ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3096/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele; Prin Sentința nr. 168 din 3 aprilie 2012, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, admis acțiunea precizată de reclamantul V.G. și a dispus dizolvarea SC G.C. SRL Craiova. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, pentru existența unei societăți comerciale se impune întrunirea a trei elemente specifice: punerea în comun a unor bunuri de către asociați, intenția lor de a colabora în vederea desfășurării unor activități și aceea a obținerii și împărțirii profitului realizat. A mai constatat instanța că, neînțelegerile constante și de lungă durată apărute între asociați, referitoare la continuarea activității, ca și neimplicarea vădită a asociatului V.A.

în activitatea societății, denotă o lipsă de coerență și convergență de interese între asociații societății, ceea ce echivalează cu o lipsă a lui "affectio societatis". Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul V.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 155 din 31 octombrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul V.A., reținând că, între părți a dispărut acea intenție a asociaților de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ, iar acest aspect confirmă faptul ca între asociați există neînțelegeri grave care fac imposibilă realizarea obiectului de activitate al SC G.C. SRL Craiova. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtul V.A.

a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și menținerea hotărârii de dizolvare. Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel, în mod greșit i-a respins cererea de amânare formulată la data de 24 octombrie 2012, deși aceasta era însoțită de acte medicale care atestau starea de sănătate a apărătorului ales. O altă critică vizează faptul că, s-a apreciat în mod greșit că ar exista neînțelegeri între asociați, în sensul de a se dispune dizolvarea societății, în condițiile în care, recurentului nu i s-a mai permis accesul la punctele de lucru ale societății. Mai susține recurentul, că i s-a refuzat dreptul de a se mai implica în bunul mers al societății de către celălalt asociat, în sensul că i s-a refuzat accesul la actele contabile ale societății, iar asociatul V.G.

i-a falsificat semnătura în unele acte ale societății, totodată recurentul precizează că nu a sustras bunurile din societate, astfel cum susțin martorii audiați în cauză, care în opinia sa au fost influențați de celălalt asociat. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de pârâtul V.A. să fie respins, pentru următoarele considerente: Prima critică face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv de recurs, recurentul susține că instanța i-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales, cerere care era însoțită de acte medicale.

Această critică este nefondată și nu poate fi reținută, întrucât instanța de apel nu a încălcat dreptul pârâtului la apărare, având în vedere că a amânat pronunțarea o săptămână, tocmai pentru a da posibilitate apelantului să depună concluzii scrise în susținerea cererii de apel, astfel că această critică va fi înlăturată. Prin cel de al doilea motiv s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., pe care recurentul nu le-a citat și nici nu a argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat.

Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelant în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac. Pentru a fi primită critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul trebuia să demonstreze că a fost schimbată natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, în sensul că instanța a reținut alt act juridic decât cel dedus judecății, această ipoteză nu se regăsește în criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel. Este de reținut că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluțiile pronunțate de instanța de apel, la modalitatea în care aceasta a analizat și interpretat probele administrate, nu poate constitui obiectul cenzurii instanței de recurs în raport de dispozițiile legale aplicabile speței.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V.A. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E CI D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V.A. împotriva Deciziei nr. 155 din 31 octombrie 2012 pronunțata Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV