ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2013

Asupra recursului de față; La data de 09 septembrie 2011, reclamanta Asociația F. Rucăr a chemat în judecată pârâta C. Rucăr Societate Cooperativă, pentru a se constata nulitatea absolută a fuziunii Cooperativei de Consum Rucăr cu Societatea Cooperativă F. Rucăr și a actului constitutiv intitulat „Statut al Cooperativei de Consum - C. Rucăr, Rucăr, județul Argeș”, cu plata cheltuielilor de judecată, cererea fiind înregistrată sub nr. 1508/1259/2011 pe rolul Tribunalului Specializat Argeș. La data de 03 noiembrie 2011, pârâta C. Rucăr Societate Cooperativă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ridicând excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în promovarea acțiunii de către reclamantă, având în vedere că aceasta este un terț față de actele juridice a căror nulitate absolută o solicită.

La data de 21 noiembrie 2011, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând respingerea, ca neîntemeiate, atât a celor două excepții, cât și a apărărilor de fond. La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2012 au fost puse în discuția părților excepțiile ridice prin întâmpinare de către pârâtă și prin încheierea din data de 30 ianuarie 2012, excepțiile fiind respinse, ca nefondate. Prin sentința nr. 390 din 06 martie 2012, Tribunalul Specializat Argeș a admis acțiunea formulată de reclamantă; a constatat nulă absolut fuziunea dintre Cooperativa de Consum Rucăr și Societatea Cooperativă F. Rucăr; a constatat nul actul constitutiv intitulat „Statutul Cooperativei de Consum C. Rucăr”, aprobat la 05 ianuarie 2001 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuielijde judecată în sumă de 10 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. Rucăr Societate Cooperativă solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului și respingerea acțiunii. În motivare se arată că instanța a nesocotit dispozițiile legale realizând o apreciere greșită a situației de fapt, respingând excepțiile invocate prin întâmpinare, prin încheierea din 31 ianuarie 2012. Prin decizia nr. 53/A-C din 12 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul formulat de pârâta C. Rucăr Societate Cooperativă, împotriva sentinței nr. 390 din 06 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș în Dosarul nr. 1508/1259/2011*, intimată fiind reclamanta Asociația F. Rucăr.

A schimbat sentința în tot, în sensul că a respins cererea. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin încheierea din 31 ianuarie 2012, prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, justificat de faptul că scopul noii asociații este acela de a dobândi pădurea ce a aparținut fostei Societăți Cooperative F. Rucăr. În raport de motivele de apel și de atacarea încheierii menționate, alături de sentință, a fost analizată, în prealabil, soluția dată acestor excepții.

Astfel, prin sentința civilă nr. 1586 din 11 aprilie 2000, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 1387/2000, irevocabilă prin neapelare, cererea formulată de membrii Comitetului ad-hoc al Obștii Moșnenilor Muntelui C. și G.M., de acordare a personalității juridice a fost admisă, fiind acordată personalitate juridică acestei obști, dispunându-se înregistrarea sa în registrul special al Judecătoriei Câmpulung. Prin sentința civilă nr. 284 din 30 ianuarie 2001, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 1749/2001, de asemenea, irevocabilă, a fost admisă cererea formulată de Cooperativa de Consum Rucăr, dispunându-se reînființarea acesteia, prin fuziunea cu Cooperativa F. Rucăr, conferindu-se personalitate juridică Cooperative de Consum Rucăr.

S-a dispus, totodată, înregistrarea persoanei juridice la Registrul Comerțului. Prin sentința civilă nr. 1438 din 04 aprilie 2001, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 65/2001, irevocabilă, a fost admisă plângerea formulată de A.M., B.N., P.V., I.S., N.P. și Ș.P. împotriva hotărârii C.J.F.F. Argeș nr. 133 din 31 octombrie 2000, a fost modificată hotărârea menționată, în sensul că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a Cooperativei F. Rucăr pentru 218,65 ha pădure-vegetație forestieră situată în Muntele C. și G.M.

Pe cale de consecință, s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie din 23 august 2002, pentru Obștea C., reprezentată prin A.M., pentru o suprafață de 419 ha, din care, potrivit mențiunilor procesului-verbal, face parte și suprafața la care se referă sentința irevocabilă nr. 1438 din 04 aprilie 2001. Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere deținute de Cooperativa F. s-a realizat în temeiul Legii nr. 1/2000, instanța reținând, prin hotărârea irevocabilă sus-menționată, că acțiunea aparține membrilor Cooperativei F., parte integrantă din Obștea C., potrivit sentinței nr. 32 din 08 februarie 1946, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

A reținut instanța, în considerente, că această Cooperativă F. nu a încetat să existe vreodată ca persoană juridică, iar faptul că Obștea C. a fost reorganizată potrivit Legii nr. 1/2000, nu este de natură a înlătura calitatea procesuală, iar încetarea, ca persoană juridică a Cooperativei F., reflectând mai degrabă o încălcare a vechiului statut de funcționare a Obștii C. A reținut instanța că și Cooperativa F. s-a reorganizat, potrivit sentinței nr. 284/2001, ceea ce-i conferă calitatea de persoană îndreptățită, terenul deținut anterior naționalizării fiind menționat în extrasul emis de arhivele statului din 14 decembrie 2000. O parte dintre reclamanții din cererea respectivă sunt, totodată, membri fondatori în Cooperativa de Consum C. Rucăr, astfel că din fosta formă asociativă unii membrii au participat la noua asociație cooperativă.

