ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2117/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 11332/63/2008, reclamanta

SC F.I.E. SRL a

chemat în judecată pe pârâta

SC R. SA – U.R. DOLJ, solicitând instanței să dispună

obligarea pârâtei la plata sumei de 592.812,68 lei cu titlu de daune materiale

produse exclusiv din vina pârâtei pentru neîndeplinirea obligațiilor

contractuale și cele stabilite prin decizia nr. 1051/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în sensul reinstalării numărului de telefon de la vechea

adresă.

La data de 7

octombrie 2008, reclamanta a precizat că suma solicitată este de 459.463 lei

iar ulterior prin sentința nr. 82 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Dolj a

fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta

SC F.I.E. SRL în contradictoriu cu

pârâta

SC

R. SA.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că nu s-a demonstrat prin ce mecanism un număr de telefon

poate polariza publicul, indiferent de celelalte elemente ale fondului de

comerț. Fidelitatea publicului față de produsele, serviciile sau lucrările unui

comerciant nu țin de o anumită combinație de cifre din numărul de apel

telefonit al reclamantei, mai ales în situația în care aceasta pretinde că are

ca obiect de activitate fabricarea produselor de patiserie și restaurant, dar

în registrul comerțului s-a înregistrat interdicția dispusă de D.S.V. de a

desfășura aceste activități deoarece spațiul folosit nu corespunde normelor

sanitar-veterinare.

Prin decizia nr. 129

din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova a fost respins, ca nefundat, apelul

declarat de reclamanta

SC F.I.E. SRL împotriva sentinței nr. 82/2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în

contradictoriu cu intimata

SC R. SA CRAIOVA.

În motivarea deciziei,

instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile angajării

răspunderii civile contractuale în sarcina intimatei pârâte SC R. SA CRAIOVA.

Astfel, potrivit

contractului de furnizor de servicii telefonice încheiat între părți numărul J

1711006021463, intimata pârâtă nu are obligația de a menține același număr de

telefon pe toată perioada derulării contractului și cu atât mai mult în caz de mutare

la alte locații. Prin contract, numărul de apel a fost alocat la adresa din

Craiova, Calea București, iar o eventuală mutare a numărului de apel la o altă

locație, se poate face numai în urma unor negocieri.

Raportul contractual

dintre părți, are ca obiect furnizarea de servicii telefonice, iar obținerea de

profit de către reclamantă nu este afectată de folosirea unui număr de telefon.

Dintre elementele de

individualizare ale unei firme, folosite de comercianți pentru realizarea de

profit și care au aptitudine de a atrage publicul, sunt: locul unde se află

amplasat localul, calitatea mărfurilor și serviciile oferite clienților, prețurile

practicate, comportamentul personalului comerciantului, publicitatea și reclama

produselor iar fidelitatea publicului nu depinde de o anumită combinație de

cifre care de altfel este temporară și atribuită în mod cu totul aleatoriu de

către societatea de telefonie.

Împotriva deciziei nr.

129/2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta

SC F.I.E. SRL CRAIOVA

recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta arată că intimata

SC R. SA CRAIOVA nu și-a executat

obligațiile contractuale pentru numărul de apel xxxxxx obligație stabilită și

prin Decizia nr. 1051/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contractul de

furnizare de servicii telefonice a fost încheiat pentru numărul de apel xxxxxx

și nu generic.

Curtea de Apel

Craiova, a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului, fiind vorba de fapt de

nerespectarea clauzelor contractuale.

Între reaua credință

a SC R. SA și prejudiciul produs societății

F.I.E. SRL, există legătura de cauzalitate

demonstrată atât în fața instanței de fond cât și în apel. De altfel, instanța

de fond a respins proba cu expertiză solicitată fapt ce reprezintă o antepronunțare,

iar instanța de apel nici măcar nu s-a pronunțat asupra acestui mijloc de

apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.

La numărul de apel xxxxxx,

se apelează Pizzeria M.M. astfel că toată clientela cunoaște acest număr de

apel iar lipsind societatea de acest număr de telefon s-a cauzat un

prejudiciu

în sensul că a

scăzut cifra de afaceri și s-au acumulat datorii la bugetul de stat.

Intimata

SC R. SA a formulat

întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus la

dosar concluzii scrise.

Analizând decizia

recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dar în dezvoltarea motivelor

de recurs se critică modul în care instanța de apel a reținut situația de fapt

și a analizat probatoriul administrat. Schimbarea situației de fapt și

reaprecierea probelor nu este posibilă în această fază procesuală odată cu

abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000.

Dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenta reclamă vizează situația în care judecătorii

fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății, cu toate

că nu avea dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise sau instanța

de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndeielnic al acestuia.

Astfel, în limitele

investirii prin cererea de apel, instanța de apel a analizat condițiile

generale pentru angajarea răspunderii contractuale având în vedere că între

părți a fost încheiat contractul nr. J 1711006021463 din 16 martie 2006 în

temeiul căruia reclamanta a solicitat despăgubiri. De asemenea, instanța de

apel a analizat fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate între

faptă și prejudiciu în raport de dispozitivul deciziei nr. 1051 din 8 martie

2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care SC R. SA a fost obligată

să reinstaleze în locația indicată vechiul număr de telefon

xxxxxx, obligație

executată la 24 iunie 2008.

