ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3122/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3122/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 162/ F din 12

aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondate, plângerile formulate de petenții M.M., M.V. și M.A.A., respectiv de

B.M. și V.A.M., prin reprezentant legal M.A.A., împotriva ordonanței din 03

februarie 2011 dată în dosarul nr. 264/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și a menținut

ordonanța atacată, obligând petenții la câte 10 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin ordonanța din 3 februarie 2011

dată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, în dosarul nr. 246/D/P/2010, s-a

dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (l) raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de:

- M.H., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 160, 161, 162, 166

1

, 167, 168, 168

1

,

170 și 173 C. pen., întrucât faptele care privesc astfel de încadrări juridice

nu există;

- S.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 162 și 167 C. pen., întrucât faptele care

privesc astfel de încadrări juridice nu există.

Prin aceeași ordonanță, în temeiul art.

45 raportat la art. 42 alin. (l) C. proc. pen., s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, pentru următoarele infracțiuni și persoane:

- M.H., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 305, 307, 314, 193, 194, 189, 208-209, 290,

291, 292, 293, 210, 211, art. 215 și art. 303 C. pen.;

M.H., N.C.

și alte persoane, pentru infracțiuni

prevăzute de Legea nr. 241/2005 și asociere în vederea comiterii de

infracțiuni, prevăzute de art. 323 C. pen.;

S.M.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,

248, 248

1

, 249, 288, 289, 290, 291 și art. 361 C. pen.

S-a reținut că, la data de 30 august 2010,

a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București dosarul nr.

1510/P/2010 privind plângerea formulată de M.A.A., reprezentant legal al

minorilor B.M.M. și V.A.M. împotriva făptuitorului M.H., solicitându-se a se

efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 305,

306, 307, 314, 193 și 194, 189, 208 și 209, 290, 291 și 292, 293, 210, 211,

215, 303, 160 și 161, 162, 166

1

, 167, 168, 168

1

, 170 și

173 C. pen.

Întrucât a fost sesizată săvârșirea de

infracțiuni care aduc atingere siguranței naționale a României, prevăzute la art.

155 – art. 173 C. pen., aflate în competența de efectuare a urmăririi penale a

procurorilor D.I.I.C.O.T., potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 508/2004,

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

prin ordonanța din 31 august 2010 declinarea competenței de efectuare a

urmăririi penale de către D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T.

- Structura Centrală sub nr. 246/D/P/2010.

Ulterior declinării cauzei penale susmenționată,

au fost primite de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București mai multe

plângeri, formulate de persoana vătămată M.A.A., personal și ca reprezentant al

minorilor, precum și de M.M. și M.V., după cum urmează:

- nr. 1525/VIII/1/2010 primită la 02

septembrie 2010, plângere formulată împotriva lui M.H. pentru săvârșirea mai

multor infracțiuni prevăzute de Codul penal, între care și infracțiunile prevăzute

de art. 160, 161, 162, 166

1

, 167, 168, 168

1

, 170 și 173 C.

pen.;

- nr. 1677/VIII/1/2010, formulată de M.M.

și M.V. împotriva lui M.H. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute

de Codul penal, între care și infracțiuni la adresa siguranței naționale a

României;

- nr. 1861/VIII/1/2010, plângere

formulată de către M.M. și M.V. față de M.H., N.C. și alte persoane pentru

infracțiuni de evaziune fiscală și asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 și art. 323 C. pen.;

- nr. 2737/VIII/1/2010, cuprinzând mai

multe plângeri, după cum urmează:

- primită la 04 ianuarie 2011,

formulată de către M.V., M.A.A. și M.M., împotriva judecătoarei M.S., judecător

la Tribunalul București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,

248 și 248

1

, 249, 288, 289, 290 și 291, 361, 167 și 162 C. pen.;

- primită la 14 ianuarie 20100,

conținând 4 plângeri formulate de către M.V., M.M. și M.A.A. împotriva

judecătoarei M.S. de la Tribunalul București, pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni din Codul penal între care și infracțiuni la adresa siguranței

naționale prevăzute de art. 162 și 167 C. pen.;

- primită la data de 26 ianuarie 2011,

formulată de către M.V., M.M. și M.A.A. împotriva judecătoarei M.S. de la

Tribunalul București, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni din Codul penal

între care și infracțiuni la adresa siguranței naționale a României prevăzute

de art. 162 și 167 C. pen. (complot și subminarea puterii de stat).