Deși tabelul cuprinzând membrii moștenitori ai foștilor proprietari, depus la dosarul în care a fost autorizată fuziunea, a fost contestat de către reclamantă, nu s-a făcut dovada susținerilor din cerere, respectiv că aceștia sunt pretinși moștenitori ai membrilor acționari ai Societății Cooperative F., mai mult, primii membri menționați în tabelul de la dosar formulând cerere de reconstituire pentru bunurile deținute de Cooperativa F. Prin urmare, la momentul 09 aprilie 2001, deși s-a pus în discuție lipsa capacității procesuale active a reclamanților, potrivit întâmpinării formulate de Prefectura Județului Argeș - C.J.F.F. în Dosarul nr. 65/2001, această excepție a fost soluționată irevocabil, prin sentința nr. 1438/2001, în privința cererii de reconstituire a dreptului de proprietate al Cooperativei F. Rucăr.

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier în discuție a avut ca temei art. 26 și urm. din Legea nr. 1/2000, care prevede reconstituirea la cererea foștilor membri ai formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, ceea ce s-a și întâmplat prin sentința nr. 1438 din 04 aprilie 2001. Art. 27 și art. 28 din Legea nr. 1/2000 arată că exploatarea terenurilor forestiere reconstituite potrivit legii, se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislația statului român în perioada anilor 1921-1940, iar pentru organizarea exploatării terenurilor forestiere și a determinării responsabilităților cu privire la exploatarea lor, persoanele îndreptățite se vor constitui în formele asociative inițiale de composesorat, păduri grănicerești, devălmășie de moșneni, obști nedivizate de răzeși, etc. Ca atare, reconstituirea se face la cererea foștilor membri ai formei asociative și numai în vederea exploatării terenurilor forestiere reconstituite potrivit legii se constituie fostele forme asociative după procedura prevăzută de text.

În acest context, s-a constatat că dintre foștii membri ai Cooperativei F. o parte a obținut reconstituirea dreptului de proprietate prin admiterea plângerii formulate împotriva hotarârii C.J.F.F. nr. 133/2000, instanța dispunând reconstituirea asupra fostului teren aparținând Cooperativei F. din Rucăr de 218,65 ha în punctele „C.” și „G.M.”. Față de prevederile legii, cererea de reconstituire trebuia formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 1/2000, la expirarea căruia reclamanta din prezenta cauză, Asociația F. Rucăr nu exista ca persoană juridică, fiind constituită ca societate cooperativă abia la 19 mai 2011, fiind înregistrată în 03 iunie 2011 în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la Grefa Judecătoriei Pitești.

Ca atare, la momentul sesizării instanței cu cererea de nulitate absolută a actului de fuziune, reclamanta nu mai justifică un interes în formularea cererii, de vreme ce reconstituirea s-a făcut exclusiv la cererea foștilor membri ai formelor asociative, care și-au pierdut personalitatea juridică după anul 1949, nefăcându-se dovada că dintre membrii Asociației F. Rucăr, menționați în actul constitutiv, toți sau o parte dintre aceștia au formulat cerere de reconstituire, în termenul prevăzut de legea specială. De altfel, în fața instanței de apel, s-a arătat de către reprezentanții Asociației F. Rucăr, prezenți în sală, că și alți membri ai fostei asocieri au cerut reconstituirea, însă cererile acestora au fost respinse, fără ca soluția să fi fost atacată, în fața instanței judecătorești.

Prin urmare, deși ca terț față de actul de fuziune, invocând o cauză de nulitate absolută, reclamanta ar justifica cerința calității procesuale active, în prezent, nu s-a identificat de către instanța de apel, față de momentul formulării cererii de chemare în judecată și de dobândirea capacității civile de folosință, interesul practic urmărit prin formularea acțiunii. În acest context, argumentele aduse de reclamantă referitor la cauzele de nulitate ale fuziunii, determinate de inexistența personalității juridice a Societății Cooperative F. Rucăr, care a încetat la naționalizare, respectiv de lipsa convocării membrilor fostei cooperative, de absența adunării generale comune a celor două cooperative și de lipsa înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului nu au mai fost analizate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Asociația F. Rucăr Pitești, aducându-i următoarele critici: 1. Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Astfel, instanța de apel, deși a recunoscut că reclamanta justifică cerința calității procesuale active nu a analizat legalitatea și temeinicia primei instanțe.

