ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2835/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2835/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 38
din data de 17 decembrie 2009, Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim a admis
în parte cererea formulată de reclamanta SC H.S. SRL CONSTANȚA împotriva
pârâtei SC P. SA BUCUREȘTI și a obligat pârâta la plata sumelor de 78.432,72
Eur și 5.132,00 DOLARI S.U.A., plătibili în lei la cursul B.N.R. din ziua
efectuării plății cu titlu de prejudiciu efectiv ; de asemenea a obligat pârâta
la plata sumei de 1.042.315,70 DOLARI S.U.A. plătibili în lei la cursul B.N.R.
din ziua efectuării plății cu titlu de beneficiu nerealizat.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat acțiune în anulare pârâta SC P. SA BUCUREȘTI.
În fața instanței de
apel, pârâta SC P. SA BUCUREȘTI a formulat cerere de suspendare a executării
acesteia până la soluționarea acțiunii în anulare, cerere formulată la data de
25 februarie 2010.
În motivarea cererii
de suspendare petenta arată că, prin punerea în executare a unei obligații de
plată a unui prejudiciu care nu a fost stabilit în mod concret, ar exista
posibilitatea creării unui prejudiciu important și riscul ca, până la data
soluționării acțiunii în anulare, executarea silită a sentinței să fie
finalizată, astfel că, executarea unei hotărâri nelegale și netemeinice ar crea
un prejudiciu patrimonial însemnat, petenta având deschisă doar calea
întoarcerii executării în vederea recuperării prejudiciului.
Se mai susține că, un
astfel de risc este cu atât mai ridicat în raport de circumstanțele economice
actuale și de inexistența unor garanții la dispoziția petentei pentru
recuperarea prejudiciului, iar singurul mijloc adecvat pentru a preveni un
prejudiciu iminent și iremediabil îl reprezintă suspendarea efectelor hotărârii
atacate.
Mai mult, suspendarea
vremelnică a efectelor sentinței atacate nu este de natură a afecta interesele
reclamantei, întrucât solvabilitatea petentei este incontestabilă, neexistând
nici un dubiu cu privire la posibilitatea recuperării unei eventuale creanțe
împotriva acesteia.
Curtea de Apel
București, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios, administrativ
și fiscal, prin încheierea nr. 3/ COM din 20 aprilie 2010, a respins cererea de
suspendare a executării sentinței arbitrale nr. 38 din 17 decembrie 2009.
Împotriva acestei
încheierii de ședință a declarat recurs SC O.M.V. SA BUCUREȘTI, solicitând
admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul
admiterii cererii de suspendare a executării silite a sentinței arbitrale până
la soluționarea acțiunii în anulare ce face obiectul prezentului dosar.
Criticile aduse
încheierii recurate, se referă, în esență, la faptul că, instanța a soluționat
cererea de suspendare făcând o simplă trimitere la dispozițiile legale care
stabilesc facultatea judecătorului de a dispune suspendarea, fără însă a
analiza argumentele invocate în susținerea cererii și că a procedat numai la
verificarea condițiilor de admisibilitate fără a cerceta și motivele invocate
în susținerea cererii.
În susținerea
temeiniciei cererii de suspendare, petenta a arătat că măsura suspendării nu
este de natură a prejudicia societatea creditoare și că, în situația în care
cererea de executare silită ar fi finalizată singura cale de reparare a
prejudiciului ar fi întoarcerea executării silite, care reprezintă un demers
judiciar dificil de finalizat.
Recurenta apreciază
că măsura suspendării nu este de natură a prejudicia societatea creditoare
întrucât durata pentru care se solicită suspendarea este scurtă, starea de
solvabilitate a petentei este notorie, iar în ceea ce privește motivele
invocate în acțiunea în anulare, petenta a arătat că hotărârea arbitrală a fost
pronunțată cu încălcarea principiului fundamental al procedurii arbitrale
enunțat de art. 358 C. proc. civ., referitor la încălcarea dreptului la
apărare, de asemenea cu încălcarea normelor imperative privind forța probantă
și administrarea probelor și cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 180
si următoarele C. civ.;
În raport de
criticile invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că, în speță,
se impune suspendarea executării sentinței nr. 38 din data de 17 decembrie
2009, constatând și reținând următoarele:
Curtea de Apel
Constanța a fost sesizată cu soluționarea cererii de suspendare a executării
silite a titlului executoriu, constând în sentința nr. 38 din data de 17
decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim, formulată
în temeiul art. 365 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit prevederilor
art. 365 alin. (3) C. proc. civ. „instanța judecătorească va putea suspenda
executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acțiunea în
anulare, numai după depunerea unei cauțiuni fixate de ea”.
În ceea ce privește
temeinicia cererii formulată de recurentă, în temeiul art. 365 alin. (1) C. proc.
civ., în mod greșit Curtea de Apel Constanța a reținut că motivele invocate de
petentă nu sunt în măsură să justifice o astfel de măsură.
Examinând existența
elementelor care să justifice luarea măsurii suspendării, Înalta Curte constată
în ceea ce privește existența prejudiciului, că acesta are caracter actual, în
condițiile în care executarea silită a început, iar conturile societății
recurente au fost blocate. Pe cale de consecință, prin continuarea executării
silite s-ar crea grave prejudicii, dificil de remediat, ceea ce conduce la
existența cerinței vătămării prin punerea în executare a sentinței care
constituie titlu executoriu.
Un alt argument care
justifică dispunerea acestei măsuri este reprezentat de faptul că efectele
suspendării sunt limitate în timp, până la data soluționării acțiunii în
anulare, iar piedicile ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări nu există,
având în vedere starea de solvabilitate a societății debitoare.
Mai mult, continuarea
executării silite, prin indisponibilizarea sumei de bani stabilită prin titlul
executoriu, ar putea avea repercusiuni grave asupra activității și
patrimoniului societății recurente, prin afectarea activității și prejudicierea
bunului renume comercial.
Înalta Curte
apreciază că, fără a prejudeca fondul, în raport de volumul de activitate al
recurentei, suma la care aceasta a fost obligată prin hotărârea pronunțată în
primă instanță este semnificativă sub aspectul cuantumului, ceea ce este de
natură a perturba activitatea acesteia.
Având în vedere
aceste considerente, Înalta Curte constată că recurenta a justificat
necesitatea luării acestei măsuri si aplicarea dispozițiilor art. 403 C. proc.
civ., motiv pentru care urmează a admite recursul, a modifica încheierea
recurată și a dispune suspendarea executării sentinței arbitrale nr. 38 din 17
decembrie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lână Camera de
Comerț Industrie Navigație și Agricultură Constanța până la soluționarea
acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta SC O.M.V. P. SA BUCUREȘTI împotriva încheierii nr. 3/ COM
din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în
sensul că admite cererea și dispune suspendarea executării sentinței arbitrale nr.
38 din 17 decembrie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă
Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța până la
soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 septembrie 2010.