ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3096/2013

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin Sentința nr. 168 din 3

aprilie 2012, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, admis acțiunea precizată

de reclamantul V.G. și a dispus dizolvarea SC G.C. SRL Craiova.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, pentru existența unei societăți

comerciale se impune întrunirea a trei elemente specifice: punerea în comun a

unor bunuri de către asociați, intenția lor de a colabora în vederea

desfășurării unor activități și aceea a obținerii și împărțirii profitului

realizat.

A mai constatat

instanța că, neînțelegerile constante și de lungă durată apărute între

asociați, referitoare la continuarea activității, ca și neimplicarea vădită a

asociatului V.A. în activitatea societății, denotă o lipsă de coerență și

convergență de interese între asociații societății, ceea ce echivalează cu o

lipsă a lui "affectio societatis".

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel pârâtul V.A., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 155 din 31 octombrie 2012 a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul V.A., reținând că, între părți a

dispărut acea intenție a asociaților de a conlucra în vederea atingerii unui

scop lucrativ, iar acest aspect confirmă faptul ca între asociați există

neînțelegeri grave care fac imposibilă realizarea obiectului de activitate al

SC G.C. SRL Craiova.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, pârâtul V.A. a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului astfel cum a fost formulat și menținerea hotărârii de dizolvare.

Criticile aduse

deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel, în mod

greșit i-a respins cererea de amânare formulată la data de 24 octombrie 2012,

deși aceasta era însoțită de acte medicale care atestau starea de sănătate a

apărătorului ales.

O altă critică

vizează faptul că, s-a apreciat în mod greșit că ar exista neînțelegeri între

asociați, în sensul de a se dispune dizolvarea societății, în condițiile în

care, recurentului nu i s-a mai permis accesul la punctele de lucru ale

societății.

Mai susține

recurentul, că i s-a refuzat dreptul de a se mai implica în bunul mers al

societății de către celălalt asociat, în sensul că i s-a refuzat accesul la

actele contabile ale societății, iar asociatul V.G. i-a falsificat semnătura în

unele acte ale societății, totodată recurentul precizează că nu a sustras

bunurile din societate, astfel cum susțin martorii audiați în cauză, care în

opinia sa au fost influențați de celălalt asociat.

Analizând

criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,

Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de

pârâtul V.A. să fie respins, pentru următoarele considerente:

Prima critică

face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit

căruia hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În argumentarea

acestui motiv de recurs, recurentul susține că instanța i-a încălcat dreptul la

apărare prin respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul

ales, cerere care era însoțită de acte medicale.

Această critică

este nefondată și nu poate fi reținută, întrucât instanța de apel nu a încălcat

dreptul pârâtului la apărare, având în vedere că a amânat pronunțarea o

săptămână, tocmai pentru a da posibilitate apelantului să depună concluzii

scrise în susținerea cererii de apel, astfel că această critică va fi

înlăturată.

Prin cel de al

doilea motiv s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

care vizează situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest motiv,

vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C.

proc. civ., pe care recurentul nu le-a citat și nici nu a argumentat distinct

criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat.

Observând

considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe

care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de

apelant în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi

exercitat în calea respectivă de atac.

Pentru a fi

primită critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., recurentul trebuia să demonstreze că a fost schimbată natura și înțelesul

vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, în sensul că instanța a reținut

alt act juridic decât cel dedus judecății, această ipoteză nu se regăsește în

criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel.

Este de reținut

că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluțiile pronunțate de instanța

de apel, la modalitatea în care aceasta a analizat și interpretat probele

administrate, nu poate constitui obiectul cenzurii instanței de recurs în

raport de dispozițiile legale aplicabile speței.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V.A.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

CI D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul V.A. împotriva Deciziei nr. 155 din 31

octombrie 2012 pronunțata Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV