ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC S. SRL Călimănești a solicitat prin cererea adresată

Tribunalului Vâlcea, secția comercială, pronunțarea unei hotărâri care să țină

loc de act de vânzare - cumpărare pentru imobilul construcție denumit han,

restaurant cu bar de zi, terase și corp de cazare P+1 – independent (motel), cu

motivarea că a încheiat cu pârâta contractul de leasing imobiliar din 20

aprilie 1999 cu clauză irevocabilă de vânzare. A mai arătat reclamanta că și-a

manifestat intenția de a cumpăra bunurile ce au făcut obiectul contractului și ca

urmare a refuzului pârâtei de a vinde imobilul așa cum s-a obligat prin

contractul de leasing încheiat cu acordul F.P.S. s-a adresat instanței de

judecată în cadrul unui alt litigiu care s-a finalizat prin sentința nr. 1140/2004

rămasă irevocabilă. Prin menționata sentință, pârâta a fost obligată să-i vândă

imobilul han la prețul prevăzut de art. 8 lit. c) alin. (2) din contract.

Întrucât nu a fost adusă la îndeplinire obligația stabilită prin hotărârea

judecătorească nr. 1140/2004, prin această acțiune, s-a solicitat instanței să

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.

Prin sentința nr. 987/C din 2 iulie 2009, Tribunalul

a admis acțiunea reclamantei SC S. SRL Călimănești și a constatat intervenită

vânzarea, sentința urmând să țină loc de act de vânzare - cumpărare.

Reconvenționala formulată de pârâta SC C.C.

SA a fost respinsă de instanța de fond care a apreciat, față de probatoriul

administrat, că sunt nereale susținerile pârâtei privind neplata prețului

bunurilor. În privința cererii principale s-a reținut că obligațiile de plată

care-i reveneau utilizatorului au fost îndeplinite așa cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză, expertiza contabilă, înscrisuri și

interogatoriu luat pârâtei. Au fost înlăturate apărările pârâtei în legătură cu

neîndeplinirea obligației de plată a valorii reziduale, Tribunalul apreciind că

această chestiune nu mai poate fi pusă în discuție deoarece a fost rezolvată

prin litigiul anterior care s-a finalizat prin sentința nr. 1140/C/2004 iar

expertiza a stabilit că valoarea reziduală este la nivel zero.

Împotriva sentinței nr. 987 pronunțată de Tribunalul

Vâlcea la data de 2 iulie 2009 a declarat apel pârâta SC C.C. SA pe care a

criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

În esență, apelanta a susținut că acțiunea în

constatare era inadmisibilă deoarece exista deja o hotărâre nr. 1140/2004, de

obligare la încheierea contractului, că prin această sentință nu s-a transferat

dreptul de proprietate și că s-a făcut confuzie între redevență și valoarea

reziduală. Potrivit apelantei, în speță, nu s-a plătit prețul pentru a se

reține obligația de a vinde, s-a nesocotit art. 8 lit. c) din contract și s-a

respins greșit cererea de refacere a raportului de expertiză. Apelanta a

criticat și respingerea cererii reconvenționale apreciind că prin notificarea din

2004 intimata - reclamantă a fost de acord cu calcularea prețului rezidual.

Prin decizia nr. 89 din 30 septembrie 2009,

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, a respins ca nefondat apelul.

A stabilit Curtea de Apel că instanța de fond

s-a pronunțat în limitele investirii, care a constat în pronunțarea unei

hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare - cumpărare fără să fie

schimbat sensul sentinței nr. 1140/2004 întrucât în dispozitivul acelei

sentințe s-a menționat că prețul construcției este cel prevăzut de art. 8 lit.

c) din contract. De asemenea s-a făcut referire la art. 7 din contractul de

leasing din 1999 prin care s-a stipulat că redevențele locative acoperă valoarea

de circulație a bunului, Curtea de Apel înlăturând astfel critica privind

confuzia dintre redevență și valoarea reziduală. Și critica vizând respingerea

cererii reconvenționale a fost respinsă reținându-se că probele au relevat că

prețul rezidual este zero, dându-se astfel eficiență art. 969 C. civ. și art. 16

din O.G. nr. 51/1997.

Împotriva deciziei nr. 89 din 30 septembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs, pârâta SC C.C. SA,

care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C.

proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal, modificarea în tot a

deciziei atacate și admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar în

subsidiar a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare în

vederea administrării probei cu expertiză.

În sprijinul motivelor invocate, recurenta a

arătat:

- Prin respingerea cererii pentru efectuarea

unui nou raport de expertiză instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare

și la un proces echitabil. Valoarea imobilului, care,,i-a fost luat” prin

această decizie, trebuia corect stabilită având în vedere că prețul reprezintă unul

din elementele esențiale pentru transferul dreptului de proprietate.

- Hotărârea cuprinde motive contradictorii pentru

că reține constatarea intervenirii vânzării urmare pronunțării sentinței nr. 1440/2004,

iar pe de altă parte, arată că acțiunea reclamantei avea ca obiect pronunțarea unei

hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare - cumpărare nefiind vorba,

deci, despre o acțiune în constatare.

- Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut,

motiv prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. întrucât i s-a cerut să

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, iar aceasta

a constatat că între părți a intervenit vânzarea-cumpărarea, or, instanța nu a

fost investită cu o astfel de cerere.

- S-a încălcat art. 1 C. civ. care

reglementează principiul neretroactivității legii întrucât s-a aplicat art. 16

din O.G. nr. 51/1997 în forma modificată, în timp ce raporturile juridice s-au născut

și au încetat înainte de modificarea legii.

- S-au încălcat dispozițiile art. 969, art. 979

și art. 981 C. proc. civ. cu privire la interpretarea contractului. În contract

s-a prevăzut ca sancțiune pentru nerespectarea dreptului de opțiune al utilizatorului

plata de daune, egale cu valoarea contabilă rămasă de achitat, și nu transferul

proprietății.

- Hotărârea încalcă voința părților stipulată

în art. 8 lit. c) prin care se prevede modalitatea de calcul a valorii

reziduale, iar faptul că datorează prețul rezidual a fost recunoscut de

intimată. Opțiunea de cumpărare a fost formulată prin notificarea din 2 martie

2004 prin care intimata a fost de acord cu numirea unei comisii mixte pentru

determinarea prețului rezidual, conform art. 8, la acest calcul referindu-se și

sentința nr. 1140/C/2004.

- Dacă părțile ar fi dorit să stabilească faptul

că valoarea de circulație a imobilului este același lucru cu prețul de vânzare

a imobilului nu ar mai fi cuprins clauza prevăzută la art. 8 lit. c) alin. (2)

prin care se prevede modalitatea de calcul a valorii reziduale.

- Instanța a schimbat înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al sentinței nr. 1140/2004 pronunțată de Tribunalul Vâlcea

în dosarul nr. 1451/COM/2004 și de asemenea încalcă autoritatea de lucru

judecat prin care s-a stabilit ca vânzarea să se realizeze la prețul pentru

construcții prevăzut în contract la art. 8 lit. c). Confecționarea actului de

către instanță în favoarea intimatei încalcă autoritatea lucrului judecat.

Intimata prin întâmpinare a combătut

susținerile recurentei arătând că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize

de specialitate care a stabilit că toate sumele erau plătite, că în calitate de

intimată - reclamantă beneficiază la rândul său de dreptul la un proces echitabil

și nu doar recurenta care de șase ani refuză să respecte contractul, legea și

hotărârile judecătorești pronunțate anterior.

În consecință, intimata a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

proc. civ. vizează nelegalitatea deciziei criticate atunci când instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut sau ce nu s-a cerut. Ipoteza extrapetita a

motivului de nelegalitate invocat de recurentă nu va fi reținută întrucât acțiunea

reclamantei intimate a avut ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești

care să țină loc de act de vânzare - cumpărare a imobilului (construcții) iar

dispozitivul respectă întocmai obiectul cererii dedusă judecății și principiul disponibilității

a cărui expresie se regăsește în acest motiv de nelegalitate.

Modalitatea concretă de pronunțare a unei hotărâri

care să țină loc de act de vânzare - cumpărare se realizează prin constatarea

intervenirii vânzării conform sentinței nr. 1440/2004 și nu excede investirii

așa încât instanța de apel a analizat corect această critică înlăturând

argumentele nejuridice în legătură cu investirea instanței.

În privința celorlalte motive de

nelegalitate, pe care recurenta le-a indicat fără să le argumenteze în mod

distinct, conform cu cerința fiecărui motiv care vizează o anumită nelegalitate,

Înalta Curte în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. va examina criticile fără

a se substitui părții, în ideea de a păstra echilibrul procesual specific

acestei căi extraordinare de atac în următoarea ordine.

proc. civ., cu referire la ”motivele contradictorii”, nu va fi reținut întrucât

în speță considerentele conduc logic, conform unui raționament juridic adecvat

speței, către soluția din dispozitiv. Trimiterea la sentința nr. 1440/2004 prin

care pârâta a fost obligată să-i vândă reclamantei imobilul, constituie

fundamentul hotărârii de primă instanță pronunțată în acest dosar. Instanța de apel

a dezvoltat și argumentat acest aspect din care rezultă cu evidență că

nerespectarea hotărârii menționate a dus la declanșarea litigiului de față

întrucât și după pronunțarea sentinței de obligare la vânzarea imobilului han,

aceasta a refuzat să încheie contractul de vânzare - cumpărare.

proc. civ.

Ipoteza încălcării art. 969 C. civ. invocată

de recurentă nu va fi reținută. Actul juridic dedus judecății este contractul

de leasing imobiliar ale cărui clauze au fost corect interpretate de instanța

de fond. Din perspectiva acestui motiv și sub pretextul că s-a încălcat principiul

pacta sunt servanda, recurenta a urmărit ca pe această cale, să repună în

discuție clauzele contractului (art. 7, art. 8) și alte probe administrate în

cauză deși din conținutul acestora, raportat la soluția din apel, nu rezultă că

s-a schimbat natura actului ori înțelesul său vădit neîndoielnic.

