ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2112/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 1988/118/2006, reclamanta SC T.M.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC H. SRL, solicitând instanței să dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 2.852,56 lei reprezentând contravaloarea cmp alb-negru, comandați conform comenzii de publicitate nr. 221 din 15 aprilie 2006 plătiți în avans de către reclamanta și neplătiți de către societatea parată conform chitanței nr. 19 din 19 aprilie 2006 emisă de parată.

2 - obligarea paratei la plata sumei de 6.426 lei reprezentând contravaloarea cmp alb - negru comandați conform comenzii de publicitate nr. 1934 din 10 decembrie 2005 plătiți în avans de către reclamanta și neprestați de către societatea parata conform chitanței nr. 1 din 11 ianuarie 2006 emisa de societatea parata și a beneficiului nerealizat derivând din contravaloarea contractului de prestări servicii publicitare încheiat de societatea reclamanta cu SC O.T. SA în perioada iulie - decembrie 2006 și neonorat de societatea reclamanta în cuantum de 6.426 lei;

La data de 14 februarie 2007 reclamanta a formulat cerere precizatoare, în sensul că: cheamă în judecată și pe copârâta SC S. SRL.

Prin sentința comercială nr. 909 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr. 1988/118/2006 a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.M.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC H. SRL și SC S. SRL.

Împotriva sentinței menționate mai sus a formulat apel reclamanta SC T.M.S. SRL, apel ce a fost respins prin decizia comercială nr. 41 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

În motivarea deciziei, instanța a reținut că raporturile juridice dintre părți nu sunt limitate la contractul nr. 761/2003 invocat de reclamantă, ele fiind născute și din contractul nr. 758/2003 modificat prin actele adiționale: Anexa 3 și Anexa 4.

Astfel, potrivit art. 3, teza finală din contractul nr. 761/2003: „Plata reclamelor care se vor publica în Ziarul O. la solicitarea SC T.M.S. SRL se va compensa cu serviciile prestate de către SC T.M.S. SRL pentru clientul SC D. SRL conform anexei 3 la contractul de prestări servicii publicitare nr. 758/2003 încheiat între SC H. SRL și SC D. SRL”.

Potrivit art. 5 din Anexa 3 la contractul nr. 761/2003 „părțile vor emite facturi de publicitate care vor fi compensate lunar funcție de prestațiile efectuate de părți”.

Contractul nr. 761/2003 prevede explicit că plata se efectuează prin compensare potrivit Anexei 3 a contractului nr. 758/2003.

SC S. SRL nu poate fi obligată la prestațiile solicitate de apelanta reclamantă, deoarece obligațiile asumate de SC H. SRL nu s-au transmis către SC S. SRL care nu este parte în contractul nr. 761/2003, dorindu-se executarea de către intimata a unei obligații care s-ar fi născut din actul adițional nr. 1255/2005, dar acest act adițional nu este angajator nici pentru pârâta SC H. SRL pentru că nu poartă semnătura și ștampila necesară pentru angajarea voinței pârâtei. Contractul principal de publicitate nr. 761/2003 a încetat la termenul prevăzut, respectiv la 31 decembrie 2005, anterior cesiunii fondului de comerț către SC S. SRL.

Coroborând dovezile plăților lunare în cuantum egal efectuate de SC T.M.S. SRL către SC H. SRL respectiv de SC H. SRL cât SC T.M.S. SRL cu facturile fiscale emise de SC H. SRL cât SC D. SRL de SC T.M.S. SRL către SC H. SRL și SC H. SRL către SC T.M.S. SRL care toate au un cuantum egal, a rezultat că obligațiile reciproce ale părților au fost întotdeauna de valoare egală.

Împotriva deciziei comerciale nr. 41/2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs SC T.M.S. SRL, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greșit a reținut instanța că în relațiile contractuale dintre părți izvorâte din contractul nr. 761/2003 ar fi intervenit compensarea în trei între SC H. SRL, SC T.M.S. SRL și SC D. SRL, întrucât raporturile între cele trei societăți sunt reglementate de un alt contract, respectiv contractul nr. 758/2003.

Contractul nr. 758/2003 viza prestarea de servicii de publicitate pe Radio C. și Radio P.F.M. prin intermediul SC T.M.S. SRL, neavând nicio legătură cu obiectul contractului și raporturile contractuale stabilite în contractul nr. 761/2003.

În mod greșit instanța de apel a considerat că relațiile contractuale asumate prin contractul nr. 761/2003 au fost grevate de un termen extinctiv, împlinirea acestui termen la data de 31 decembrie 2005 având ca efect stingerea drepturilor și obligațiilor corelative rezultate din contract, în condițiile în care contractul nr. 761/2003 a fost prelungit ulterior datei de 31 decembrie 2005 prin actul adițional nr. 1255/2005 executat parțial de SC H. SRL.

