ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1287/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 522/

C din 22 mai 2009, Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea formulată de

reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG împotriva pârâtei SC M.P. SRL DRAGOSLAVELE, ca

neîntemeiată, reținând că, Parata SC M.P. SRL a dobândit imobilul M.G. la

licitația organizată pentru vânzarea acestuia la data de 18 decembrie 2006,

pentru care a plătit integral suma de 1.002.000 lei, plus TVA in termen de 30

de zile de la data adjudecării lui și că între pârâta, dobânditor prin

licitație al imobilului și reclamanta care în calitate de chiriaș, iar nu de

proprietar și fără acceptul proprietarului, a adus îmbunătățiri imobilului, nu

a existat vreodată vreun contract, neputând fi pusa așadar in discuție o

eventuală răspundere contractuala.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG, criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

101/ A-C din 20 octombrie 2008, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei,

reținând că, acțiunea reclamantei a fost îndreptată împotriva unei părți care

nu are nicio obligate față de ea, devreme ce prețul obținut prin vânzarea

bunului îmbunătățit, nu a intrat în mâinile SC M. SA, care a profitat de

contravaloarea bunului, materializată în prețul vânzării, astfel ca împotriva

acesteia trebuia să-și formuleze pretențiile.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a formulat cerere de recurs reclamanta SC P.U. SA

CÂMPULUNG, la data de 2 decembrie 2009, în care se preciza că motivele

prezentului recurs, taxa judiciară de timbru si timbru judiciar le va achita si

depune la primul termen de judecata ce se v-a stabili de instanță.

Față de această

situație, la termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție

excepția netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Recurenta-reclamantă

a fost legal citată pentru termenul din 20 aprilie 2010 cu mențiunea de a

depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar,

obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-au conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată 20 aprilie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în

valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal

îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect,

de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din

Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a

recursului reclamantei SC P.U. SA CÂMPULUNG.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG împotriva deciziei nr. 101/ A-C din

20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2010.