ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3747/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Negrești-Oaș creditoarea SC C.M. SRL Căhnești-Oaș, a solicitat emiterea

unei ordonanțe de plată împotiva debitoarei SC C.C. SRL Mediaș, pentru suma de 103,644

RON reprezentând diferență de preț neachitată pentru lucrarea executată conform

contractului de antrepriză din 12 octombrie 2011, solicitând totodată dobânda legală

aferentă acestei sume, calculată până la plata efectivă.

În motivarea cererii

creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale având ca

obiect executarea unor lucrări, iar în vederea achitării prețului lucrărilor executate

s-au emis facturi fiscale, achitate doar parțial de debitoare.

Debitoarea a invocat

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Negrești-Oaș, solicitând declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș, în conformitate

cu alin. (4) pct. 15 din contract, prin care părțile au convenit ca litigiile născute

în legătură cu acest contract să fie soluționate de instanțele competente din județul

Sibiu.

Prin sentința

civilă nr. 199 din 11 februarie 2013, Judecătoria Negrești-Oaș a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată de debitoare și a înclinat competența soluționării

cauzei în favoarea Judecatei Mediaș.

Prin sentința

civilă nr. 1091 din data de 06 iunie 2011 Judecătoria Mediaș a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare, reținând că, în speță, întrucât

contractul de antrepriză pe care creditoarea își întemeiază pretențiile bănești

este accesoriu unui contract de achziție publică, sunt incidente dispozițiile

art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 raportat Ia dispozițiile art. 286 din O.U.G.

nr. 34/2006, consecința că pentru soluționarea cauzei, competența în primă instanță

revine secției de contencios administrativ și fiscal de la sediul autorității contractante.

Prin sentința

civilă nr. 162/2013 din data de 02 septembrie 2013 Tribunalul Satu Mare a admis

excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauze în favoarea Judecătoriei Mediaș reținând incidența în cauză

a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr 119/2007 coroborate cu prevederile

art. 4 C. com. conform cărora „se socotesc fapte de comerț, celelalte contracte

și obligații ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul

nu rezultă din însuși actul".

Totodată, tribunalul

a reținut că prin Legea nr. 71/2011 au fost abrogate dispozițiile art. 2 pct. 1

lit. a) C. proc. civ., nemaifăcându-se distincția între cereri de natură comercială,

respectiv civilă iar, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ., din același act normativ tribunalul judecă în primă instanță procesele

și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON,

reținând totodată că în conformitate cu prevederile contractului încheiat de părți,

competența de soluționare a litigiilor ivite între ele aparține instanțelor competente

de pe raza municipiului Sibiu.

În raport de dispozițiile

art. 20-22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență,

a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ.,

va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei

cereri în favoarea Judecătoriei Mediaș, pentru următoarele considerente:

În conformitate

cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, cererea privind creanța

de plată a prețului se depune Ia mutanta competentă pentru judecarea fondului cauzei

în primă instanță.

În speță, creditoarea

SC C.M. SRL Călinești-Oaș a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotiva

debitoarei SC C.C. SRL Mediaș, pentru suma de 103.644 RON, reprezentând diferența

de preț neachitată pentru lucrarea executată conform contractului din 12

octombrie 2011.

În conformitate

cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.,în varianta în varianta în

vigoare la data introducerii cererii, tribunalul judecă în primă instanță procesele

și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON.

Astfel, față de

obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că, în speță, competența materială

pentru soluționarea pe fond a cererii aparține judecătoriei.

În ceea ce privește

competența teritorială, regula de drept comun pentru

situația în care pârâta este persoană juridică este înscrisă

în art.

7 alin. (1) C. proc. civ. conform

căruia cererea se face Ia instanța sediului principal al acesteia.

Competența teritorială

de drept comun prevăzută în art. 7 C. proc. civ. nu are caracter absolut, ci relativ.

Una dintre caracteristicile competenței relative o reprezintă posibilitatea derogării

prin acordul expres al părților, de la norma care o stabilește.

În spetă, prin

contractul de antrepriză încheiat de părți acestea au convenit potrivit clauzei

înserate Ia art. 15 ca eventualele litigii născute din acest contract ce nu se vor

soluționa amiabil, vor fi deduse spre soluționare instanțelor competente din județul

Sibiu.

Prin urmare, având

în vedere obiectul cauzei și opțiunea părților consemnată în contractul de antrepriză,

Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., va stabili competența

de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Mediaș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Mediaș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.