Constatând că la data formulării acțiunii reclamantei nu mai exista interesul promovării acesteia, întrucât se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 218 ha teren cu vegetație forestieră Societății Cooperative F. Rucăr Pitești, prin sentința civilă nr. 1438 din 04 aprilie 2001 a Judecătoriei Câmpulung, instanța de apel a greșit, deoarece la data când a avut loc fuziunea care se contestă - 05 ianuarie 2001, reconstituirea nu se realizase, sentința respectivă fiind pronunțată la data de 04 aprilie 2001. S-a apreciat de către recurentă că aceste considerente sunt străine de natura pricinii, deoarece cererea formulată de către unii dintre moștenitorii foștilor membri ai Societății Cooperative F. Rucăr, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii ce a aparținut acestei forme asociative, nu avea ca efect, prin ea însăși, redobândirea capacității de folosință și reînființarea acestei forme asociative, doar că această redobândire a capacității de folosință era impusă de dispozițiile art. 27 și 28 din Legea nr. 1/2000, ca o condiție pentru retrocedarea terenurilor.

2. Hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000. Potrivit acestor texte de lege, reconstituirea și retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut formelor asociative arătate în textele de lege, nu se putea realiza decât după parcurgerea fazei prealabile de redobândire a calității de persoană juridică. Recurenta-reclamantă a susținut că prin sentința nr. 1438/2001 a Judecătoriei Câmpulung, s-a reconstituit dreptul de proprietate unei forme asociative care nu exista, în realitate, pentru că nu se parcursese etapa prealabilă, a redobândirii personalității juridice.

S-a mai susținut că sentința nr. 284 din 30 ianuarie 2011 a Judecătoriei Câmpulung, prin care a fost aprobată pretinsa fuziune și s-a încuviințat acordarea personalității juridice a noii Cooperative de Consum C. Rucăr, nu trebuie luată în seamă, deoarece, deși s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului, aceasta nu a fost niciodată înregistrată în acest registru, singurele înregistrări referindu-se la reorganizarea acestei cooperative în societate cooperativă, după apariția Legii nr. 1/2005. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Prima critică nu poate fi reținută.

Astfel, instanța de apel a arătat că reclamanta are calitate procesuală activă deoarece a invocat un motiv de nulitate absolută, care poate fi invocat și de către un terț față de contractul de fuziune, însă a arătat că reclamanta nu are un interes practic în invocarea acestei nulități absolute, câtă vreme ea, ca persoană juridică, a fost înființată abia în anul 2011 și, prin urmare, ea nu ar putea pretinde că este persoana juridică căreia trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 218 ha teren cu vegetație forestieră în anul 2001, mai ales că există hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren către alte persoane juridice ce existau la data respectivă.

Afirmația recurentei-reclamante că la data la care a avut loc fuziunea, 05 ianuarie 2001, reconstituirea nu se realizase, deoarece sentința nr. 1438 a Judecătoriei Câmpulung a fost pronunțată dala data 04 aprilie 2001 și că, la această dată Cooperativa F. Rucăr nu avea personalitate juridică nu poate fi reținută, deoarece, așa după cum a reținut și instanța de apel, pe de o parte, prin sentința civilă nr. 1586 din 11 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung a fost acordată personalitate juridică Obștii Moșnenilor Muntelui C. și G.M., iar, pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 284 din 30 ianuarie 2001, aceeași instanță a dispus reînființarea Cooperativei de Consum Rucăr prin fuziune cu Cooperativa F. Rucăr, acordându-se personalitate juridică Cooperative de Consum Rucăr.

Ca atare, considerentele deciziei recurate nu sunt contradictorii și nici străine de natura pricinii, instanța de apel arătând doar că, în mod greșit, prima instanță a trecut la analizarea, pe fond, a pricinii, neținând seama de faptul că excepția invocată de pârâtă este întemeiată, cât timp reclamanta a fost înființată în anul 2011 și nu a atacat hotărârile judecătorești prin care s-a acordat personalitate juridică Cooperativei de Consum Rucăr și Cooperativei F. Rucăr, respectiv cea prin care s-a dispus fuziunea dintre cele două. 2. Nici cea de a doua critică nu poate fi reținută. Reclamanta nu poate pretinde, la această dată, că o hotărâre judecătorească ce a rămas irevocabilă, respectiv sentința nr. 1438/2001 a Judecătoriei Câmpulung, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 27 și 28 din Legea nr. 1/2000, aceasta intrând în puterea lucrului judecat.

Membrii asociați ai recurentei-reclamante trebuiau să întreprindă demersurile necesare pentru reînființarea reclamantei încă din anul 2000, situație în care ar fi avut calitatea de a contesta, în anul 2001, sentința respectivă, de aceea, la această dată, recurenta-reclamantă nu poate avea un interes practic de a cere anularea fuziunii, ea nemaiputând face demersurile legale pentru retrocedarea respectivei suprafețe de teren. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, recursul ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta -reclamantă la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Asociația F. Rucăr Pitești împotriva deciziei nr. 53/A-C din 12 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C. Societate Cooperativă Rucăr. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.