ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5297/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta T.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la înaintarea dosarului reclamantei în vederea evaluării bunurilor imobile pentru care s-au stabilit despăgubiri și la emiterea unei decizii în raport de evaluările întocmite.

Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că, prin Dispoziția nr. 57/2006 a Primarului comunei Hlipiceni, s-a propus acordarea în favoarea reclamantei a despăgubirilor în echivalent pentru imobilul casă de locuit și anexă gospodărească situate în comuna Hlipiceni județul Botoșani, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și cu toate că această dispoziție a fost comunicată pârâtei, aceasta refuză, în mod nejustificat, să procedeze la înaintarea dosarului către un evaluator și în final, la emiterea unei deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a solicitat să se dispună respingerea acțiunii reclamantei - ca nefondată - sens în care a arătat că, raportat la etapele procedurale ce se impun a fi parcurse în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul aferent Dispoziției nr. 57/2006 a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, analiză care a evidențiat că dosarul reclamantei este incomplet, a fost restituit cu această motivare autorității locale, motiv pentru care nu poate fi transmis dosarul către evaluator, așa încât, în speță nu este dovedit refuzul nejustificat al pârâtei în sensul celor evocate de reclamantă.

Prin Sentința civilă nr. 400 din 25 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta T.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să trimită dosarul reclamantei care conține Dispoziția nr. 57/2006 a Primarului comunei Hlipiceni, județul Botoșani pentru evaluarea bunurilor și să emită decizie legală în baza raportului de evaluare astfel întocmit. Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: - prin Dispoziția nr. 57 din 17 martie 2006, emisă de Primarul comunei Hlipiceni, județul Botoșani s-a propus acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în echivalent pentru imobilul casă și anexă gospodărească situate în localitatea Hlipiceni, județul Botoșani, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

- Capitolul 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - cu modificările ulterioare, cuprinde dispoziții privind „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" sens în care, reglementează etapele pe care trebuie să le parcurgă dispozițiile autorităților administrației publice locale în vederea obținerii titlului de despăgubire precum și a termenelor de evaluare și emitere a titlului.

- Astfel, dispoziția autorității administrației publice locale care conține propunerea de acordare a despăgubirilor în echivalent, însoțită de înscrisuri care atestă situația juridică a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale, care, la rândul său procedează la analizarea dosarului în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură" (art. 16 alin. (4) din lege), după care, va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat, cererea de restituie în natură a fost respinsă și la transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare.

- După primirea dosarului, evaluatorul/societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, în baza acestui raport, Comisia Centrală urmând să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire sau la trimiterea dosarului spre reevaluare. - Normele legale procedurale la care s-a făcut trimitere mai sus nu impun Comisiei Centrale sau evaluatorului un anume termen înlăuntrul căruia au obligația de a evalua și finaliza procedurile inițiate de persoanele îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatori, ceea ce nu însemnă că autoritățile abilitate pot prelungi nejustificat derularea și finalizarea acestor proceduri.

- Din această perspectivă, conduita pârâtei care, în termen de 5 ani de la data înaintării Dispoziției nr. 57/2006 a Primarului comunei Hlipiceni a ținut în nelucrare dosarul reclamantei, (aserțiunea pârâtei în sensul că dosarul reclamantei a fost restituit autorităților locale în vederea completării documentației - nefiind probată la dosar) este o conduită inacceptabilă în raport cu spiritul și obiectivele propuse prin Legea nr. 247/2005 - republicată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații într-un termen de 30 de zile. O altă critică vizează faptul că în cuprinsul Dispoziției nr. 57/2006 Primarul Comunei Hlipiceni nu a identificat obiectul dispoziției, respectiv, nu a identificat imobilul pentru care s-au propus măsuri reparatorii.

Întinderea dreptului de proprietate cade în sarcina entității învestite cu soluționarea notificării, fără ca legea să facă distincție în care documente este înscrisă suprafața imobilului notificat. Entitățile obligate la restituire au plenitudine de competență în soluționarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative, acestea fiind singurele în măsură să constate dacă persoanele notificate sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și să stabilească drepturile, precum și întinderea acestora. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziția Primarului Hlipiceni datează din 17 martie 2006 și nici până în prezent nu s-a efectuat controlul de legalitate a măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, pentru a se trece la etapa evaluării.

În mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurenta-pârâtă să procedeze la efectuarea controlului de legalitate și la înaintarea dosarului către un evaluator. Criticile care vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.

Soluția instanței de fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative. Prin urmare, sentința recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 400 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012. Procesat de GGC - LM