ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2058/2024

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 30.12.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A., a chemat în judecată în calitate de pârâte, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (în continuare "A.N.S.V.S.A.") și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare (în continuare "D.S.V.S.A. Satu Mare"), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

I. obligarea pârâtei de ordin I la alocarea bugetului necesar efectuării plății sumelor cuvenite potrivit art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, sume aferente Contractului de concesiune nr. x/01.09.1999 (pentru CSVA Dorolț), astfel cum a fost modificat și completat prin actul adițional nr. x/11.08.2014 și acordul cadru nr. 1851/16.02.2018 și Contractul subsecvent de servicii nr. x/06.01.2020 încheiat în baza acordului cadru nr. 1851/16.02.2018 (pentru CSVA Dorolț II);

II. obligarea pârâtei la ordin II la plata în beneficiul reclamantului a drepturilor bănești, în sumă de 10.000 de RON lunar, pentru fiecare dintre cele două contracte menționate anterior, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, respectiv 16.12.2019 și în continuare până la abrogarea art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, respectiv până la finalizarea contractelor indicate în petitul nr. 1, precum și la plata dobânzii legale calculată de la scandența fiecărei sume lunare de la plată până la data plății efective, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței lunare până la îndeplinirea obligației stabilită în titlul executoriu;

III. Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. IV din Legea nr. 236/2019, Legea nr. 554/2004, art. 194, art. 451 și urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta D.S.V.S.A. Satu Mare a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

Pârâta A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în raport de petitul I al acțiunii, excepția de necompetență materială a Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a solicitat declinarea soluționării cauzei la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 08.04.2021, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a completului de contencios administrativ a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului și a declinat în favoarea completelor specializate în materia civil - litigii cu profesioniști din cadrul aceleiași secții competența de soluționare a acțiunii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020*, iar la termenul din 20.09.2021, reclamantul a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a completelor specializate în materia civil - litigii cu profesioniști din cadrul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apreciind că Judecătoria Satu Mare este competentă să judece cauza, raportat la obiectul pretențiilor până la data înregistrării acțiunii, care totalizează suma de 170.000 RON și la disp. art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554, coroborat cu art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, raportate la disp. art. 103, art. 101 și art. 94 lit. k) C. proc. civ. exepția a fost respinsă prin încheierea pronunțată la aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 8/31.01.2022, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A. și a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pârâtele să achite reclamantului suma de 50.000 RON pentru contractul încheiat pentru circumscripția Dorolț I și suma de 40.000 RON pentru contractul încheiat pentru circumscripția Dorolț II, precum și la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 27/21.03.2022, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare formulată de reclamant și a dispus completarea sentinței civile nr. 8/31.01.2022, în sensul că a admis cererile accesorii formulate de reclamant și a obligat pârâtele și la plata dobânzii legale cu privire la pretențiile admise, precum și la actualizarea sumelor respective cu rata inflației.

Împotriva acestor sentințe civile au declarat apel A.N.S.V.S.A. solicitând admiterea apelului și, în consecință, schimbarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii intimatului-reclamant și D.S.V.S.A. Satu Mare solicitând admiterea apelului și, în consecință, modificarea considerentelor atacate în sensul de a se constata că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată se justifică inclusiv din prisma lipsei normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 236/2019.

Împotriva sentinței civile nr. 8/31.01.2022 a formulat apel reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din 17.01.2022.

Prin decizia nr. 386/2023-A/12.12.2023, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantele-pârâte D.S.V.S.A. Satu Mare și A.N.S.V.S.A. împotriva sentințelor civile nr. 8/31.01.2022 și nr. 27/21.03.2022, a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 8/31.01.2022, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în tot cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 85.000 RON eferentă Contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, modificat prin actul adițional nr. x/11.08.2014, pentru perioada 16.12.2019-31.08.2020 (pentru circumscripția Dorolț I) și suma de 85.000 RON aferentă Contractului subsecvent de servicii nr. x/06.01.2020, încheiat în baza acordului cadru nr. 1851/16.02.2018 (pentru circumscripția Dorolț II) pentru perioada cuprinsă între 16.12.2019 - 31.08.2020. De asemenea, a obligat pârâtele la plata dobânzii legale calculată de la data scadenței fiecărei sume lunare, până la data plății efective, cu actualizarea debitului cu rata inflației de la data scadenței lunare până la îndeplinirea obligației de plată, precum și la plata cheltuielilor de judecată în fond, în cuantum total de 1.490 RON și în apel, în sumă totală de 9.370 RON.