La data de 01 februarie 2011, M.A.A.,

M.M. și M.V. au trimis o plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, înregistrată la D.I.I.C.O.T., formulată împotriva

Ministerului Justiției, Tribunalului București, secția a IV-a civilă, A.F.S. 4

București, A.N.A.F. – S.C.E.S.P. și a Biroului Executorului Judecătoresc S.D.,

solicitând după ce dezvoltă pe 20 de pagini întreaga situație de fapt,

desființarea unei sentințe, nr. 1284 din 11 octombrie 2007 din dosarul de

„răpire internațională”, reabilitarea în plângerea penală de la Poliția din

Almere - Olanda, desființarea sentințelor civile din dosarele intentate de M.H.

în România și Olanda și repunerea petenților în situația anterioară.

Analizând toate plângerile formulate

de petenți, atât cea care a stat la baza întocmirii dosarului penal nr. 1510/P/2010

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și cele primite ulterior

declinării acestui dosar la D.I.I.C.O.T., a rezultat că solicitările petenților

adresate organelor de urmărire penală vizează probleme familiale, rezultate din

mariajul pe care persoana vătămată M.A. l-a avut cu M.H. și din care au

rezultat minorii B.M.M. și V.A.M.; petenta M.A. solicită repatrierea minorilor

din Olanda în România, nulitatea absolută a căsătoriei cu făptuitorul M.H.,

retragerea cetățeniei olandeze a acestuia, fiind originar din Iran,

restabilirea identității persoanelor vătămate M.A., decăderea din drepturile

părintești a făptuitorului M.H., redeschiderea tuturor dosarelor civile și

penale care privesc persoanele vătămate și făptuitorul, atât cele din România,

Olanda, Iran și reabilitarea persoanelor vătămate; tot persoanele vătămate

solicită ca judecătoarea M.S. de la Tribunalul București să fie cercetată

pentru mai multe încălcări ale legii, întrucât s-au falsificat și s-au sustras

acte din dosarul de pe rolul acestei instanțe (dosar nr. 15029/4/2006 al

Tribunalului București), persoanele vătămate considerând ilegal apelul care s-a

judecat la Tribunalul București.

De menționat că pentru fiecare

plângere în parte sau memoriu adresat organelor de urmărire penală, persoanele

vătămate indică un număr foarte mare de infracțiuni, fără a arăta, în concret,

atunci când menționează textul de lege incriminator, în ce constă infracțiunea

sau fapta prevăzută de legea penală, pe care făptuitorii au săvârșit-o.

Competența D.I.I.C.O.T. este atrasă de

indicarea de către persoanele vătămate a infracțiunilor prevăzute în Codul

penal la Titlul I, infracțiuni contra siguranței statului.

Analizând toată situația de fapt

expusă de petenți, prin prisma conținutului constitutiv al infracțiunilor, a

rezultat că nu există nici un element care să permită reținerea vreuneia dintre

infracțiunile privitoare la siguranța națională a României în sarcina numitului

M.H. sau a judecătoarei S.M.