Eronat s-a reținut inopozabilitatea actului adițional nr. 1255/2005 motivat de lipsa semnăturii reprezentantului, întrucât actul adițional poartă ștampila societății intimate.

Domnul P.H. avea calitatea de director al societății H. SRL și nu o persoană fără legătură cum a reținut instanța. Față de aceste aspecte instanța de recurs urmează să reanalizeze situația de fapt și drept urmând să aibă în vedere întreg probatoriul administrat și în consecință să admită recursul în sensul obligării intimatei SC T.M.S. SRL la publicarea de spațiu publicitar în favoarea societății recurente în suprafață de 180.000 cmp, alb negru pentru orice client al acesteia.

Intimatele SC S. SRL și SC H. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, vizează situațiile în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare și precise, dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta solicită reanalizarea situației de fapt, interpretarea probelor respectiv, facturi, comenzi de publicitate și parțial raportul de expertiză”.

Recurenta este în eroare asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., legea sancționând denaturarea sau schimbarea înțelesului unei convenții iar sub acest aspect soluția instanței de apel este dată cu respectarea cadrului și limitele procesuale.

Astfel, raporturile juridice dintre părți nu pot fi limitate numai la contractul nr. 761 din 24 mai 2003, întrucât părțile au încheiat și contractul nr. 758 din 21 mai 2009 modificat prin Anexa 3 și Anexa 4. Prin art. 3 teza finală din contractul nr. 761/2005, părțile au prevăzut ca „Plata reclamelor care se vor publica în ziarul O. de Constanta la solicitarea SC T.M.S. SRL se va compensa cu serviciile publicitare prestate de către SC T.M.S. SRL către clientul SC D. SRL conform anexei 3 la contractul de prestări servicii publicitare nr. 758/2003 încheiat între SC H. SRL și SC D. SRL.

În condițiile în care părțile au prevăzut în contractul nr. 761/2003 că plata se efectuează prin compensare potrivit Anexei 3 la contractul nr. 758/2003, nu se poate susține că instanța în mod greșit a reținut compensarea. Contractul de prestări servicii publicitare nr. 761/2003 este un contract cu termen, valabil până la data de 31 decembrie 2005 conform art. 4 din contract, prelungirea acestuia putând fi făcută,,cu acordul părților”.

De asemenea, la pct. 4 din Anexa 1 la contract se vorbește de lansarea comenzilor până la data de 31 decembrie 2005.

Analizând dispozițiile contractelor încheiate în condițiile art. 969 - art. 970 C. civ., în mod corect instanța de apel a reținut termenul extinctiv, fără a se reține prelungirea prin actul adițional nr. 1255 din 12 martie 2005 întrucât prin acest act nu s-a modificat art. 4 din contractul nr. 761/2003.

Împlinirea termenului extinctiv are ca efect stingerea drepturilor și obligațiilor corelative rezultate din contract iar manifestarea unilaterală a recurentei reclamante de a prelungi contractul prin plățile efectuate după data de 31 decembrie 2005 în condițiile în care intimata pârâtă SC H. SRL a restituit sumele astfel plătite nu reprezintă o prelungire a contractului întrucât la art. 4 s-a prevăzut că,,prelungirea va avea loc pentru acordul plăților”.

În mod corect a fost reținută inopozabilitatea actului adițional nr. 1255/2005 invocat de recurenta reclamantă având în vedere că actul arătat nu este semnat de un reprezentant legal al societăților.

Potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 „Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale”. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterii ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși. Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele sale obligă persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcțiilor lor.

Actul adițional nr. 1259/2005, invocat de recurentă nu a fost semnat de o persoană cu putere de reprezentare în condițiile în care din certificatul constatator eliberat de O.R.C. nu rezultă că numitul P.H. avea calitatea de administrator sau director al SC H. SRL pentru a putea angaja societatea pentru actele sale aspect reținut corect de instanța de apel.

Este adevărat că SC H. SRL a încheiat un contract de cesiune cu SC S. SRL dar contractul de prestări servicii nr. 761/2003 a încetat la data împlinirii termenului, 31 decembrie 2005, anterior cesiunii iar cesionarul nu a dobândit odată cu fondul de comerț și obligațiile întemeiate pe contractul nr. 761/2003.

Atât obligațiile părților cât și termenul rezultă fără dubiu din contractele și anexele încheiate de părți, iar instanța de apel nu a schimbat înțelesul convențiilor.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-și găsește incidența în speță întrucât instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ., ci a analizat raporturile juridice dintre părți în raport de contractul nr. 761/2003 și contractul nr. 758/2003 modificat prin Anexa 3 și Anexa 4, ținând cont de întreg probatoriul administrat, clauzele contractuale fiind clare și precise atât cu privire la compensare cât și cu privire la termenul de valabilitate al contractului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge, ca nefondat, recursul formulat de SC T.M.S. SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. 41/ COM din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.M.S. SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. 41/ COM din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal.

Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.