ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 141/2015

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești în data de 17 septembrie 2014, SCPEJ „Ț.C.O. și B.O.M." a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 25 martie 2008 prin care, în sarcina debitorului cu sediul indicat a fi în localitatea Zărnești, jud. Brașov, a fost stabilită obligația de plată a unor sume de bani. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 622 și urm. C. proc. civ. Cererea a fost legal timbrată. Prin încheierea de ședință nr. 640 din 25 septembrie 2014 Judecătoria Zărnești a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București reținând, în esență, efectele Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., ca și aplicabilitatea art. 107 C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul debitorului este situat în București, str. L., sector 1. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București în data de 01 noiembrie 2014, sub nr. 52899/299/2014. Prin sentința civilă nr. 19427 din 07 noiembrie 2014, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești. În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Judecătoria sectorului 1 București a reținut la rândul său, că data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită este 10 septembrie 2014, conform încheierii emisă de SCPEJ „Ț.C.O.

și B.O.M." în dosarul de executare silită nr. 634/2014, iar data depunerii cererii de încuviințare a executării la Judecătoria Zărnești este 17 septembrie 2014. Prin Decizia nr. 348/2014, publicată în M. Of. din data de 16 iulie 2014, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul art. 650 alin. (1) C. proc. civ., această decizie producând efecte general obligatorii „numai pentru viitor" [art. 147 alin. (4) din Constituție]. Dacă instanța de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite anterior publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of., competența acestei instanțe este legal dobândită, potrivit vechii reglementări, nu doar pentru această cerere a cărei admitere constituie o premisă esențială a executării silite înseși și, ca atare, constituie mai mult decât un simplu incident, ci și pentru orice altă cerere ulterioară, formulată în cadrul și în legătură cu executarea silită.

În caz contrar, dacă instanța de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite ulterior publicării deciziei Curții Constituționale, în absența normei speciale [art. 650 alin. (1) C. proc. civ.], prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., devine aplicabilă norma generală de competență teritorială instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căreia competența revine instanței de la domiciliul sau sediul debitorului, ca o transpunere în plan execuțional a acestei norme de drept comun. Instanța a mai reținut că cererea de încuviințare a executării este formulată împotriva debitorului Ș.D. care are domiciliul în localitatea Râșnov, str. G., jud. Brașov.

Or, în raport de prevederile art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., Judecătoria Zărnești era ea însăși competentă, neputându-și declina competența, aceasta fiind instanța sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite și instanța competentă în raport de domiciliul debitorului. Analizând conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București având în vedere următoarele considerente: Așa cum corect au reținut cele două instanțe, cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată de executorul judecătoresc și înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești Ia data de 17 septembrie 2014, ulterior publicării Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale în M. Of.

nr. 529/16.07.2014, prin care dispozițiile art. 650 C. proc. civ. au fost declarate neconstituționale, astfel că, în mod corect ambele instanțe au reținut că această normă nu mai poate fi considerată aplicabilă în vederea determinării competenței teritoriale pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite. În absența unor dispoziții speciale cu privire la competența teritorială a instanței învestite cu cererea de încuviințare a executării silite, pentru cererile formulate în intervalul 17 iunie 2014 (data publicării Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale) - 19 octombrie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 138/2034), aceasta urmează a fi determinată potrivit regulilor prevăzute de C. proc.

civ. pentru procedura necontencioasă judiciară, respectiv de art. 528 C. proc. civ. Astfel cum rezultă din art. 528 alin. (2) C. proc. civ. dacă cererea necontencioasă nu este în legătură cu o cauză în curs de soluționare, „competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile corttendoase", devenind, astfel, aplicabilă norma generală de competență teritorială instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căreia competența revine instanței de la domiciliul sau sediul debitorului. Potrivit înscrisurilor anexate cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că debitorul S.D. avea domiciliul în Râșnov, jud. Brașov, însă, conform copiei de pe cartea de identitate a acestuia, aflată la dosarul Judecătoriei Zărnești, valabilitatea actului expirase în data de 28 mai 2012, motiv pentru care Judecătoria Zărnești, în temeiul art. 529 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (8) C. proc.

civ., a procedat la verificarea datelor debitorului înregistrate la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, de unde a reieșit că domiciliul actual al debitorului este situat, din 8 august 2013, în București, str. L., sector 1 (adresa atașată pe partea interioară a ultimei coperte a dosarului instanței). Prin urmare, având în vedere aceste mențiuni din cuprinsul evidențelor oficiale, în aplicarea dispozițiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ. raportate la art. 107 C. proc.

civ., ținând cont că stabilirea competenței instanței de executare se face prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării instanței de executare (17 septembrie 2014), dată la care domiciliul debitorului este situat în București, str. L., sector 3, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul actual al debitorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2015.