Astfel, în conformitate cu

infracțiunile prevăzute în Titlul I din partea specială a Codului penal și

indicată în plângerile persoanelor vătămate, respectiv art. 160 - atentatul

care pune în pericol siguranța statului; art. 161 - atentatul contra unei

colectivități; art. 162 - subminarea puterii de stat; art. 166

1

-

acțiuni împotriva ordinii constituționale; art. 167 - complotul; art. 168 -

compromiterea unor interese de stat; art. 168

1

- comunicare de

informații false; art. 170 - nedenunțarea și art. 173 - sancționarea

tentativei, tăinuirii și favorizării la infracțiunile de mai sus, nu se

regăsește în acțiunea pusă în sarcina făptuitorilor nici una dintre cerințele

textelor de lege, respectiv un atentat, o acțiune armată sau altă acțiune

violentă, acțiuni ilegale și violente pentru schimbarea ordinii

constituționale, asocierea pentru comiterea unor fapte de genul celor

prezentate mai sus, distrugerea sau ascunderea de înscrisuri prin care sunt

stabilite drepturi ale statului; în același timp, cerințele pentru fiecare

infracțiune în parte o constituie rezultatul produs, respectiv ori slăbirea

puterii de stat sau punerea în pericol a siguranței statului, ori încercarea de

schimbare a ordinii constituționale sau compromiterea intereselor de stat,

astfel cum toate acestea sunt definite în Constituția României sau alte legi

speciale.

În nici una dintre plângerile

formulate nu sunt indicate fapte care să producă astfel de consecințe, fapte

care să afecteze sau să aducă atingere siguranței naționale a României ori caracterului

național, suveran, independent, unitar și indivizibil ori ordinii

constituționale.

În acest context și in baza celor

prezentate, sa dispus neînceperea urmării penale pentru toate infracțiunile

contra siguranței statului, indicate de persoana vătămată, atât față de M.H.,

cât și față de S.M., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. pen, întrucât

nu există aceste fapte.

Pentru toate celelalte infracțiuni

indicate de persoanele vătămate în plângerile formulate, a fost dispusă

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, unitate de parchet unde a fost înregistrată inițial

cauza, urmând ca, în raport de cercetări să se dispună soluția legală și

temeinică.

Împotriva acestei soluții și în

temeiul art. 275 C. proc. pen., petenții au formulat plângere la procurorul

ierarhic.

Prin ordonanța nr. 285/P/2011 din 08

aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus

respingerea ca neîntemeiată a plângerii.

Ulterior, în termen legal, respectiv

la data de 28 aprilie 2011, petenții au formulat plângere în fața instanței în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând cauza, Curtea de Apel

București a apreciat că plângerea este nefondată.

În primul rând, petenții au contestat

atât ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 3 februarie 2011, cât și

ordonanța de soluționare a plângerii adresată de către petenți procurorului

ierarhic, din 08 aprilie 2011.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (l) C. proc. pen., obiectul plângerii îl constituie doar soluția de

neîncepere a urmăririi penale sau, după caz, de netrimitere în judecată,

plângerea împotriva soluției dată de procurorul ierarhic fiind inadmisibilă.

Din aceste motive, Curtea a analizat

exclusiv ordonanța din 3 februarie 2011. Pe de altă parte, potrivit art. 278

1

alin. (l) C. proc. pen., cadrul procesual este limitat exclusiv la analiza

soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin Ordonanța din 3

februarie 20111 față de M.H. și S.M., fără ca instanța să poată examina

legalitatea și temeinicia soluției de declinare a competenței sau întrunirea

elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care D.I.I.C.O.T. -

Structura Centrală și-a declinat competența.

În acest sens, Curtea a avut în vedere

că dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., au fost interpretate prin

Decizia în interesul Legii nr. LVII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție

stabilind că este inadmisibilă plângerea împotriva măsurilor luate sau a

actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele

decât rezoluțiile sau ordonanțele de neîncepere a urmăririi penale sau de

netrimitere în judecată.

În aceste limite, Curtea a constatat

că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Din cuprinsul ordonanței mai sus

menționate rezultă că procurorul a expus cu claritate motivele pentru care nu

se poate începe urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 160,

art. 161, 162, 166

1

, 168, 168

1

, 170 și 173 C. pen.

împotriva numitului M.H., respectiv cu privire la infracțiunile prevăzute de art.

162 și 167 C. pen., împotriva numitei S.M.

În motivarea hotărârii instanța de

fond a reținut că potrivit art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale

se dispune când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., iar potrivit art. 224 C. proc. pen.,

în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua

acte premergătoare.

