ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4804/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de îndreptare a erorii materiale înregistrată la 27 februarie 2012, reclamanta Z.E., în calitate de moștenitoare a reclamantului E.Z., a solicitat îndreptarea erorii materiale din alin. (3) al dispozitivului Deciziei civile nr. 155 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, în sensul de a se trece: "Dispune restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în CF Dănești, nr. ord. A+8, nr. top x, teren de 1940 mp și construcțiile existente pe acesta (casă magazie, șopron, pod basculă), conform concluziilor expertizei ", în loc de "Dispune restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în CF Dănești, nr. ord. A+8, nr. top x, teren de 1532 mp și construcțiile existente pe acesta (casă magazie, șopron, pod basculă) conform concluziilor expertizei ". În drept, s-au invocat prevederile art. 281 C. proc.

civ. Prin încheierea din 26 martie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 155/A din 7 iulie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în urma admiterii apelului declarat de reclamantul E.Z. împotriva Sentinței civile nr. 172 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita, a schimbat în tot sentința atacată și în consecință, a admis acțiunea reclamantului și a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în CF Dănești, nr. top x, compus din teren în suprafață de 1532 mp și construcțiile existente pe acest teren, conform concluziilor expertizei efectuate în cauză, depusă la filele din dosarul de fond.

A reținut că, prin cererea introductivă reclamantul E.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Agricolă "D." din localitatea Dănești, obligarea acesteia la restituirea în natură a terenului intravilan și a construcțiilor existente pe acest teren, situate în comuna Dănești, și care se află în posesia pârâtei, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză, la care a făcut referire reclamanta Z.E., moștenitoarea reclamantului E.Z., a rezultat că din terenul revendicat de reclamant, în proprietatea pârâtei Societatea Agricolă "D." din Dănești se află o suprafață de 1532 mp, această suprafață fiind inclusă în titlul de proprietate eliberat în favoarea pârâtei în baza Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, față de concluziile raportului de expertiză și având în vedere că acțiunea introductivă a fost promovată doar în contradictoriu cu pârâta Societatea Agricolă D., s-a dispus restituirea în favoarea reclamantului doar a suprafeței de 1532 mp teren deținută de această pârâtă, diferența de până la 1940 mp fiind folosită de alte persoane. De asemenea, curtea de apel a reținut că noțiunea de greșeală materială în sensul art. 281 C. proc. civ. are înțelesul de eroare materială evidentă săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe această cale nu se poate însă obține completarea hotărârii cu indicarea unei suprafețe mai mari de teren decât cea menționată în hotărârea respectivă. În acest sens, s-a avut în vedere că instanța s-a pronunțat în limitele în care a fost învestită, dispunând restituirea doar a terenului deținut de pârâta în contradictoriu cu care a fost promovată acțiunea introductivă.

S-a susținut că în situația în care reclamantul nu era de acord cu întinderea suprafeței ce i-a fost restituită, avea posibilitatea să invoce acest aspect prin intermediul căilor de atac, greșita stabilire a întinderii suprafeței de teren ce i-a fost restituită nefiind o greșeală materială în înțelesul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. Totodată, a arătat instanța de apel, în mod greșit se susține că există contradicție între dispozitivul hotărârii pronunțată de instanță și concluziile expertizei, din moment ce prin expertiză s-a stabilit că pârâta deține doar suprafața de teren de 1532 mp, a cărei restituire s-a dispus de către instanță. Împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 26 martie 2012, a declarat recurs reclamanta Z.E., criticând-o pentru nelegalitate, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. (8) C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat, în esență, că a învestit instanța de apel cu o cerere de îndreptare a unei erori materiale și nu a unei erori de judecată. De asemenea, se arată că, instanța de apel nu a verificat în totalitate dosarul de revendicare pentru a înțelege că reclamanta a solicitat restituirea întregului teren pentru care antecesorul său avea titlu (carte funciară). Astfel, susține recurenta, instanța de apel deși a admis în totalitate apelul acesteia a omis să-i restituie suprafața cea mai mare, respectiv de 1940 mp, conform raportului de expertiză, suprafață pe care o are în posesie, dar pe care nu o poate întabula datorită mențiuni instanței că se restituie doar 1532 mp.

Mai susține recurenta că din raportul de expertiză, care face corp comun cu dispozitivul Deciziei 155 A/2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, al cărui dispozitiv solicită a fi îndreptat, rezultă că suprafața totală a imobilului în litigiu este de 1940 mp, prin urmare, susține aceasta, dispozitivul deciziei menționate se contrazice cu concluziile expertizei, deși ambele sunt executorii conform legii, motiv pentru care apreciază că este vorba de o greșeală materială și nu una de judecată, cum greșit a considerat instanța de apel. Analizând recursul de față la termenul de azi, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepția nulității recursului față de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că cele anterior redate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. (1) - (9) C. proc.

civ., fiind simple afirmații fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține hotărârea recurată și fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate, chiar dacă formal recurenta a invocat dispoz. art. 304 pct. (8) C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 din aceeași lege, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Astfel, prin motivele de recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă este ținută a-și conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., fiind astfel îndrituită la a susține numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat, prin care se combat argumentele expuse de instanță în considerentele deciziei ce face obiectul recursului. Or, în speță, Înalta Curte constată că recurenta și-a încălcat aceste obligații procedurale, astfel că, devine incidență sancțiunea nulității căii de atac, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care se va dispune. În consecință, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302 C. proc. civ. și 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de petenta Z.E. împotriva încheierii din 26 martie 2012 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2012. Procesat de GGC - AA