Împotriva acestei decizii au formulat câte un recurs D.S.V.S.A. Satu Mare, respectiv A.N.S.V.S.A.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă D.S.V.S.A. Satu Mare a solicitat admiterea recursului, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. IV și V din Legea nr. 236/2019, soluția de respingere a cererii de chemare în judecată fiind justificată de faptul că intimatul-reclamant nu a prestat serviciile prevăzute suplimentar în actul normativ, pentru acordarea sumei de 10.000 RON lunar.

Recurenta-pârâtă A.N.S.V.S.A. și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, întrucât, contrar reținerilor instanței de apel, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 236/2019, nu era suficient a se dovedi că reclamantul a încheiat cu D.S.V.S.A. Satu Mare contract de concesiune, în temeiul O.G. nr. 42/2004, ci era necesar să se facă dovada efectuării acțiunilor în considerarea cărora se plătește suma de 10.000 RON lunar, încheierea actelor adiționale și depunerea documentelor prevăzute la art. 6 din anexa nr. 2 la ordonanță. Or, instanța nu a avut în vedere că înscrisurile depuse de intimatul-reclamant nu relevă îndeplinirea condițiilor impuse de lege.

Cu privire la dobânda legală la care a fost obligată prin decizia atacată, recurenta a afirmat că instanța de apel nu a motivat de ce poate fi considerată în culpă și, invocând art. 1531 alin. (1) și (2) teza I și art. 1535 C. civ., a susținut că dobânda legală nu poate fi acordată întrucât nu există o datorie certă, lichidă și exigibilă a acesteia față de intimatul-reclamant și, prin urmare, nu poate fi vorba despre o neexecutare, la scadență, a vreunei datorii.

Totodată, a afirmat că nu se poate dispune plata drepturilor solicitate majorate și indexate, câtă vreme instituția nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală, sens în care a redat dispozițiile art. 14 alin. (2) și art. 29 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată, in temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat diminuarea cuantumului acordat.

Cererile de recurs au fost comunicate intimatului-reclamant, iar acesta, prin notele de ședință înaintate la dosar la 01.11.2024, a invocat excepția inadmisibilității recursurilor și a solicitat respingerea acestora, ca inadmisibile.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursurilor, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 30.12.2020, reclamantul a solicitat suma de 10.000 lunar pentru Contractul de concesiune nr. x/01.09.1999, astfel cum a fost modificat și completat prin actul adițional nr. x/11.08.2014 și acordul cadru nr. 1851/16.02.2018, precum și pentru Contractul subsecvent de servicii nr. x/06.01.2020 și în continuare până la abrogarea art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, respectiv până la finalizarea contractelor indicate.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (1) și (2):

- acest act normativ lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

- regim juridic special instituit de actul normativ se aplică și cererilor privind executarea contractelor sus-menționate, categorie de litigii în care se include și cererea dedusă judecății.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020 (forma în vigoare la data învestirii instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată, 30.12.2020):

"Art. 53. (1

1

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

Art. 55. (3

1

) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară".

În acest context, se reține că, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că pretențiile reclamantului decurg din executarea unor contracte administrativ, iar considerentele instanței nu au fost contestate în apel, rămânând definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, decizia nr. 386/2023-A/12.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă este definitivă de la pronunțare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Principiul legalității căilor de atac nu permit instanțelor judecătorești a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci impun obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

De aceea, cu privire la mențiunea din cuprinsul deciziei atacate, "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)", instanța supremă reține că nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de primul alineat al art. 457 C. proc. civ., la care s-a făcut referire mai sus.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 499 din același cod, va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare împotriva deciziei nr. 386/2023-A/12.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare împotriva deciziei nr. 386/2023-A/12.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2024.