ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S. SRL Călimănești a solicitat prin cererea adresată Tribunalului Vâlcea, secția comercială, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru imobilul construcție denumit han, restaurant cu bar de zi, terase și corp de cazare P+1 – independent (motel), cu motivarea că a încheiat cu pârâta contractul de leasing imobiliar din 20 aprilie 1999 cu clauză irevocabilă de vânzare. A mai arătat reclamanta că și-a manifestat intenția de a cumpăra bunurile ce au făcut obiectul contractului și ca urmare a refuzului pârâtei de a vinde imobilul așa cum s-a obligat prin contractul de leasing încheiat cu acordul F.P.S.
s-a adresat instanței de judecată în cadrul unui alt litigiu care s-a finalizat prin sentința nr. 1140/2004 rămasă irevocabilă. Prin menționata sentință, pârâta a fost obligată să-i vândă imobilul han la prețul prevăzut de art. 8 lit. c) alin. (2) din contract. Întrucât nu a fost adusă la îndeplinire obligația stabilită prin hotărârea judecătorească nr. 1140/2004, prin această acțiune, s-a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare. Prin sentința nr. 987/C din 2 iulie 2009, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei SC S. SRL Călimănești și a constatat intervenită vânzarea, sentința urmând să țină loc de act de vânzare - cumpărare. Reconvenționala formulată de pârâta SC C.C.
SA a fost respinsă de instanța de fond care a apreciat, față de probatoriul administrat, că sunt nereale susținerile pârâtei privind neplata prețului bunurilor. În privința cererii principale s-a reținut că obligațiile de plată care-i reveneau utilizatorului au fost îndeplinite așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, expertiza contabilă, înscrisuri și interogatoriu luat pârâtei. Au fost înlăturate apărările pârâtei în legătură cu neîndeplinirea obligației de plată a valorii reziduale, Tribunalul apreciind că această chestiune nu mai poate fi pusă în discuție deoarece a fost rezolvată prin litigiul anterior care s-a finalizat prin sentința nr. 1140/C/2004 iar expertiza a stabilit că valoarea reziduală este la nivel zero.
Împotriva sentinței nr. 987 pronunțată de Tribunalul Vâlcea la data de 2 iulie 2009 a declarat apel pârâta SC C.C. SA pe care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. În esență, apelanta a susținut că acțiunea în constatare era inadmisibilă deoarece exista deja o hotărâre nr. 1140/2004, de obligare la încheierea contractului, că prin această sentință nu s-a transferat dreptul de proprietate și că s-a făcut confuzie între redevență și valoarea reziduală. Potrivit apelantei, în speță, nu s-a plătit prețul pentru a se reține obligația de a vinde, s-a nesocotit art. 8 lit. c) din contract și s-a respins greșit cererea de refacere a raportului de expertiză. Apelanta a criticat și respingerea cererii reconvenționale apreciind că prin notificarea din 2004 intimata - reclamantă a fost de acord cu calcularea prețului rezidual.
Prin decizia nr. 89 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, a respins ca nefondat apelul. A stabilit Curtea de Apel că instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii, care a constat în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare - cumpărare fără să fie schimbat sensul sentinței nr. 1140/2004 întrucât în dispozitivul acelei sentințe s-a menționat că prețul construcției este cel prevăzut de art. 8 lit. c) din contract. De asemenea s-a făcut referire la art. 7 din contractul de leasing din 1999 prin care s-a stipulat că redevențele locative acoperă valoarea de circulație a bunului, Curtea de Apel înlăturând astfel critica privind confuzia dintre redevență și valoarea reziduală.
Și critica vizând respingerea cererii reconvenționale a fost respinsă reținându-se că probele au relevat că prețul rezidual este zero, dându-se astfel eficiență art. 969 C. civ. și art. 16 din O.G. nr. 51/1997. Împotriva deciziei nr. 89 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs, pârâta SC C.C. SA, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal, modificarea în tot a deciziei atacate și admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar în subsidiar a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză. În sprijinul motivelor invocate, recurenta a arătat: - Prin respingerea cererii pentru efectuarea unui nou raport de expertiză instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Valoarea imobilului, care,,i-a fost luat” prin această decizie, trebuia corect stabilită având în vedere că prețul reprezintă unul din elementele esențiale pentru transferul dreptului de proprietate. - Hotărârea cuprinde motive contradictorii pentru că reține constatarea intervenirii vânzării urmare pronunțării sentinței nr. 1440/2004, iar pe de altă parte, arată că acțiunea reclamantei avea ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare - cumpărare nefiind vorba, deci, despre o acțiune în constatare. - Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. întrucât i s-a cerut să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, iar aceasta a constatat că între părți a intervenit vânzarea-cumpărarea, or, instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere.
