ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4804/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de îndreptare a erorii materiale

înregistrată la 27 februarie 2012, reclamanta Z.E., în calitate de moștenitoare

a reclamantului E.Z., a solicitat îndreptarea erorii materiale din alin. (3) al

dispozitivului Deciziei civile nr. 155 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Târgu

Mureș, în sensul de a se trece: "Dispune restituirea în natură către

reclamant a imobilului înscris în CF Dănești, nr. ord. A+8, nr. top x, teren de

1940 mp și construcțiile existente pe acesta (casă magazie, șopron, pod

basculă), conform concluziilor expertizei ", în loc de "Dispune restituirea

în natură către reclamant a imobilului înscris în CF Dănești, nr. ord. A+8, nr.

top x, teren de 1532 mp și construcțiile existente pe acesta (casă magazie,

șopron, pod basculă) conform concluziilor expertizei ".

În drept, s-au

invocat prevederile art. 281 C. proc. civ.

Prin încheierea din

26 martie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a respins cererea

de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 155/A din 7 iulie 2006,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, în urma admiterii apelului declarat de reclamantul

E.Z. împotriva Sentinței civile nr. 172 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului

Harghita, a schimbat în tot sentința atacată și în consecință, a admis acțiunea

reclamantului și a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului

înscris în CF Dănești, nr. top x, compus din teren în suprafață de 1532 mp și

construcțiile existente pe acest teren, conform concluziilor expertizei

efectuate în cauză, depusă la filele din dosarul de fond.

A reținut că, prin

cererea introductivă reclamantul E.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Societatea Agricolă "D." din localitatea Dănești, obligarea acesteia

la restituirea în natură a terenului intravilan și a construcțiilor existente

pe acest teren, situate în comuna Dănești, și care se află în posesia pârâtei,

iar din raportul de expertiză întocmit în cauză, la care a făcut referire

reclamanta Z.E., moștenitoarea reclamantului E.Z., a rezultat că din terenul

revendicat de reclamant, în proprietatea pârâtei Societatea Agricolă

"D." din Dănești se află o suprafață de 1532 mp, această suprafață

fiind inclusă în titlul de proprietate eliberat în favoarea pârâtei în baza

Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, față de

concluziile raportului de expertiză și având în vedere că acțiunea introductivă

a fost promovată doar în contradictoriu cu pârâta Societatea Agricolă D., s-a

dispus restituirea în favoarea reclamantului doar a suprafeței de 1532 mp teren

deținută de această pârâtă, diferența de până la 1940 mp fiind folosită de alte

persoane.

De asemenea, curtea

de apel a reținut că noțiunea de greșeală materială în sensul art. 281 C. proc.

civ. are înțelesul de eroare materială evidentă săvârșită cu ocazia redactării

hotărârii.

Pe această cale nu se

poate însă obține completarea hotărârii cu indicarea unei suprafețe mai mari de

teren decât cea menționată în hotărârea respectivă. În acest sens, s-a avut în

vedere că instanța s-a pronunțat în limitele în care a fost învestită,

dispunând restituirea doar a terenului deținut de pârâta în contradictoriu cu

care a fost promovată acțiunea introductivă.

S-a susținut că în

situația în care reclamantul nu era de acord cu întinderea suprafeței ce i-a

fost restituită, avea posibilitatea să invoce acest aspect prin intermediul

căilor de atac, greșita stabilire a întinderii suprafeței de teren ce i-a fost

restituită nefiind o greșeală materială în înțelesul dispozițiilor art. 281 C. proc.

civ.

Totodată, a arătat

instanța de apel, în mod greșit se susține că există contradicție între

dispozitivul hotărârii pronunțată de instanță și concluziile expertizei, din

moment ce prin expertiză s-a stabilit că pârâta deține doar suprafața de teren

de 1532 mp, a cărei restituire s-a dispus de către instanță.

Împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 26 martie 2012, a declarat

recurs reclamanta Z.E., criticând-o pentru nelegalitate, prevalându-se de

dispozițiile art. 304 pct. (8) C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs reclamanta a arătat, în esență, că a învestit instanța de

apel cu o cerere de îndreptare a unei erori materiale și nu a unei erori de

judecată. De asemenea, se arată că, instanța de apel nu a verificat în

totalitate dosarul de revendicare pentru a înțelege că reclamanta a solicitat

restituirea întregului teren pentru care antecesorul său avea titlu (carte

funciară).

Astfel, susține

recurenta, instanța de apel deși a admis în totalitate apelul acesteia a omis

să-i restituie suprafața cea mai mare, respectiv de 1940 mp, conform raportului

de expertiză, suprafață pe care o are în posesie, dar pe care nu o poate

întabula datorită mențiuni instanței că se restituie doar 1532 mp.

Mai susține recurenta

că din raportul de expertiză, care face corp comun cu dispozitivul Deciziei 155

A/2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, al cărui dispozitiv solicită a fi

îndreptat, rezultă că suprafața totală a imobilului în litigiu este de 1940 mp,

prin urmare, susține aceasta, dispozitivul deciziei menționate se contrazice cu

concluziile expertizei, deși ambele sunt executorii conform legii, motiv pentru

care apreciază că este vorba de o greșeală materială și nu una de judecată, cum

greșit a considerat instanța de apel.

Analizând recursul de

față la termenul de azi, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepția nulității

recursului față de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în

vedere că cele anterior redate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304

pct. (1) - (9) C. proc. civ., fiind simple afirmații fără nici o precizare de

natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține hotărârea recurată și

fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate, chiar dacă

formal recurenta a invocat dispoz. art. 304 pct. (8) C. proc. civ.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar

în conformitate cu prevederile art. 304 din aceeași lege, modificarea sau

casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate

limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Astfel, prin motivele

de recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă este ținută a-și conforma

conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., fiind astfel îndrituită la a susține numai critici de nelegalitate care

se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat,

prin care se combat argumentele expuse de instanță în considerentele deciziei

ce face obiectul recursului.

Or, în speță, Înalta

Curte constată că recurenta și-a încălcat aceste obligații procedurale, astfel

că, devine incidență sancțiunea nulității căii de atac, în baza art. 306 alin.

(3) C. proc. civ., sens în care se va dispune.

În consecință,

constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile

de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302 C.

proc. civ. și 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petenta Z.E.

împotriva încheierii din 26 martie 2012 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 25 iunie 2012.

Procesat de GGC - AA