ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1857/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra recursurilor și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 30.12.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (în continuare, "A.N.S.V.S.A.") și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare (în continuare, "D.S.V.S.A. Satu Mare"), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta A.N.S.V.S.A. la alocarea bugetului necesar efectuării plății sumelor care i se cuvin în baza acordurilor-cadru nr. 1841/16.02.2018 și nr. 4303/10.04.2019 și contractelor subsecvente de servicii încheiate în baza acestora, în temeiul art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, să oblige pârâta D.S.V.S.A. Satu Mare la plata sumei de 10.000 RON lunar pentru contractele de servicii menționate anterior, începând cu 16.12.2019 și, în continuare, până la abrogarea art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, respectiv până la finalizarea contractelor, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la scadența fiecărei sume de plată și până la data plății efective, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței lunare și până la îndeplinirea obligației de plată. Totodată, a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 249/18.05.2021, Tribunalul Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași instanțe, care, la rândul său, prin sentința civilă nr. 196/D/13.09.2021, s-a desesizat în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Învestită astfel, Judecătoria Satu Mare – secția Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 3757/23.11.2021, prin care a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel Oradea în vederea soluționării incidentului procedural.

Prin sentința civilă nr. 76/PI/CC/21.12.2021, Curtea de Apel Oradea – secția I Civilă, reținând că acordurile-cadru și contractele de servicii au fost încheiate în baza Legii nr. 98/2016, a dat eficiență art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 și a stabilit competența Tribunalului Satu Mare – secția I Civilă în soluționarea cauzei.

Prin încheierea civilă nr. 17/D/31.01.2022, Tribunalul Satu Mare – secția I Civilă a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea completurilor specializate în materia litigiilor cu profesioniștii din cadrul secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe.

Prin cererea adițională depusă la termenul din 04.04.2022, reclamanta și-a restrâns pretențiile, arătând că solicită obligarea pârâtelor la plata sumelor datorate pentru perioada decembrie 2019- august 2020, actualizate cu rata inflației, a dobânzii legale aferente lor, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 45/LP/16.05.2022, Tribunalul Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A. și a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia nr. 367/2023-A/23.11.2023, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea precizată, a obligat-o pe pârâta A.N.S.V.S.A. să aloce bugetul necesar efectuării plății sumelor cuvenite reclamantei și pe pârâta D.S.V.S.A. Satu Mare la plata în favoarea reclamantei a sumei de 170.000 RON, aferentă perioadei 16.12.2019-31.08.2020, în baza acordurilor-cadru de servicii nr. x/16.02.2018 și nr. y/10.04.2019, cu dobânda legală calculată între data scadenței și data plății, sume care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat în solidar pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 6.790 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și apel; de asemenea, a obligat pârâta A.N.S.V.A. la plata sumei de 1.500 RON către Biroul Local pentru Expertize de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Împotriva acestei decizii, pârâtele au promovat recurs.

Prin recursul propriu, A.N.S.V.A. a solicitat casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea acțiunii.

În motivare, a susținut că decizia recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Această recurentă a susținut că pretențiile deduse judecății sunt nefondate, întrucât, până la adoptarea actelor normative la care face trimitere art. V din actul normativ, dreptul autoarei demersului judiciar de a primi, în temeiul Legii nr. 227/2019, suma 10.000 RON, nu era actual.

A învederat că interpretarea dispozițiilor art. I pct. 2, art. III, art. IV din O.U.G. nr. 117/2020 și art. IV din Legea nr. 236/2019 conduce la concluzia că titularii contractelor de concesiune pot beneficia de suma de 10.000 RON numai pe baza decontului și documentelor justificative.

A arătat, de asemenea, că beneficiul se acordă titularilor contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 condiționat atât de încheierea unui act adițional, de existența decontului și a documentelor justificative, cât și de finalizarea procedurilor legale, care nu au fost urmate în cauză.

A subliniat că obligația îndeplinii acestor condiții subzistă în sarcina beneficiarilor, independent de decizia în interesul legii nr. 9/2023, care stabilește numai că absența adoptării de către puterea executivă a normelor metodologice de aplicare, prevăzute de art. V din Legea nr. 263/2019, nu înlătură aplicabilitatea art. IV alin. (1) din lege, între 16.12.2019 și 23.07.2020.

Criticând dispozițiile de actualizare a sumei principale cu rata inflației și de obligare la plata dobânzii legale, autoarea acestei căi de atac a susținut că premisa acordării dobânzii legale – neexecutarea, la scadență, a unei obligații – nu este întrunită, câtă vreme reclamanta nu este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva sa.

Prin intermediul unei critici subsecvente, a solicitat înlăturarea dispoziției de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată sau reducerea sumei acordate reclamantei.

Prin calea de atac exercitată, D.S.V.S.A. Satu Mare a solicitat modificarea considerentelor deciziei atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivare, a susținut că decizia recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, a arătat că, statuând că existența unui raport contractual având ca obiect executarea activităților sanitare veterinare este suficientă, din perspectiva art. IV din Legea nr. 236/2019, pentru acordarea sumei de 10.000 RON, instanța de apel a pronunțat o hotărâre greșită.

A afirmat că beneficiul remunera activități distincte de cele prestate de medicii veterinari anterior adoptării Legii nr. 236/2019 și a relevat că reclamanta a încasat suma de 10.000 lunar, începând cu 01.09.2023, în temeiul actelor adiționale încheiate la cele două acorduri-cadru, la 31.08.2020.

Prin întâmpinare, S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.

În dezbateri, intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituție și reglementat infraconstituțional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Convergent acestui principiu, admisibilitatea căilor de atac exercitate va fi în continuare evaluată raportat la obiectul și natura pricinii, prin aplicarea art. 483 alin. (2) C. proc. civ., deoarece mențiunea din dispozitivul deciziei atacate, conform căreia hotărârea este susceptibilă de recurs, nu poate genera, în mod autonom, dreptul la această cale de atac, în absența unei prevederi legale exprese.

Pretențiile deduse judecății în cauză derivă din acordurile-cadru nr. 1841/16.02.2018 și nr. 4303/10.04.2019 și contractele subsecvente de servicii nr. x/06.01.2020 și nr. y/06.01.2020, contracte de achiziție publică încheiate în temeiul Legii nr. 98/2016.

Soluționând conflictul de competență ivit în etapa procesuală a fondului, Curtea de Apel Oradea – secția I Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 76/PI/CC/21.12.2021, prin care a statuat că litigiul decurge din executarea unor contracte de achiziție publică încheiate potrivit Legii nr. 98/2016, ceea ce atrage incidența Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Regulatorul de competență a stabilit, așadar, în mod definitiv, că litigiul de față decurge din executarea unor contracte de achiziție publică, cadru în care este incident art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, ce dispunea, în forma în vigoare la data inițierii litigiului, 30.12.2020, că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

Articolul 55 alin. (3

1

) din aceeași lege, reglementând calea de atac în cazul acestor procese, dispune că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzut[e] la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară (…)".

Prin urmare, legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată în apel categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, devenind aplicabil art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., care prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Trebuie conchis, așadar, reținând art. 457 alin. (2) teza I C. proc. civ. și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că decizia nr. 367/2023-A/23.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă este definitivă de la data pronunțării, iar mențiunea din dispozitivul hotărârii privind posibilitatea exercitării recursului rămâne fără efect.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursurile ca inadmisibile.

Totodată, în baza art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentele la plata către intimată a sumei de 6.296 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite în condițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare împotriva deciziei nr. 367/2023-A/23.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă.

Obligă recurentele-pârâte la plata către intimata S.C. A. S.R.L. a sumei de 6.296 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2024.