ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3122/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 162/ F din 12 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenții M.M., M.V. și M.A.A., respectiv de B.M. și V.A.M., prin reprezentant legal M.A.A., împotriva ordonanței din 03 februarie 2011 dată în dosarul nr. 264/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și a menținut ordonanța atacată, obligând petenții la câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin ordonanța din 3 februarie 2011 dată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Structura Centrală, în dosarul nr. 246/D/P/2010, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (l) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de: - M.H., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 160, 161, 162, 166 1 , 167, 168, 168 1 , 170 și 173 C. pen., întrucât faptele care privesc astfel de încadrări juridice nu există; - S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 162 și 167 C. pen., întrucât faptele care privesc astfel de încadrări juridice nu există. Prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 45 raportat la art. 42 alin. (l) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru următoarele infracțiuni și persoane: - M.H., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 305, 307, 314, 193, 194, 189, 208-209, 290, 291, 292, 293, 210, 211, art. 215 și art. 303 C. pen.; M.H., N.C.

și alte persoane, pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 și asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzute de art. 323 C. pen.; S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248, 248 1 , 249, 288, 289, 290, 291 și art. 361 C. pen. S-a reținut că, la data de 30 august 2010, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București dosarul nr. 1510/P/2010 privind plângerea formulată de M.A.A., reprezentant legal al minorilor B.M.M. și V.A.M. împotriva făptuitorului M.H., solicitându-se a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 305, 306, 307, 314, 193 și 194, 189, 208 și 209, 290, 291 și 292, 293, 210, 211, 215, 303, 160 și 161, 162, 166 1 , 167, 168, 168 1 , 170 și 173 C. pen.

Întrucât a fost sesizată săvârșirea de infracțiuni care aduc atingere siguranței naționale a României, prevăzute la art. 155 – art. 173 C. pen., aflate în competența de efectuare a urmăririi penale a procurorilor D.I.I.C.O.T., potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 508/2004, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus prin ordonanța din 31 august 2010 declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale de către D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală sub nr. 246/D/P/2010. Ulterior declinării cauzei penale susmenționată, au fost primite de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București mai multe plângeri, formulate de persoana vătămată M.A.A., personal și ca reprezentant al minorilor, precum și de M.M.

și M.V., după cum urmează: - nr. 1525/VIII/1/2010 primită la 02 septembrie 2010, plângere formulată împotriva lui M.H. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de Codul penal, între care și infracțiunile prevăzute de art. 160, 161, 162, 166 1 , 167, 168, 168 1 , 170 și 173 C. pen.; - nr. 1677/VIII/1/2010, formulată de M.M. și M.V. împotriva lui M.H. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de Codul penal, între care și infracțiuni la adresa siguranței naționale a României; - nr. 1861/VIII/1/2010, plângere formulată de către M.M. și M.V. față de M.H., N.C. și alte persoane pentru infracțiuni de evaziune fiscală și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 și art. 323 C. pen.; - nr. 2737/VIII/1/2010, cuprinzând mai multe plângeri, după cum urmează: - primită la 04 ianuarie 2011, formulată de către M.V., M.A.A.

și M.M., împotriva judecătoarei M.S., judecător la Tribunalul București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248 și 248 1 , 249, 288, 289, 290 și 291, 361, 167 și 162 C. pen.; - primită la 14 ianuarie 20100, conținând 4 plângeri formulate de către M.V., M.M. și M.A.A. împotriva judecătoarei M.S. de la Tribunalul București, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni din Codul penal între care și infracțiuni la adresa siguranței naționale prevăzute de art. 162 și 167 C. pen.; - primită la data de 26 ianuarie 2011, formulată de către M.V., M.M. și M.A.A. împotriva judecătoarei M.S. de la Tribunalul București, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni din Codul penal între care și infracțiuni la adresa siguranței naționale a României prevăzute de art. 162 și 167 C. pen.

(complot și subminarea puterii de stat). La data de 01 februarie 2011, M.A.A., M.M. și M.V. au trimis o plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrată la D.I.I.C.O.T., formulată împotriva Ministerului Justiției, Tribunalului București, secția a IV-a civilă, A.F.S. 4 București, A.N.A.F. – S.C.E.S.P. și a Biroului Executorului Judecătoresc S.D., solicitând după ce dezvoltă pe 20 de pagini întreaga situație de fapt, desființarea unei sentințe, nr. 1284 din 11 octombrie 2007 din dosarul de „răpire internațională”, reabilitarea în plângerea penală de la Poliția din Almere - Olanda, desființarea sentințelor civile din dosarele intentate de M.H. în România și Olanda și repunerea petenților în situația anterioară.

