ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5297/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta T.V., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

București, a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la înaintarea dosarului

reclamantei în vederea evaluării bunurilor imobile pentru care s-au stabilit

despăgubiri și la emiterea unei decizii în raport de evaluările întocmite.

Reclamanta și-a

motivat acțiunea arătând că, prin Dispoziția nr. 57/2006 a Primarului comunei

Hlipiceni, s-a propus acordarea în favoarea reclamantei a despăgubirilor în

echivalent pentru imobilul casă de locuit și anexă gospodărească situate în

comuna Hlipiceni județul Botoșani, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

și cu toate că această dispoziție a fost comunicată pârâtei, aceasta refuză, în

mod nejustificat, să procedeze la înaintarea dosarului către un evaluator și în

final, la emiterea unei deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În întâmpinarea depusă

la dosar, pârâta - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București

a solicitat să se dispună respingerea acțiunii reclamantei - ca nefondată -

sens în care a arătat că, raportat la etapele procedurale ce se impun a fi

parcurse în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

dosarul aferent Dispoziției nr. 57/2006 a fost analizat în privința legalității

respingerii cererii de restituire în natură, analiză care a evidențiat că

dosarul reclamantei este incomplet, a fost restituit cu această motivare

autorității locale, motiv pentru care nu poate fi transmis dosarul către

evaluator, așa încât, în speță nu este dovedit refuzul nejustificat al pârâtei

în sensul celor evocate de reclamantă.

Prin Sentința civilă

nr. 400 din 25 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta

T.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și a obligat pârâta să trimită dosarul reclamantei care conține

Dispoziția nr. 57/2006 a Primarului comunei Hlipiceni, județul Botoșani pentru

evaluarea bunurilor și să emită decizie legală în baza raportului de evaluare

astfel întocmit.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

- prin Dispoziția nr.

57 din 17 martie 2006, emisă de Primarul comunei Hlipiceni, județul Botoșani

s-a propus acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în echivalent

pentru imobilul casă și anexă gospodărească situate în localitatea Hlipiceni,

județul Botoșani, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

- Capitolul 5 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - cu modificările ulterioare, cuprinde

dispoziții privind „Procedurile administrative pentru acordarea

despăgubirilor" sens în care, reglementează etapele pe care trebuie să le

parcurgă dispozițiile autorităților administrației publice locale în vederea

obținerii titlului de despăgubire precum și a termenelor de evaluare și emitere

a titlului.

- Astfel, dispoziția

autorității administrației publice locale care conține propunerea de acordare a

despăgubirilor în echivalent, însoțită de înscrisuri care atestă situația

juridică a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri se

înaintează Secretariatului Comisiei Centrale, care, la rândul său procedează la

analizarea dosarului în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură" (art. 16 alin. (4) din lege), după care, va proceda

la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat, cererea de restituie în

natură a fost respinsă și la transmiterea dosarului evaluatorului sau

societății de evaluatori desemnată în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

- După primirea

dosarului, evaluatorul/societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura

de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite

Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita

cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, în baza acestui raport,

Comisia Centrală urmând să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire sau la trimiterea dosarului spre reevaluare.

- Normele legale

procedurale la care s-a făcut trimitere mai sus nu impun Comisiei Centrale sau

evaluatorului un anume termen înlăuntrul căruia au obligația de a evalua și

finaliza procedurile inițiate de persoanele îndreptățite la beneficiul

măsurilor reparatori, ceea ce nu însemnă că autoritățile abilitate pot prelungi

nejustificat derularea și finalizarea acestor proceduri.

- Din această perspectivă,

conduita pârâtei care, în termen de 5 ani de la data înaintării Dispoziției nr.

57/2006 a Primarului comunei Hlipiceni a ținut în nelucrare dosarul

reclamantei, (aserțiunea pârâtei în sensul că dosarul reclamantei a fost

restituit autorităților locale în vederea completării documentației - nefiind

probată la dosar) este o conduită inacceptabilă în raport cu spiritul și

obiectivele propuse prin Legea nr. 247/2005 - republicată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurenta-pârâtă prin

motivele de recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod

greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind

respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura

administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune

parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă

condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a

stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează

recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005

pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și

care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai

multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât,

în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de

art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie

contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații

într-un termen de 30 de zile.

O altă critică

vizează faptul că în cuprinsul Dispoziției nr. 57/2006 Primarul Comunei

Hlipiceni nu a identificat obiectul dispoziției, respectiv, nu a identificat

imobilul pentru care s-au propus măsuri reparatorii.

Întinderea dreptului

de proprietate cade în sarcina entității învestite cu soluționarea notificării,

fără ca legea să facă distincție în care documente este înscrisă suprafața

imobilului notificat.

Entitățile obligate

la restituire au plenitudine de competență în soluționarea notificărilor care

fac obiectul procedurii administrative, acestea fiind singurele în măsură să

constate dacă persoanele notificate sunt îndreptățite la măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001 și să stabilească drepturile, precum și

întinderea acestora.

Recursul este

nefondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304 C.

proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia

să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la

ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită,

să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa

fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de

față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea

notificării, iar Dispoziția Primarului Hlipiceni datează din 17 martie 2006 și

nici până în prezent nu s-a efectuat controlul de legalitate a măsurii de

respingere a cererii de restituire în natură, pentru a se trece la etapa evaluării.

În mod corect, în

raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII

„Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și

completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurenta-pârâtă să

procedeze la efectuarea controlului de legalitate și la înaintarea dosarului

către un evaluator.

Criticile care

vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al

legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu

a fost contestat.

Soluția instanței de

fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și

implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în

raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă

depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în

acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice

oricărei activități a autorităților administrative.

Prin urmare, sentința

recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea

nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reținute

criticile aduse în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 400 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2012.

Procesat de GGC - LM