Instanța de fond a mai reținut că

organul de urmărire penală nu este obligat să efectueze acte premergătoare, ci

poate aprecia, de la caz la caz, asupra necesității audierii persoanei care a

formulat plângerea sau a persoanei la care aceasta se referă, ori cu privire la

solicitarea de relații și înscrisuri.

În cauza de față s-a avut în vedere

conținutul plângerii penale și competența specială a D.I.I.C.O.T., procurorul a

apreciat în mod justificat că nu era necesară citarea și audierea petenților

sau a intimaților și nici efectuarea altor acte premergătoare.

Instanța de fond a constatat că

petenții nu au reclamat și nu au descris, în materialitatea lor, fapte care să

corespundă normelor de incriminare corespunzătoare infracțiunilor contra

siguranței statului, la care au făcut referire.

Faptele reclamate de către petenți

vizează nelegalitatea unei hotărâri judecătorești pronunțată de intimata S.M.,

în calitate de judecător, precum și falsificarea unor acte de stare civilă,

uzul de fals și falsul privind identitatea, în ce-l privește pe intimatul M.H.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că

soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă, neexistând niciun

indiciu cu privire la săvârșirea de către cei doi intimați a infracțiunilor

menționate în plângerea penală, la care se referă ordonanța atacată.

În considerentele hotărârii instanța

de fond a mai reținut că pentru cercetarea celorlalte aspecte relevate în

cuprinsul plângerilor penale, prin ordonanța din 3 februarie 2011 a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 305, 307, 314, 193, 194, 189, 208 - 209, 290, 291, 292, 293, 210, 211, art.

215 și art. 303 C. pen., în ce-l privește pe M.H.; prevăzute de Legea nr. 241/2005

și asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzute de art. 323 C. pen.,

în ce-i privește pe M.H., N.C. și alte persoane; prevăzute de art. 246, 248,

248

1

, 249, 288, 289, 290, 291 și art. 361 C. pen., în ce o privește

pe S.M.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

recurs petenții M.M., M.V., M.A.A., B.M. prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M.

prin reprezentant legal M.A.A.

La termenul fixat pentru judecarea

recursului, respectiv 3 octombrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform

dispozițiilor art. 302 alin. (2), raportat la art. 385

1

art. 385

15

lit. a) teza a II-a și la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., a pus

în discuție excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate de petenții M.M.,

M.V., M.A.A., B.M. prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant

legal M.A.A. împotriva sentinței penale nr. 162/ F din 12 aprilie 2012, Curtea

de Apel București, secția a II-a penală.

Excepția pusă în discuție este

întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesual penală a stabilit un

cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României revizuită,

cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5,

6 și 14 din C.A.D.O.L.F.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea

procesuală prevăzută de Codul de procedură penală și în legi speciale.

Corespunzător principiului

constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea

procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și cazurile de

casare.

Raportat la cauza dedusă judecății, se

constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (M. Of. nr. 714/26.10.2010),

au modificat prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alineatului 8 al

aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, prin această modificare

legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută de 278

1

C. proc. pen., au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi

atacate cu recurs, prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen.

În aceste condiții, se constată că

sentința penală nr. 162/ F din 12 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite

prin Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu poate face obiectul controlului

jurisdicțional, astfel încât recursurile declarate de petenții M.M., M.V., M.A.A.,

B.M. prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant legal M.A.A. împotriva

acestei hotărâri sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.

Ca urmare, pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

lit. a) teza a II-a C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții M.M.,

M.V., M.A.A., B.M. prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant

legal M.A.A.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții petenți M.M., M.V. și M.A.A. vor fi obligați la plata sumei de

câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de recurenții petenți M.M., M.V., M.A.A., B.M. prin reprezentant

legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant legal M.A.A. împotriva sentinței penale nr.

162/ F din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 6690/2/2011.

Obligă recurenții petenți M.M., M.V. și

M.A.A. la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2012.