ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4613/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. 5080/83/2012 reclamanta H.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare, să se constate că proiectul "Instalarea pentru prima dată ca șef de exploatație a PF H.E., comuna Hodod, județul Satu Mare" (Proiecte Finanțate prin FEADR - măsura 112) îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru a beneficia de finanțarea europeană pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală și să fie obligate pârâtele la aprobarea cererii de finanțare înregistrată cu nr. X1 și selectarea proiectului mai sus arătat.

În motivare, reclamanta a susținut, în esență, că a formulat o cerere de finanțare la care a depus toate actele menționate în Ghidul solicitantului versiunea 4 mai 2011, respectiv cererea de finanțare versiunea 5.0 din iulie 2011, proiectul îndeplinind condițiile de eligibilitate și fiind punctat cu 20 de puncte. Reclamanta a arătat că prin Adresa din 14 martie 2012 a fost înștiințată că proiectul este eligibil, dar a fost punctat cu 0 puncte pe motiv că nu a prezentat cerere de aderare avizată de consiliul de administrație și aprobată de adunarea generală și declararea expresă a recunoașterii actului constitutiv. A mai arătat reclamanta, că la data de 5 mai 2012, a fost notificată în sensul că în urma reanalizării proiectului și a documentelor depuse proiectul a fost neselectat pentru finanțare.

Conform susținerilor reclamantei, aceasta a formulat contestație împotriva notificării, contestație care a fost respinsă pe motiv că la cererea de finanțare nu s-a prezentat cererea de aderare la Cooperativa P.A. avizată de Consiliul de administrație și pentru cooperativă nu s-a prezentat hotărârea judecătorească. Reclamanta a învederat instanței că aceste din urmă documente au fost prevăzute ca obligatorii în versiunea Ghidului din noiembrie 2011 - ianuarie 2012, și nu în versiunea 5.0 din iulie 2011, versiune în vigoare la data depunerii cererii de finanțare de către reclamantă. În drept, reclamanta nu și-a motivat acțiunea.

Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare iar, pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. Prin Sentința nr. 3426/CA/2012 a Tribunalului Satu Mare a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel Oradea.

Prin Sentința nr. 417/CA/2012 - PI din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Satu Mare, constatându-se ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și fiind sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență. Prin Decizia nr. 5022 din 16 aprilie 2013 pronunțată în Dosar nr. 5080/83/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea. Asupra excepției lipsei capacității de folosință, instanța s-a pronunțat prin Încheierea de ședință din data de 4 septembrie 2013, respingând-o pentru motivele acolo arătate.

La termenul din data de 16 octombrie 2013 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea notificărilor, unind această excepție cu fondul cauzei. Prin Sentința civilă nr. 175/CA-P.I. din 23 octombrie 2013, Curtea de Apel Oradea a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea Notificării din 5 mai 2012 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare și anularea Notificării din 14 martie 2012 emisă de pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

A respins ca inadmisibile petitele privind anularea Notificării din 5 mai 2012 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare și anularea Notificării din 14 martie 2012 emisă de pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta H.E., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Asupra excepției inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea Notificărilor din 5 mai 2012 și din 14 martie 2012 instanța de fond a constatat următoarele: Din interpretarea sistematică a art. 8 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă că pot forma obiect al acțiunii în contencios administrativ doar actele juridice care au caracter de acte administrative, actele premergătoare actelor administrative putând fi atacate numai împreună cu acestea din urmă. În plus, din interpretarea acelorași texte de lege, rezultă că pentru ca un act juridic să poată fi act administrativ este necesar ca acesta să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

În speță, Notificările din 5 mai 2012 și din 14 martie 2012, atacate de reclamantă pe calea contenciosului administrativ, nu au natura unor acte administrative, ele fiind doar operațiuni administrative prin care persoana interesată este informată în legătură cu soluțiile adoptate prin actele administrative emise de pârâte. Așadar, singurele acte administrative emise cu privire la cererea de finanțare depusă de reclamantă sunt rapoartele de selecție și de evaluare și respectiv raportul de soluționare a contestațiilor, prin acestea fiind dispuse măsuri în ceea ce o privește pe reclamantă, respectiv declararea ca eligibil a proiectului depus de reclamantă și punctajul aferent acestuia, precum și respingerea contestației reclamantei față de raportul de evaluare rectificat.