Analizând toate plângerile formulate de petenți, atât cea care a stat la baza întocmirii dosarului penal nr. 1510/P/2010 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și cele primite ulterior declinării acestui dosar la D.I.I.C.O.T., a rezultat că solicitările petenților adresate organelor de urmărire penală vizează probleme familiale, rezultate din mariajul pe care persoana vătămată M.A. l-a avut cu M.H. și din care au rezultat minorii B.M.M. și V.A.M.; petenta M.A.

solicită repatrierea minorilor din Olanda în România, nulitatea absolută a căsătoriei cu făptuitorul M.H., retragerea cetățeniei olandeze a acestuia, fiind originar din Iran, restabilirea identității persoanelor vătămate M.A., decăderea din drepturile părintești a făptuitorului M.H., redeschiderea tuturor dosarelor civile și penale care privesc persoanele vătămate și făptuitorul, atât cele din România, Olanda, Iran și reabilitarea persoanelor vătămate; tot persoanele vătămate solicită ca judecătoarea M.S. de la Tribunalul București să fie cercetată pentru mai multe încălcări ale legii, întrucât s-au falsificat și s-au sustras acte din dosarul de pe rolul acestei instanțe (dosar nr. 15029/4/2006 al Tribunalului București), persoanele vătămate considerând ilegal apelul care s-a judecat la Tribunalul București.

De menționat că pentru fiecare plângere în parte sau memoriu adresat organelor de urmărire penală, persoanele vătămate indică un număr foarte mare de infracțiuni, fără a arăta, în concret, atunci când menționează textul de lege incriminator, în ce constă infracțiunea sau fapta prevăzută de legea penală, pe care făptuitorii au săvârșit-o. Competența D.I.I.C.O.T. este atrasă de indicarea de către persoanele vătămate a infracțiunilor prevăzute în Codul penal la Titlul I, infracțiuni contra siguranței statului. Analizând toată situația de fapt expusă de petenți, prin prisma conținutului constitutiv al infracțiunilor, a rezultat că nu există nici un element care să permită reținerea vreuneia dintre infracțiunile privitoare la siguranța națională a României în sarcina numitului M.H.

sau a judecătoarei S.M.

Astfel, în conformitate cu infracțiunile prevăzute în Titlul I din partea specială a Codului penal și indicată în plângerile persoanelor vătămate, respectiv art. 160 - atentatul care pune în pericol siguranța statului; art. 161 - atentatul contra unei colectivități; art. 162 - subminarea puterii de stat; art. 166 1 - acțiuni împotriva ordinii constituționale; art. 167 - complotul; art. 168 - compromiterea unor interese de stat; art. 168 1 - comunicare de informații false; art. 170 - nedenunțarea și art. 173 - sancționarea tentativei, tăinuirii și favorizării la infracțiunile de mai sus, nu se regăsește în acțiunea pusă în sarcina făptuitorilor nici una dintre cerințele textelor de lege, respectiv un atentat, o acțiune armată sau altă acțiune violentă, acțiuni ilegale și violente pentru schimbarea ordinii constituționale, asocierea pentru comiterea unor fapte de genul celor prezentate mai sus, distrugerea sau ascunderea de înscrisuri prin care sunt stabilite drepturi ale statului; în același timp, cerințele pentru fiecare infracțiune în parte o constituie rezultatul produs, respectiv ori slăbirea puterii de stat sau punerea în pericol a siguranței statului, ori încercarea de schimbare a ordinii constituționale sau compromiterea intereselor de stat, astfel cum toate acestea sunt definite în Constituția României sau alte legi speciale.

În nici una dintre plângerile formulate nu sunt indicate fapte care să producă astfel de consecințe, fapte care să afecteze sau să aducă atingere siguranței naționale a României ori caracterului național, suveran, independent, unitar și indivizibil ori ordinii constituționale. În acest context și in baza celor prezentate, sa dispus neînceperea urmării penale pentru toate infracțiunile contra siguranței statului, indicate de persoana vătămată, atât față de M.H., cât și față de S.M., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. pen, întrucât nu există aceste fapte. Pentru toate celelalte infracțiuni indicate de persoanele vătămate în plângerile formulate, a fost dispusă declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unitate de parchet unde a fost înregistrată inițial cauza, urmând ca, în raport de cercetări să se dispună soluția legală și temeinică.

