și prin „reductioo ad absurdum”, s-ar ajunge la concluzia că, în
situația în care dosarul de fond s-ar afla pe rolul Curții Constituționale
pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, Curtea
Constituțională să poată fi învestită cu o cerere de instituire a sechestrului
asigurător.
Pentru toate aceste
argumente de interpretare a textului legal incident în pricină, Înalta Curte va
admite excepția lipsei competenței de soluționare a cererii de sechestru
asigurător formulată de R.E.E.E. Olanda în contradictoriu cu SC C.A. SRL și va
declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Comerciale a
Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
lipsei competenței de soluționare a cererii de sechestru asigurător formulată
de R.E.E.E. Olanda în contradictoriu cu SC C.A. SRL Arad.
Declină competența de
soluționare a cauzei în favoarea Secției Comerciale a Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 13 ianuarie 2010.