De altfel, chiar și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5022 din 16 aprilie 2013, pronunțată în prezentul dosar în soluționarea conflictului negativ de competență, face referire doar la rapoartele de evaluare și de selecție, respectiv la cel de soluționare a contestațiilor ca fiind acte administrative. Pe cale de consecință, nefiind acte administrative, notificările nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește petitele privind anularea rapoartelor de evaluare și de selecție și a celui de soluționare a contestațiilor emise cu privire la cererea reclamantei, prima instanță a constatat că potrivit pct. 12 din Ghidul solicitantului pentru sesiunea iulie 2011, pentru ca un proiect să fie punctat la criteriul S4 este necesar ca titularul cererii să depună la dosar un document care atestă că solicitantul este înregistrat într-o formă asociativă în domeniul proiectului emis de către grupul de producători/societatea cooperativă/cooperativă agricolă/societate de îmbunătățiri funciare, însoțit de documentul de înființare a acestora (inclusiv act constitutiv/aviz de recunoaștere pentru grupul de producători).

Din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamanta a atașat cererii sale de finanțare doar Statutul Cooperativei P.A. și Adeverința din 4 iulie 2011, nefiind depuse hotărârea judecătorească de înființare a cooperativei și cererea de aderare, astfel încât în mod legal prin raportul de evaluare rectificat din data de 13 martie 2012 proiectul reclamantei nu a fost punctat la criteriul de selecție S4. A apreciat instanța de fond că legalitatea unui act administrativ trebuie raportată la momentul emiterii acestuia, astfel încât îndeplinirea ulterioară a condițiilor prevăzute de actele normative de către reclamantă pentru ca proiectul său să fie punctat nu este de natură să atragă nelegalitatea raportului de evaluare rectificat.

Astfel, instanța reține că reclamanta avea obligația de a depune toate documentele prevăzute de Ghidul solicitantului pentru sesiunea în care s-a înscris, respectiv iulie 2011, la data depunerii cererii de finanțare. Faptul că în Notificarea din 14 martie 2012 este menționat ca motiv al nepunctării proiectului depus de reclamantă la criteriul de selecție S4 și nedepunerea declarării exprese a recunoașterii actului constitutiv, document prevăzut prin Ghidul solicitantului din sesiunea noiembrie 2011, sesiune ulterioară celei la care a participat reclamanta, nu este de natură să afecteze valabilitatea raportului de evaluare rectificat deoarece reclamanta nu a depus la cererea de finanțare cererea de aderare la cooperativa agricolă din care făcea parte și nici hotărârea judecătorească de înființare a cooperativei.

Așadar, chiar dacă în mod greșit au reținut pârâtele ca motiv de nepunctare a proiectului reclamantei nedepunerea de către aceasta a unui document care să ateste declararea expresă a recunoașterii actului constitutiv, document care nu era necesar pentru sesiunea în care reclamanta a participat, atât timp cât reclamanta nu a atașat cererii sale celelalte documente care ar fi fost de natură să ateste îndeplinirea criteriului de selecție S4 conform Ghidului solicitantului versiunea iulie 2011, soluția adoptată prin raportul de selecție rectificat este legală. În ceea ce privește raportul de soluționare a contestației reclamantei, instanța de fond a constatat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a anexat contestației sale o cerere adresată Cooperativei Agricole P.A.

și o adeverință prin care se atestă că reclamanta este membră a cooperativei menționate începând cu data de 4 iulie 2011 și că a plătit cotizația anuală în cuantum de 100 RON. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat anterior, aceste documente trebuiau anexate cererii de finanțare, depunerea lor ulterioară nefiind de natură să atragă retroactiv nelegalitatea raportului de evaluare rectificat, de vreme ce la data emiterii acestuia cererea de aderare nu exista la dosarul reclamantei.