Recurenta reclamantă

a devenit titulara postului telefonic cu numărul de apel xxxxxx, la data de 16

martie 2006, utilizând acest număr până la data de 3 aprilie 2006 când prin

cererea nr. 21 din 20 martie 2006 a solicitat mutarea postului telefonic de la

punctul de lucru din Calea București la sediul din Calea București.

Recurenta reclamantă

a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 459.463 lei cu titlu

de daune materiale „pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract și

prin neexecutarea titlului irevocabil” dar nu a probat în condițiile art. 1109 C.

civ., legătura de cauzalitate în faptele imputate și prejudiciul pretins.

În raport de obiectul

acțiunii, instanțele au analizat condițiile răspunderii civile, iar instanța de

apel în limitele efectului devolutiv a procedat la o nouă judecată asupra

fondului în limitele criticilor formulate de apelantă, reținând în mod corect

că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile întrucât nu

există o faptă ilicită din partea intimatei pârâte și ca urmare, nu a putut fi

reținută legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul pretins.

Recurenta reclamantă

a invocat un prejudiciu cuantificat la suma de 459.463 lei ca urmare a

pierderii clientelei dar pentru angajarea răspunderii este necesară ca între

faptă și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă

a provocat prejudiciul solicitat.

Numărul de telefon

alocat în baza contractului dintre părți și reținut prin decizia nr. 1051/2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu face parte dintre

elementele de individualizare ale unei societăți comerciale, serviciul

telefonic fiind o cale de comunicare și nu o condiție de a obține profit în

afaceri, aspect reținut corect de instanța de apel.

Ca urmare, instanța

de apel a interpretat corect clauzele contractuale în raport de dispozițiile art.

969 alin. (1) și art. 982 C. civ., cât și condițiile generale ale răspunderii

civile în raport de contractul încheiat de părți și decizia irevocabilă

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauză neexistând o

legătură de cauzalitate între faptele ilicite prezentate și prejudiciul

invocat, aspecte ce înlătură incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Este de observat că

nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-și găsește incidența

în speță, întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitate deciziei

atacate din perspectiva cerințelor legale. Două sunt ipotezele pe care le

reglementează acest text de lege și anume:

- hotărârea recurată

este lipsită de temei legal;

- hotărârea atacată a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta reclamantă nu

critică sub cele două aspecte arătate hotărârea pronunțată în apel ci propune o

reapreciere în recurs a probelor pentru a se trage o concluzie diferită de cea

a instanței de apel.

Prin urmare,

recurenta nu critică, decizia din apel pentru nelegalitatea ei, în sensul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., ci pentru netemeinicie.

Un ultim motiv de

recurs vizează nepronunțarea instanței de apel asupra „unui mijloc de apărare”

respectiv proba cu expertiza, probă nesolicitată în condițiile art. 169 C.

proc. civ.

Prin cererea de apel,

apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize și nici ulterior până la

închiderea dezbaterilor.

Încuviințarea unei

probe are loc după dezbateri contradictorii, iar administrarea unei probe

încuviințate are loc anterior începerii dezbaterilor asupra fondului.

Instanța de apel s-a

pronunțat în limitele cererii de apel conform art. 292 C. proc. civ., iar

solicitarea probei cu expertiza de către apelantă prin concluziile scrise după

închiderea dezbaterilor nu putea fi analizată de instanță întrucât în toate

fazele sale, procesul civil este contradictoriu, presupunând două părți cu

interese contrare, rolul procesului fiind acela de a pune capăt unei stări

conflictuale și de a restabili adevărul. Potrivit acestui principiu, nicio

probă nu poate fi opusă celeilalte părți dacă nu i s-a dat posibilitatea de a o

discuta.

Instanța de apel a

respectat drepturile părților și principiile fundamentale ale procesului civil

pronunțându-se în limitele investirii sale, neputând să se pronunțe asupra unei

probe ce nu a fost solicitată în condițiile art. 112, 132, 138 raportat la art.

292 C. proc. civ. și până la închiderea dezbaterilor. Principiile fundamentale

ale procesului civil, dau posibilitatea părților aflate în litigiu să participe

în mod activ la arătarea drepturilor și pretențiilor lor, la argumentarea și

probarea acestora în cursul judecății prin combaterea și discutarea

susținerilor făcute de fiecare din părți, precum și cu privire la inițiativele instanței

luate în executare rolului său activ.

O procedură

echitabilă în raport de dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. impune ca

orice probă să poată fi pusă în discuția contradictorie a părților, or, în

condițiile în care apelanta a solicitat proba cu expertiza contabilă, după

încheierea dezbaterilor prin concluziile scrise nu se poate susține că instanța

nu s-a pronunțat asupra unui „mijloc de apărare” așa cum arată recurenta.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respinge recursul formulat de reclamanta

SC F.I.E. SRL CRAIOVA

împotriva deciziei

comerciale nr. 129 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta

SC F.I.E. SRL CRAIOVA

împotriva deciziei

comerciale nr. 129 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2010.