- S-a încălcat art. 1 C. civ. care reglementează principiul neretroactivității legii întrucât s-a aplicat art. 16 din O.G. nr. 51/1997 în forma modificată, în timp ce raporturile juridice s-au născut și au încetat înainte de modificarea legii. - S-au încălcat dispozițiile art. 969, art. 979 și art. 981 C. proc. civ. cu privire la interpretarea contractului. În contract s-a prevăzut ca sancțiune pentru nerespectarea dreptului de opțiune al utilizatorului plata de daune, egale cu valoarea contabilă rămasă de achitat, și nu transferul proprietății. - Hotărârea încalcă voința părților stipulată în art. 8 lit. c) prin care se prevede modalitatea de calcul a valorii reziduale, iar faptul că datorează prețul rezidual a fost recunoscut de intimată.
Opțiunea de cumpărare a fost formulată prin notificarea din 2 martie 2004 prin care intimata a fost de acord cu numirea unei comisii mixte pentru determinarea prețului rezidual, conform art. 8, la acest calcul referindu-se și sentința nr. 1140/C/2004. - Dacă părțile ar fi dorit să stabilească faptul că valoarea de circulație a imobilului este același lucru cu prețul de vânzare a imobilului nu ar mai fi cuprins clauza prevăzută la art. 8 lit. c) alin. (2) prin care se prevede modalitatea de calcul a valorii reziduale. - Instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al sentinței nr. 1140/2004 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1451/COM/2004 și de asemenea încalcă autoritatea de lucru judecat prin care s-a stabilit ca vânzarea să se realizeze la prețul pentru construcții prevăzut în contract la art. 8 lit. c). Confecționarea actului de către instanță în favoarea intimatei încalcă autoritatea lucrului judecat.
Intimata prin întâmpinare a combătut susținerile recurentei arătând că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care a stabilit că toate sumele erau plătite, că în calitate de intimată - reclamantă beneficiază la rândul său de dreptul la un proces echitabil și nu doar recurenta care de șase ani refuză să respecte contractul, legea și hotărârile judecătorești pronunțate anterior. În consecință, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. vizează nelegalitatea deciziei criticate atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ce nu s-a cerut. Ipoteza extrapetita a motivului de nelegalitate invocat de recurentă nu va fi reținută întrucât acțiunea reclamantei intimate a avut ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare - cumpărare a imobilului (construcții) iar dispozitivul respectă întocmai obiectul cererii dedusă judecății și principiul disponibilității a cărui expresie se regăsește în acest motiv de nelegalitate. Modalitatea concretă de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare se realizează prin constatarea intervenirii vânzării conform sentinței nr. 1440/2004 și nu excede investirii așa încât instanța de apel a analizat corect această critică înlăturând argumentele nejuridice în legătură cu investirea instanței. În privința celorlalte motive de nelegalitate, pe care recurenta le-a indicat fără să le argumenteze în mod distinct, conform cu cerința fiecărui motiv care vizează o anumită nelegalitate, Înalta Curte în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. va examina criticile fără a se substitui părții, în ideea de a păstra echilibrul procesual specific acestei căi extraordinare de atac în următoarea ordine.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., cu referire la ”motivele contradictorii”, nu va fi reținut întrucât în speță considerentele conduc logic, conform unui raționament juridic adecvat speței, către soluția din dispozitiv. Trimiterea la sentința nr. 1440/2004 prin care pârâta a fost obligată să-i vândă reclamantei imobilul, constituie fundamentul hotărârii de primă instanță pronunțată în acest dosar. Instanța de apel a dezvoltat și argumentat acest aspect din care rezultă cu evidență că nerespectarea hotărârii menționate a dus la declanșarea litigiului de față întrucât și după pronunțarea sentinței de obligare la vânzarea imobilului han, aceasta a refuzat să încheie contractul de vânzare - cumpărare.