Pe de altă parte, instanța a constatat că abia pe parcursul soluționării cauzei reclamanta a depus la dosar hotărârea judecătorească prin care s-a înființat Cooperativa Agricolă P.A., aceasta nefiind depusă pe tot parcursul procedurii administrative deși era necesară conform Ghidului solicitantului sesiunea iulie 2012. Având în vedere soluția dată capetelor de cerere privind anularea actelor administrative emise de pârâte, curtea de apel a respins și capetele de cerere accesorii privind acordarea celor 20 de puncte, modificarea corespunzătoare a raportului de evaluare și acordarea avizului favorabil în vederea continuării procedurii de finanțare. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta H.E., susținând netemeinicia și nelegalitatea acesteia și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Oficiului Satu Mare invocată de A.P.D.R.P. București, fiind incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ. Cu privire la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond a statuat că cele două Notificări din 14 martie 2012 și din 5 mai 2012, emise de intimate, nu intră în categoria actelor administrative, conform dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

S-a susținut că aceste notificări se încadrează în categoria actelor administrative și nu a operațiunilor administrative, întrucât din conținutul lor rezultă că prin ele a fost soluționată definitiv cererea sa referitoare la proiectul depus, fiind emise în regim de putere publică și care au dat naștere raporturilor juridice dintre părți și au produs efecte juridice definitive. S-a menționat că prin precizările la acțiune, depuse la termenul din 4 septembrie 2013, a solicitat anularea acestor notificări prin care s-a hotărât neselectarea proiectului său pentru finanțare, precum și modificarea raportului de evaluare care să conțină cele 20 de puncte, anterior acesta făcând obiectul contestației administrative, astfel că poziția sa procesuală a fost clar exprimată.

În ceea ce privește fondul cauzei recurenta-reclamantă a susținut că a îndeplinit toate cerințele prevăzute în Ghidul Solicitantului "Instalarea tinerilor fermieri" pentru Măsura 112 emis de M.A.D.R. pentru cererile înregistrate în anul 2011 cum este cazul său și a depus odată cu cererea de finanțare și Adeverința din 4 iulie 2011 emisă de Cooperativa Agricolă P.A. prin care a dovedit calitatea sa de membru al acestei forme asociative, precum și statutul acesteia. Prin urmare, atât autoritatea pârâtă, cât și instanța de fond în mod eronat au statuat că nu a demonstrat îndeplinirea criteriului de selecție S4, respectiv că documentele care atestă înregistrarea într-o formă asociativă înregistrată legal în domeniului proiectului au fost depuse la o dată ulterioară depunerii cererii de finanțare.

3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul astfel cum a fost formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Sunt nefondate criticile recurentei-reclamante în sensul că nu a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale de folosință a Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare. Din Încheierea de ședință din 4 septembrie 2013 rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei excepții, respingând-o ca nefondată, nefiind necesar a se menționa soluția asupra acestei excepții și în cuprinsul dispozitivului sentinței recurate. Mai mult, această excepție a fost invocată de intimata-pârâtă A.P.D.R.P., iar recurenta-reclamantă a solicitat respingerea acesteia, astfel că aceasta nu justifică interesul procesual al acestei critici.

Analizând sentința recurată se constată că prima instanță a analizat cererea reclamantului și pe fondul cauzei, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ. Referitor la criticile care vizează calificarea juridică a Notificărilor din 14 martie 2012 și din 5 mai 2012, instanța de recurs apreciază că acestea sunt nefondate. Analizând cuprinsul celor două notificări rezultă că prin acestea i-a fost adusă la cunoștință recurentei-reclamante soluția adoptată, asupra cererii sale de finanțare, de autoritățile pârâte competente, transpusă în Raportul de evaluare din 13 martie 2012 și în Raportul de selecție din 2 mai 2012. Prin acest din urmă raport a fost declarat neselectat pentru finanțare proiectul/cererea recurentei-reclamante.

Deci, notificările menționate reprezintă aducerea la cunoștință, respectiv informarea asupra soluției cererii de finanțare, care este cuprinsă însă în raportul de selecție și de evaluare, rectificat, acestea fiind de fapt actele care produc efecte juridice în raport cu solicitarea reclamantei de finanțare. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a statuat că cele două notificări nu pot fi calificate ca acte administrative conform definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. De altfel, chiar recurenta-reclamantă a indicat ca obiect al contestației administrative soluțiile cuprinse în Raportul de evaluare rectificat la 13 martie 2012 și Raportul de selecție din 2 mai 2012, cărora le-a acordat semnificația de acte administrative care produc efecte în ceea ce privește cererea sa de finanțare.