Împotriva acestei soluții și în temeiul art. 275 C. proc. pen., petenții au formulat plângere la procurorul ierarhic. Prin ordonanța nr. 285/P/2011 din 08 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii. Ulterior, în termen legal, respectiv la data de 28 aprilie 2011, petenții au formulat plângere în fața instanței în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Examinând cauza, Curtea de Apel București a apreciat că plângerea este nefondată. În primul rând, petenții au contestat atât ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 3 februarie 2011, cât și ordonanța de soluționare a plângerii adresată de către petenți procurorului ierarhic, din 08 aprilie 2011. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (l) C. proc.

pen., obiectul plângerii îl constituie doar soluția de neîncepere a urmăririi penale sau, după caz, de netrimitere în judecată, plângerea împotriva soluției dată de procurorul ierarhic fiind inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea a analizat exclusiv ordonanța din 3 februarie 2011. Pe de altă parte, potrivit art. 278 1 alin. (l) C. proc. pen., cadrul procesual este limitat exclusiv la analiza soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin Ordonanța din 3 februarie 20111 față de M.H. și S.M., fără ca instanța să poată examina legalitatea și temeinicia soluției de declinare a competenței sau întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și-a declinat competența.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., au fost interpretate prin Decizia în interesul Legii nr. LVII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că este inadmisibilă plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele de neîncepere a urmăririi penale sau de netrimitere în judecată. În aceste limite, Curtea a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Din cuprinsul ordonanței mai sus menționate rezultă că procurorul a expus cu claritate motivele pentru care nu se poate începe urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 160, art. 161, 162, 166 1 , 168, 168 1 , 170 și 173 C. pen.

împotriva numitului M.H., respectiv cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 162 și 167 C. pen., împotriva numitei S.M. În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că potrivit art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale se dispune când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., iar potrivit art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Instanța de fond a mai reținut că organul de urmărire penală nu este obligat să efectueze acte premergătoare, ci poate aprecia, de la caz la caz, asupra necesității audierii persoanei care a formulat plângerea sau a persoanei la care aceasta se referă, ori cu privire la solicitarea de relații și înscrisuri.

În cauza de față s-a avut în vedere conținutul plângerii penale și competența specială a D.I.I.C.O.T., procurorul a apreciat în mod justificat că nu era necesară citarea și audierea petenților sau a intimaților și nici efectuarea altor acte premergătoare. Instanța de fond a constatat că petenții nu au reclamat și nu au descris, în materialitatea lor, fapte care să corespundă normelor de incriminare corespunzătoare infracțiunilor contra siguranței statului, la care au făcut referire. Faptele reclamate de către petenți vizează nelegalitatea unei hotărâri judecătorești pronunțată de intimata S.M., în calitate de judecător, precum și falsificarea unor acte de stare civilă, uzul de fals și falsul privind identitatea, în ce-l privește pe intimatul M.H.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă, neexistând niciun indiciu cu privire la săvârșirea de către cei doi intimați a infracțiunilor menționate în plângerea penală, la care se referă ordonanța atacată. În considerentele hotărârii instanța de fond a mai reținut că pentru cercetarea celorlalte aspecte relevate în cuprinsul plângerilor penale, prin ordonanța din 3 februarie 2011 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 305, 307, 314, 193, 194, 189, 208 - 209, 290, 291, 292, 293, 210, 211, art. 215 și art. 303 C. pen., în ce-l privește pe M.H.; prevăzute de Legea nr. 241/2005 și asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzute de art. 323 C. pen., în ce-i privește pe M.H., N.C.

și alte persoane; prevăzute de art. 246, 248, 248 1 , 249, 288, 289, 290, 291 și art. 361 C. pen., în ce o privește pe S.M. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs petenții M.M., M.V., M.A.A., B.M. prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant legal M.A.A. La termenul fixat pentru judecarea recursului, respectiv 3 octombrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), raportat la art. 385 1 art. 385 15 lit. a) teza a II-a și la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate de petenții M.M., M.V., M.A.A., B.M. prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant legal M.A.A. împotriva sentinței penale nr. 162/ F din 12 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Excepția pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din C.A.D.O.L.F. În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută de Codul de procedură penală și în legi speciale. Corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și cazurile de casare.

Raportat la cauza dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (M. Of. nr. 714/26.10.2010), au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alineatului 8 al aceluiași text de lege, este definitivă. Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută de 278 1 C. proc. pen., au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen. În aceste condiții, se constată că sentința penală nr. 162/ F din 12 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât recursurile declarate de petenții M.M., M.V., M.A.A., B.M.

prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant legal M.A.A. împotriva acestei hotărâri sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare. Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții M.M., M.V., M.A.A., B.M. prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant legal M.A.A. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petenți M.M., M.V. și M.A.A. vor fi obligați la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenții petenți M.M., M.V., M.A.A., B.M. prin reprezentant legal M.A.A., V.A.M. prin reprezentant legal M.A.A. împotriva sentinței penale nr. 162/ F din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 6690/2/2011. Obligă recurenții petenți M.M., M.V. și M.A.A. la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2012.