ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3747/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Negrești-Oaș creditoarea SC C.M. SRL Căhnești-Oaș, a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotiva debitoarei SC C.C. SRL Mediaș, pentru suma de 103,644 RON reprezentând diferență de preț neachitată pentru lucrarea executată conform contractului de antrepriză din 12 octombrie 2011, solicitând totodată dobânda legală aferentă acestei sume, calculată până la plata efectivă. În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale având ca obiect executarea unor lucrări, iar în vederea achitării prețului lucrărilor executate s-au emis facturi fiscale, achitate doar parțial de debitoare.

Debitoarea a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Negrești-Oaș, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș, în conformitate cu alin. (4) pct. 15 din contract, prin care părțile au convenit ca litigiile născute în legătură cu acest contract să fie soluționate de instanțele competente din județul Sibiu. Prin sentința civilă nr. 199 din 11 februarie 2013, Judecătoria Negrești-Oaș a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de debitoare și a înclinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecatei Mediaș. Prin sentința civilă nr. 1091 din data de 06 iunie 2011 Judecătoria Mediaș a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare, reținând că, în speță, întrucât contractul de antrepriză pe care creditoarea își întemeiază pretențiile bănești este accesoriu unui contract de achziție publică, sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr. 119/2007 raportat Ia dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, consecința că pentru soluționarea cauzei, competența în primă instanță revine secției de contencios administrativ și fiscal de la sediul autorității contractante. Prin sentința civilă nr. 162/2013 din data de 02 septembrie 2013 Tribunalul Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauze în favoarea Judecătoriei Mediaș reținând incidența în cauză a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr 119/2007 coroborate cu prevederile art. 4 C. com. conform cărora „se socotesc fapte de comerț, celelalte contracte și obligații ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul". Totodată, tribunalul a reținut că prin Legea nr. 71/2011 au fost abrogate dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., nemaifăcându-se distincția între cereri de natură comercială, respectiv civilă iar, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., din același act normativ tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, reținând totodată că în conformitate cu prevederile contractului încheiat de părți, competența de soluționare a litigiilor ivite între ele aparține instanțelor competente de pe raza municipiului Sibiu. În raport de dispozițiile art. 20-22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Mediaș, pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, cererea privind creanța de plată a prețului se depune Ia mutanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. În speță, creditoarea SC C.M. SRL Călinești-Oaș a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotiva debitoarei SC C.C. SRL Mediaș, pentru suma de 103.644 RON, reprezentând diferența de preț neachitată pentru lucrarea executată conform contractului din 12 octombrie 2011. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ.,în varianta în varianta în vigoare la data introducerii cererii, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON. Astfel, față de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că, în speță, competența materială pentru soluționarea pe fond a cererii aparține judecătoriei. În ceea ce privește competența teritorială, regula de drept comun pentru situația în care pârâta este persoană juridică este înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea se face Ia instanța sediului principal al acesteia. Competența teritorială de drept comun prevăzută în art. 7 C. proc. civ. nu are caracter absolut, ci relativ.

Una dintre caracteristicile competenței relative o reprezintă posibilitatea derogării prin acordul expres al părților, de la norma care o stabilește. În spetă, prin contractul de antrepriză încheiat de părți acestea au convenit potrivit clauzei înserate Ia art. 15 ca eventualele litigii născute din acest contract ce nu se vor soluționa amiabil, vor fi deduse spre soluționare instanțelor competente din județul Sibiu. Prin urmare, având în vedere obiectul cauzei și opțiunea părților consemnată în contractul de antrepriză, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Mediaș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Mediaș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.