În altă ordine, instanța de recurs apreciază că în mod corect a fost respinsă pe fond acțiunea reclamantei, astfel că soluția instanței de fond asupra excepției inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea notificărilor oricum nu ar conduce către o altă soluție, favorabilă recurentei-reclamante. În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, de respingere a acțiunii reclamantei, se reține că aceasta este temeinică și legală.

Necontestat este faptul că pentru îndeplinirea criteriului de selecție S4 și pentru punctarea acestuia, astfel cum este specificat în Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112, cererea de finanțare depusă de solicitant, respectiv recurenta-reclamantă trebuia să fie însoțită de documente care să demonstreze că aceasta este membră a uneia din formele asociative, cu condiția să facă parte dintr-o asociație în domeniul proiectului, fiind menționate în acest sens și cooperativele agricole constituite conform Legii nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 566/2004 a Cooperației Agricole, cu modificările și completările ulterioare: "Calitatea de membru cooperator se dobândește prin semnarea actului constitutiv pentru membrii fondatori sau pe baza unei cereri de aderare și cu declararea expresă a recunoașterii actului constitutiv, avizată de consiliul de administrație și aprobată de adunarea generală, pentru solicitanții de după înființarea cooperativei agricole". Art. 27 din același act normativ stabilește că: "administrarea cooperativelor agricole este asigurată de către consiliul de administrație". Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că pentru a dobândi calitatea de membru cooperator, recurenta-reclamantă trebuia să formuleze o cerere de aderare însoțită de declarația expresă a recunoașterii actului constitutiv.

Cererea de aderare trebuia avizată de consiliul de administrație și aprobată de adunarea generală. Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, menționate de însăși recurenta-reclamantă, ca fiind depuse/atașate cererii de finanțare, nu rezultă îndeplinirea cerințelor Legii nr. 566/2004 citate și nici a celor prevăzute și impuse imperativ de Ghidul Solicitantului. Este adevărat că la dosarul cauzei a fost depus proiectul de finanțare având-o ca beneficiar pe recurenta-reclamantă, însoțit de opisul documentelor unde la poziția 17 se menționează că la filele 122 - 142 se află documentele care atestă că este înregistrată într-o formă asociativă în domeniul în care are proiectul și statutul ei.

Însă, documentele ce se află la filele 122 - 142 atașate proiectului, respectiv filele 186 - 206 dosar fond, nu satisfac cerințele legale anterior menționate. Adeverința din 4 iulie 2011 prin care se arată că reclamanta este membru al Cooperativei Agricole P.A. din data de 4 iulie 2011 și copia Statutului Cooperativei Agricole "P.A." redactat la 5 aprilie 2011, nu dovedesc că la momentul depunerii cererii de finanțare au fost respectate cerințele legale menționate și citate anterior, de a exista o cerere de aderare, o declarație expresă de recunoaștere a actului constitutiv, avizată de consiliul de administrație și aprobată de adunarea generală, că respectiva cooperativă a fost constituită legal, pentru a se demonstra că solicitantul are calitatea de membru al unei cooperative agricole constituite conform Legii nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Rezultă din dosarul cauzei că cererea de aderare a fost atașată de reclamantă ulterior soluționării cererii de finanțare și analizei proiectului, inclusiv sub aspectul îndeplinirii criteriului de selecție S4, punctat cu 0 pct., situație care rezultă din contestația administrativă formulată de aceasta (fila 21 dosar Tribunalul Satu Mare). De altfel, nici la momentul formulării contestației administrative, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cerințelor legale anterior menționate, motiv pentru care în mod corect autoritatea pârâtă i-a respins contestația. În consecință, față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate toate criticile recurentei-reclamante, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să respingă recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.E. împotriva Sentinței nr. 175/CA-P.I. din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2014. Procesat de GGC - AZ