ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3712/2014

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2970/1/2014, reclamantul

S.D. a formulat contestație împotriva rezoluției din 30 mai 2014 a Inspecției Judiciare

din Dosarul nr. 1982/IJ/I302/DIJ/20I4.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii: în cazul în care sesizarea s-a făcut

potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă

și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea

secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării,

în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale

autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat

sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de

clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată,

în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru

exercitarea acțiunii.

Alin. (4) din același act normativ prevede

că rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris

și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile

prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c), iar potrivit alin. (5) rezoluția de respingere

a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana

care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții

de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei

proceduri prealabile.

Prin urmare, față de aceste dispoziții

legale, se constată că, indiferent de soluția dispusă prin rezoluție (clasarea,

respectiv respingerea sesizării), curtea de apel este instanța competentă material

să soluționeze contestația introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

În ceea ce privește contestația formulată

împotriva rezoluției de respingere a sesizării, art. 47 alin. (5) din Legea nr.

317/2004 stabilește în mod expres competența Curții de Apel București pentru soluționarea

acesteia.

Pe cale de consecință, având în vedere

dispozițiile legale menționate, coroborate cu prevederile art. 97 din Titlul III

- Competența instanțelor judecătorești, Capitolul I - Competența materială, Secțiunea

I - Competența după materie și valoare, din C. proc. civ., rezultă că soluționarea

în primă instanță a acestei cauze este de competența Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale

invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Declină competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

octombrie 2014.