Sub cuvânt că s-a încălcat art. 8 lit. c) stabilit

în contractul de leasing la care s-a făcut trimitere și prin hotărârea nr. 1440/2004,

recurenta a urmărit să rediscute concluziile expertizei prin care s-a stabilit,

că valoarea reziduală este zero. Nemulțumirea recurentei se raportează la art. 8

lit. c), fără observarea prevederilor art. 7 din contract prin care părțile de

comun acord au stipulat că redevențele locative au fost astfel stabilite încât

să acopere valoarea de circulație a bunului, marja de profit a locatorului la

calculul redevenței și nivelul de amortizare a bunului. Prin urmare, art. 8 lit.

c) din conținutul căruia rezultă doar că utilizatorul trebuie să aibă în vedere

vărsămintele efectuate anterior cu titlu de redevență nu poate fi interpretat

decât în strânsă legătură cu stipulația din art. 7 din același contract, care

concretizează modul de determinare și conținutul redevenței.

Celelalte aspecte legate de interpretarea

probelor, nu vor fi luate spre analiză întrucât nu se înscriu în concret în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Înalta

Curte observă totuși că natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

contractului de leasing nu a fost schimbată nici cu privire la aspectele

statuate irevocabil prin sentința nr. 1440/2004 prin care s-a stabilit că

recurenta este obligată să-i vândă reclamantei imobilul han, la prețul prevăzut

în contract la art. 8 lit. c) alin. (2) și nici cu privire la voința

concretizată în clauzele contractului.

Așa cum s-a arătat mai sus, tocmai respectând

hotărârea amintită, în această cauză s-a verificat în condițiile art. 8 lit.

c), dacă mai sunt sume de plătit cu titlu de valoare reziduală, verificându-se

astfel apărarea recurentei din acest dosar în legătură cu neplata de către

intimată a tuturor obligațiilor ce-i reveneau conform contractului de leasing.

Prin urmare, nici această susținere nu va fi

reținută.

privind dreptul la un proces echitabil și încălcarea dreptului la apărare.

Este inexactă susținerea recurentei potrivit căreia

instanța a pronunțat hotărârea fără să-i admită probele, respectiv un nou

raport de expertiză. Din această perspectivă nu s-a arătat care dispoziții din

legislația internă au fost încălcate în legătură cu administrarea probelor.

Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că mijlocul de probațiune (expertiza) a

fost administrat cu respectarea principiului contradictorialității și a

exigenței pentru asigurarea unui proces echitabil în sensul că această probă a

fost dezbătută în fața instanței. În acest sens trebuie observat că la raportul

de expertiză au fost formulate obiecțiuni la  care s-a răspuns iar din încheierea

de dezbateri a rezultat că nu au mai fost formulate alte cereri de către

recurentă referitoare la această probă.

De altfel, chestiunile legate de probațiune,

prin eliminarea pct. 10 din art. 304 C. proc. civ. nu mai pot fi puse în discuție,

ceea ce reprezintă o confirmare în plus asupra caracterului extraordinar al

acestei căi de atac prin care se realizează doar un control de legalitate a

hotărârilor și nu o rejudecare în fond.

și a principiului nerectroactivității legii.

Prin soluțiile pronunțate în acest dosar s-a

dat eficiență art. 16 din O.G. nr. 51/1997, sentinței judecătorești nr. 1140/2004

și clauzei irevocabile de vânzare - cumpărare stabilită prin contractul de

leasing imobiliar. Faptul că O.G. nr. 51/1997 a fost modificată în anul 2006,

înainte de promovarea acestui litigiu nu o face inaplicabilă în speță. De

remarcat este stipulația din art. 1 al contractului în care s-a specificat

expres clauza irevocabilă de vânzare pentru activul han, ceea ce duce la

concluzia că raportul juridic s-a stabilit în mod evident cu acest scop.

Ajungerea la termen a contractului de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare are semnificația momentului de la

care se naște dreptul utilizatorului de a cere încheierea contractului de

vânzare - cumpărare prin eficientizarea clauzei irevocabile de vânzare așa încât

în măsura în care acest drept a devenit litigios și nu s-a finalizat până la acest

moment, nu se poate reține că trimiterea la art. 16 din O.G. nr. 51/1997 ar

încălca principiul neretroactivității legii.

În consecință, nici această critică,

încadrată în temeiul art. 306 alin. (3) în motivul prevăzut de art. 304 alin. (9)

C. proc. civ. nu va fi reținută.

Față de cele ce preced, potrivit art. 312 C.

proc. civ. recursul, va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C.

SA Călimănești împotriva deciziei nr. 89/AC din 30 septembrie 2009 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Obligă recurenta - pârâtă la 2.380 lei cheltuieli

de judecată către intimata - reclamantă SC S. SRL Călimănești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

martie 2010.