ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2670/2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2670/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 01 august 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ NEGREȘTI OAȘ și S.C. C. S.R.L., obligarea pârâților să plătească în solidar reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 213.400 RON, plus dobânda legală și profit nerealizat, calculat din 2013 până la data soluționării prezentului litigiu; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 63 din 05 aprilie 2018, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș.

Prin sentința civilă nr. 801 din 21 iunie 2018, Judecătoria Negrești-Oaș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Prin sentința civilă nr. 67 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Ca urmare a stabilirii competenței de soluționare, cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 35 din 31 ianuarie 2019, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei S.C. A. S.R.L., în ceea ce o privește pe numita D.; a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei; a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului B.; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.R.L.; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului UAT Orașul Negrești-Oaș - prin Primar; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților; a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților S.C. A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘUL NEGREȘTI - OAȘ - prin Primar și S.C. C. S.R.L.; a redus onorariul avocațial al pârâtei S.C. C. S.R.L. de la suma de 10.000 RON la suma de 5.000 RON; a obligat reclamanții la plata către pârâta S.C. C. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost reduse.

Prin decizia nr. 106/C/2020-A din 02 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de apelanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 35 din 31 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a fost admis apelul incident declarat de intimata-apelantă S.C. C. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că: a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de acesta, în temeiul excepției lipsei calității procesuale active, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței; a fost obligată apelanta S.C. A. S.R.L. să plătească intimatului ORAȘUL NEGREȘTI-OAȘ suma de 672,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și intimatei-apelante S.C. C. S.R.L. suma de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că instanța de apel a reținut că folosirea prefabricatelor din beton armat (45 bucăți) proprietatea recurentei, pentru înființarea unei parcări și sub coșurile de gunoi în cartierul Decebal, precum și depozitarea unui nr. de 24 bucăți în comuna Vama nu ar fi o faptă ilicită, întrucât intimatele-pârâte doar au mutat plăcile din beton dintr-un loc în altul, fără să și le însușească, aceasta reprezentând o operațiune de igenizare a zonei.

Recurenta-reclamantă susține că, în realitate, însușirea și folosirea elementelor din beton armat de către intimate constituie o faptă ilicită deoarece este proprietara prefabricatelor care erau depozitate în anul 2013 în cartierul Decebal din orașul Negrești Oaș, împreună cu alte prefabricate anexe respectiv: coșuri de fum (ventilații), scări, balcoane și grinzi aferente planșeelor. Dovada proprietății, astfel cum arată recurenta-reclamantă, reiese din fișa de magazie, balanța de verificare, mărfuri achiziționate conform contractului de vânzare-cumpărare din 02.05.2012.

Totodată, recurenta-reclamantă susține că la data de 21.03.2013, prin adresa nr. x, Primăria orașului Negrești Oaș, i-a solicitat ca în 48 de ore să ridice plăcile din beton din Cartierul Decebal, zona blocului social, recunoscând astfel că acestea sunt proprietatea recurentei.

Prin adresa înregistrată la Primăria orașului Negrești Oaș nr. 3689/22.03.2013, recurenta-reclamantă arată că a comunicat că plăcile nu pot fi mutate în 48 de ore și că a emis, pentru o parte din acele prefabricate, factura proformă nr. x/03.05.2012 către S.C. E. S.R.L., care urma să le plătească și apoi să le ridice din acest loc de depozitare, atașând și copia de pe factură.

Recurenta-reclamantă mai arată că UAT Negrești Oaș nu a luat legătura cu S.C. E. S.R.L., aceasta din urmă refuzând achitarea facturii emise, întrucât prefabricatele nu se mai aflau la locul depozitării.

În aceste condiții, recurenta-reclamantă susține că s-a adresat Primăriei orașului Negrești Oaș, solicitându-i ca plăcile folosite de Primărie în suprafața de peste 250 mp, pentru parcarea de lângă blocul social din cartier Decebal, dar și pentru cele folosite prin cartier (sub coșurile de gunoi), să fie plătite societății, cu atât mai mult cu cât o parte din acestea au fost distruse.

Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că a dovedit că este proprietara prefabricatelor sustrase de către intimate, fără acordul său.

Totodată, în raport de prevederile art. 28 din C. proc. pen., recurenta-reclamantă susține că a intrat în puterea lucrului judecat fapta, adică sustragerea prefabricatelor din beton și autorii acesteia, respectiv intimatele.

Mai precizează recurenta-reclamantă că Primăria orașului Negrești Oaș nu era proprietara terenului pe care au fost depozitate prefabricatele, nici la data depozitării, nici la data sustragerii, abia la data de 10.07.2013 fiind identificat și notat în cartea funciară terenul aferent domeniului public din acest cartier.

De asemenea, recurenta-reclamantă arată că art. 1038 alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de notificare pentru eliberarea terenului ocupat fără drept, este de 30 zile, notificare trebuind să fie comunicată prin executor judecătoresc.

Recurenta-reclamantă mai precizează și că locul prefabricatelor sustrase, depozitate în comuna Vama, a fost dezvăluit de intimate abia în anul 2019, ceea ce dovedește sustragerea acestora de către S.C. C. S.R.L. care nu avea nici o comandă de la UAT Negrești Oaș de a transporta cele 24 de planșee la 4 km distanță.

