ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1287/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 522/ C din 22 mai 2009, Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea formulată de reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG împotriva pârâtei SC M.P. SRL DRAGOSLAVELE, ca neîntemeiată, reținând că, Parata SC M.P. SRL a dobândit imobilul M.G. la licitația organizată pentru vânzarea acestuia la data de 18 decembrie 2006, pentru care a plătit integral suma de 1.002.000 lei, plus TVA in termen de 30 de zile de la data adjudecării lui și că între pârâta, dobânditor prin licitație al imobilului și reclamanta care în calitate de chiriaș, iar nu de proprietar și fără acceptul proprietarului, a adus îmbunătățiri imobilului, nu a existat vreodată vreun contract, neputând fi pusa așadar in discuție o eventuală răspundere contractuala.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 101/ A-C din 20 octombrie 2008, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei, reținând că, acțiunea reclamantei a fost îndreptată împotriva unei părți care nu are nicio obligate față de ea, devreme ce prețul obținut prin vânzarea bunului îmbunătățit, nu a intrat în mâinile SC M. SA, care a profitat de contravaloarea bunului, materializată în prețul vânzării, astfel ca împotriva acesteia trebuia să-și formuleze pretențiile. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat cerere de recurs reclamanta SC P.U.

SA CÂMPULUNG, la data de 2 decembrie 2009, în care se preciza că motivele prezentului recurs, taxa judiciară de timbru si timbru judiciar le va achita si depune la primul termen de judecata ce se v-a stabili de instanță. Față de această situație, la termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Recurenta-reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 20 aprilie 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 20 aprilie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului reclamantei SC P.U. SA CÂMPULUNG.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.