ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2835/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin hotărârea nr. 38 din data de 17 decembrie 2009, Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC H.S. SRL CONSTANȚA împotriva pârâtei SC P. SA BUCUREȘTI și a obligat pârâta la plata sumelor de 78.432,72 Eur și 5.132,00 DOLARI S.U.A., plătibili în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății cu titlu de prejudiciu efectiv ; de asemenea a obligat pârâta la plata sumei de 1.042.315,70 DOLARI S.U.A. plătibili în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății cu titlu de beneficiu nerealizat. Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare pârâta SC P. SA BUCUREȘTI.

În fața instanței de apel, pârâta SC P. SA BUCUREȘTI a formulat cerere de suspendare a executării acesteia până la soluționarea acțiunii în anulare, cerere formulată la data de 25 februarie 2010. În motivarea cererii de suspendare petenta arată că, prin punerea în executare a unei obligații de plată a unui prejudiciu care nu a fost stabilit în mod concret, ar exista posibilitatea creării unui prejudiciu important și riscul ca, până la data soluționării acțiunii în anulare, executarea silită a sentinței să fie finalizată, astfel că, executarea unei hotărâri nelegale și netemeinice ar crea un prejudiciu patrimonial însemnat, petenta având deschisă doar calea întoarcerii executării în vederea recuperării prejudiciului.

Se mai susține că, un astfel de risc este cu atât mai ridicat în raport de circumstanțele economice actuale și de inexistența unor garanții la dispoziția petentei pentru recuperarea prejudiciului, iar singurul mijloc adecvat pentru a preveni un prejudiciu iminent și iremediabil îl reprezintă suspendarea efectelor hotărârii atacate. Mai mult, suspendarea vremelnică a efectelor sentinței atacate nu este de natură a afecta interesele reclamantei, întrucât solvabilitatea petentei este incontestabilă, neexistând nici un dubiu cu privire la posibilitatea recuperării unei eventuale creanțe împotriva acesteia. Curtea de Apel București, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios, administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 3/ COM din 20 aprilie 2010, a respins cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale nr. 38 din 17 decembrie 2009. Împotriva acestei încheierii de ședință a declarat recurs SC O.M.V.

SA BUCUREȘTI, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite a sentinței arbitrale până la soluționarea acțiunii în anulare ce face obiectul prezentului dosar. Criticile aduse încheierii recurate, se referă, în esență, la faptul că, instanța a soluționat cererea de suspendare făcând o simplă trimitere la dispozițiile legale care stabilesc facultatea judecătorului de a dispune suspendarea, fără însă a analiza argumentele invocate în susținerea cererii și că a procedat numai la verificarea condițiilor de admisibilitate fără a cerceta și motivele invocate în susținerea cererii.

În susținerea temeiniciei cererii de suspendare, petenta a arătat că măsura suspendării nu este de natură a prejudicia societatea creditoare și că, în situația în care cererea de executare silită ar fi finalizată singura cale de reparare a prejudiciului ar fi întoarcerea executării silite, care reprezintă un demers judiciar dificil de finalizat. Recurenta apreciază că măsura suspendării nu este de natură a prejudicia societatea creditoare întrucât durata pentru care se solicită suspendarea este scurtă, starea de solvabilitate a petentei este notorie, iar în ceea ce privește motivele invocate în acțiunea în anulare, petenta a arătat că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea principiului fundamental al procedurii arbitrale enunțat de art. 358 C. proc.

civ., referitor la încălcarea dreptului la apărare, de asemenea cu încălcarea normelor imperative privind forța probantă și administrarea probelor și cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 180 si următoarele C. civ.; În raport de criticile invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că, în speță, se impune suspendarea executării sentinței nr. 38 din data de 17 decembrie 2009, constatând și reținând următoarele: Curtea de Apel Constanța a fost sesizată cu soluționarea cererii de suspendare a executării silite a titlului executoriu, constând în sentința nr. 38 din data de 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim, formulată în temeiul art. 365 alin. (3) C. proc.

civ. Potrivit prevederilor art. 365 alin. (3) C. proc. civ. „instanța judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acțiunea în anulare, numai după depunerea unei cauțiuni fixate de ea”. În ceea ce privește temeinicia cererii formulată de recurentă, în temeiul art. 365 alin. (1) C. proc. civ., în mod greșit Curtea de Apel Constanța a reținut că motivele invocate de petentă nu sunt în măsură să justifice o astfel de măsură. Examinând existența elementelor care să justifice luarea măsurii suspendării, Înalta Curte constată în ceea ce privește existența prejudiciului, că acesta are caracter actual, în condițiile în care executarea silită a început, iar conturile societății recurente au fost blocate.

Pe cale de consecință, prin continuarea executării silite s-ar crea grave prejudicii, dificil de remediat, ceea ce conduce la existența cerinței vătămării prin punerea în executare a sentinței care constituie titlu executoriu. Un alt argument care justifică dispunerea acestei măsuri este reprezentat de faptul că efectele suspendării sunt limitate în timp, până la data soluționării acțiunii în anulare, iar piedicile ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări nu există, având în vedere starea de solvabilitate a societății debitoare. Mai mult, continuarea executării silite, prin indisponibilizarea sumei de bani stabilită prin titlul executoriu, ar putea avea repercusiuni grave asupra activității și patrimoniului societății recurente, prin afectarea activității și prejudicierea bunului renume comercial.

Înalta Curte apreciază că, fără a prejudeca fondul, în raport de volumul de activitate al recurentei, suma la care aceasta a fost obligată prin hotărârea pronunțată în primă instanță este semnificativă sub aspectul cuantumului, ceea ce este de natură a perturba activitatea acesteia. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că recurenta a justificat necesitatea luării acestei măsuri si aplicarea dispozițiilor art. 403 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a admite recursul, a modifica încheierea recurată și a dispune suspendarea executării sentinței arbitrale nr. 38 din 17 decembrie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lână Camera de Comerț Industrie Navigație și Agricultură Constanța până la soluționarea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC O.M.V. P. SA BUCUREȘTI împotriva încheierii nr. 3/ COM din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că admite cererea și dispune suspendarea executării sentinței arbitrale nr. 38 din 17 decembrie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța până la soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.