De asemenea, recurenta-reclamantă susține că i-a fost încălcat dreptul de proprietate prevăzut de art. 136 alin. (5) din Constituția României, de art. 555 din C. civ., de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului și de art. 1 din Protocolul la Convenție.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs incident împotriva aceleiași decizii, motivele fiind, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă precizează că recursul incident vizează soluția hotărârii pronunțate de instanța de apel cu privire la menținerea dispozițiilor sentinței primei instanțe, privind respingerea excepțiilor prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei S.C. A. S.R.L., precum și considerentele hotărârii recurate cu privire la aceste excepții.

Recurenta-pârâtă arată că, prin dezlegarea dată cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, instanța de apel a încălcat și a aplicat greșit normele de drept material, reprezentate de art. 2.537 pct. 3 C. civ., raportat la dispozițiile art. 19 alin. (2) și art. 20 alin. (1) C. proc. pen.

Recurenta-pârâtă susține că în dosarul de urmărire penală nr. 438/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești-Oaș nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, prin urmare nimeni nu a dobândit calitatea de inculpat în cauză, astfel încât nu era posibilă constituirea ca parte civilă, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. De altfel, judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluției de clasare în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.

Ca atare, recurenta-pârâtă consideră că în cauză, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 2.537 pct. 3 C. civ., atât timp cât nu le-a interpretat prin raportare la prevederile art. 19 alin. (2), coroborat cu art. 82 C. proc. pen. și la prevederile art. 20 alin. (1) teza I C. proc. pen. (care reglementează momentul până la care este posibilă constituirea ca parte civilă în procesul penal).

O constituire de parte civilă formulată înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale de către procuror prin ordonanță, conform art. 309 C. proc. pen. este inexistentă juridic, având în vedere dispozițiile art. 19 alin. (2) C. proc. pen.

Așadar, recurenta-pârâtă consideră că, în prezenta cauză, cursul prescripției extinctive nu a fost întrerupt niciodată, neexistând o legală constituire ca parte civilă în dosarul de urmărire penală, care să producă efectul întreruptiv prevăzut de art. 2.537 pct. 3 C. civ.

Reclamanții au înregistrat acțiunea în pretenții la data de 01.08.2017.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 2.517 C. civ., conform cărora termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen și la dispozițiile art. 2.523 C. civ., conform cărora prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui, recurenta-pârâtă apreciază că în cauză a intervenit prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților.

Referitor la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că, deși instanța de apel a constatat că reclamantul B. nu are calitate procesuală activă de a solicita despăgubiri și a admis excepția lipsei calității procesuale active a acestui reclamant, iar în privința excepției lipsei de interes a acestui reclamant în formularea acțiunii a statuat că analizarea acesteia nu se mai impune a fi făcută, totuși, în ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților (deci și a reclamantului), a considerat că în mod întemeiat a fost respinsă de către instanța de fond.

Ca atare, recurenta-pârâtă apreciază că și în ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de apel trebuia să constate că analiza acesteia nu se mai impune a fi făcută în privința reclamantului B., față de admiterea excepției lipsei calității procesuale active a acestuia.

De asemenea, recurenta-pârâtă consideră că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și pentru că instanța de apel a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei S.C. A. S.R.L., cu încălcarea regulilor de procedură.

În acest sens, recurenta-pârâtă arată că hotărârea recurată este nelegală în ce privește constatarea faptului că reclamanta S.C. A. S.R.L., la data formulării cererii de chemare în judecată - 01.08.2017, era proprietara prefabricatelor a căror contravaloare o solicită.

Astfel, la finalul cercetării judecătorești în apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 478 C. proc. civ., reclamanții au susținut că de fapt prefabricatele de beton au fost proprietatea S.C. F. S.R.L., care le-ar fi plătit la data de 30.06.1993.

Instanța de apel, raportat la înscrisurile depuse de intimatul B. și explicitarea făcută de acesta cu privire la calitatea de proprietar succesiv a S.C. F. S.R.L., cu încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (1)-(3) C. proc. civ., a statuat că din succesiunea actelor juridice de înstrăinare depuse la dosar, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a făcut dovada calității sale de proprietar asupra bunurilor.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului principal.

Intimatul-pârât ORAȘUL NEGREȘTI-OAȘ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului principal.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul principal, prin care a invocat, pe cale de excepție nulitatea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de recurs.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinările intimatului-pârât ORAȘUL NEGREȘTI-OAȘ și a intimatei-pârâte S.C. C. S.R.L.

Intimatul-reclamantul B. a formulat completare la întâmpinare.

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea acestuia.

Intimatul-reclamantul B. a formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Recurenta-reclamantă a formulat concluzii cu privire la raportul întocmit în cauză.

Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport.

Intimatul-reclamantul B. a depus concluzii scrise cu privire la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta-reclamantă, deși a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținerile pe care le-au dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, deoarece prin argumentele expuse, recurenta-reclamantă urmărește o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Astfel, argumentele recurentei-reclamante exprimă nemulțurirea părții cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, în raport de probele administrate, respectiv înscrisuri. Aceste argumente nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competențelor instanței de recurs, atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare și evaluare a probelor administrate.

Recurenta-reclamantă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal va fi respins ca rămas fără efect, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă și în raport de prevederile art. 491, coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că "Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect".

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului și, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva aceleiași decizii va fi respins ca rămas fără efect, în raport de prevederile art. 491, coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, ca rămas fără efect.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.