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Ipoteza încălcării art. 969 C. civ. invocată de recurentă nu va fi reținută. Actul juridic dedus judecății este contractul de leasing imobiliar ale cărui clauze au fost corect interpretate de instanța de fond. Din perspectiva acestui motiv și sub pretextul că s-a încălcat principiul pacta sunt servanda, recurenta a urmărit ca pe această cale, să repună în discuție clauzele contractului (art. 7, art. 8) și alte probe administrate în cauză deși din conținutul acestora, raportat la soluția din apel, nu rezultă că s-a schimbat natura actului ori înțelesul său vădit neîndoielnic. Sub cuvânt că s-a încălcat art. 8 lit. c) stabilit în contractul de leasing la care s-a făcut trimitere și prin hotărârea nr. 1440/2004, recurenta a urmărit să rediscute concluziile expertizei prin care s-a stabilit, că valoarea reziduală este zero. Nemulțumirea recurentei se raportează la art. 8 lit. c), fără observarea prevederilor art. 7 din contract prin care părțile de comun acord au stipulat că redevențele locative au fost astfel stabilite încât să acopere valoarea de circulație a bunului, marja de profit a locatorului la calculul redevenței și nivelul de amortizare a bunului. Prin urmare, art. 8 lit. c) din conținutul căruia rezultă doar că utilizatorul trebuie să aibă în vedere vărsămintele efectuate anterior cu titlu de redevență nu poate fi interpretat decât în strânsă legătură cu stipulația din art. 7 din același contract, care concretizează modul de determinare și conținutul redevenței. Celelalte aspecte legate de interpretarea probelor, nu vor fi luate spre analiză întrucât nu se înscriu în concret în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Înalta Curte observă totuși că natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului de leasing nu a fost schimbată nici cu privire la aspectele statuate irevocabil prin sentința nr. 1440/2004 prin care s-a stabilit că recurenta este obligată să-i vândă reclamantei imobilul han, la prețul prevăzut în contract la art. 8 lit. c) alin. (2) și nici cu privire la voința concretizată în clauzele contractului. Așa cum s-a arătat mai sus, tocmai respectând hotărârea amintită, în această cauză s-a verificat în condițiile art. 8 lit. c), dacă mai sunt sume de plătit cu titlu de valoare reziduală, verificându-se astfel apărarea recurentei din acest dosar în legătură cu neplata de către intimată a tuturor obligațiilor ce-i reveneau conform contractului de leasing. Prin urmare, nici această susținere nu va fi reținută.
Pretinsa încălcare a art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul la un proces echitabil și încălcarea dreptului la apărare. Este inexactă susținerea recurentei potrivit căreia instanța a pronunțat hotărârea fără să-i admită probele, respectiv un nou raport de expertiză. Din această perspectivă nu s-a arătat care dispoziții din legislația internă au fost încălcate în legătură cu administrarea probelor. Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că mijlocul de probațiune (expertiza) a fost administrat cu respectarea principiului contradictorialității și a exigenței pentru asigurarea unui proces echitabil în sensul că această probă a fost dezbătută în fața instanței. În acest sens trebuie observat că la raportul de expertiză au fost formulate obiecțiuni la care s-a răspuns iar din încheierea de dezbateri a rezultat că nu au mai fost formulate alte cereri de către recurentă referitoare la această probă. De altfel, chestiunile legate de probațiune, prin eliminarea pct. 10 din art. 304 C. proc. civ. nu mai pot fi puse în discuție, ceea ce reprezintă o confirmare în plus asupra caracterului extraordinar al acestei căi de atac prin care se realizează doar un control de legalitate a hotărârilor și nu o rejudecare în fond.
Pretinsa încălcare a art. 16 din O.G. nr. 51/1997 și a principiului nerectroactivității legii. Prin soluțiile pronunțate în acest dosar s-a dat eficiență art. 16 din O.G. nr. 51/1997, sentinței judecătorești nr. 1140/2004 și clauzei irevocabile de vânzare - cumpărare stabilită prin contractul de leasing imobiliar. Faptul că O.G. nr. 51/1997 a fost modificată în anul 2006, înainte de promovarea acestui litigiu nu o face inaplicabilă în speță. De remarcat este stipulația din art. 1 al contractului în care s-a specificat expres clauza irevocabilă de vânzare pentru activul han, ceea ce duce la concluzia că raportul juridic s-a stabilit în mod evident cu acest scop. Ajungerea la termen a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare are semnificația momentului de la care se naște dreptul utilizatorului de a cere încheierea contractului de vânzare - cumpărare prin eficientizarea clauzei irevocabile de vânzare așa încât în măsura în care acest drept a devenit litigios și nu s-a finalizat până la acest moment, nu se poate reține că trimiterea la art. 16 din O.G. nr. 51/1997 ar încălca principiul neretroactivității legii. În consecință, nici această critică, încadrată în temeiul art. 306 alin. (3) în motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. nu va fi reținută. Față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul, va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Călimănești împotriva deciziei nr. 89/AC din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Obligă recurenta - pârâtă la 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC S. SRL Călimănești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.