ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial sub dosar nr. x/2016 al Judecătoriei Negrești-Oaș, la data de 30 mai 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., fiul și, respectiv, soția supraviețuitoare a defunctului B. (decedat la 26.05.2013), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul menționat se compune din cota de 1/2 parte din casă și construcții anexe și cota de 1/1 parte din terenul aferent acestor construcții, din imobilul situat în comuna Certeze, str. x, jud. Satu Mare, teren în suprafață de 33 ari, precum și din parcelele "Borcutul Morii", "Brebi", "Gârceasca" și "Pe Mociră", identificate conform datelor din cererea de chemare în judecată.

Reclamantul a mai solicitat să se constate că vocație succesorală după moștenirea de mai sus au pârâții B., în cotă parte de 3/4, în calitate de fiu și, respectiv, C., în cotă parte de 1/4, în calitate de soție supraviețuitoare, solicitând, totodată, să se dispună partajul succesoral, prin atribuirea în întregime pe seama pârâtei C. a tuturor imobilelor succesorale și obligarea acesteia la plata sultei aferente celuilalt pârât, direct către reclamant, în contul datoriei pe care o are pârâtul B. față de reclamantul A., în condițiile legale privitoare la acțiunea oblică, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1745 din 17 noiembrie 2016, Judecătoria Negrești Oaș a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârâta C. și, în consecință, s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Satu Mare a competenței de soluționare a cauzei, reținându-se o valoare a obiectului litigiului de 261.160 RON, peste pragul valoric instituit prin dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) și k) din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Satu Mare.

Prin sentința civilă nr. 64/D din 3 martie 2017, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a admis excepția privind decăderea reclamantului A., în calitate de creditor al succesibilului B., din termenul de opțiune succesorală pentru moștenirea rămasă după defunctul B. (decedat la 26 mai 2013), precum și excepția inadmisibilității, în plan procedural, a cererii principale formulate de același reclamant, din perspectiva dispozițiilor art. 981 C. proc. civ., prin prisma inexistenței unui titlu juridic în privința imobilelor în litigiu, obiect la partajului judiciar de față, și în consecință:

A respins acțiunea civilă înaintată de reclamantul A., împotriva pârâților B. și C., având ca obiect acțiune oblică.

A obligat reclamantul să plătească pârâtului B. suma de 2492 RON, iar pârâtei C. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată ocazionate acestora în primă instanță și reduse în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva soluției anterior arătate a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 812/A/2017 din 6 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, s-a admis apelul reclamantului A. împotriva sentinței primei instanțe, s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La data de 10 aprilie 2018, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 812/A/2017 din 6 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței primei instanțe și în subsidiar, trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că în mod greșit a apreciat instanța de apel că prima instanță a schimbat temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamantul A., întrucât, din cuprinsul acțiunii introductive rezultă clar obiectul cererii reclamantului, anume: constatarea masei succesorale rămase după defunctul B., decedat la 26.05.2013, stabilirea vocației succesorale a soției supraviețuitoare C. și a descendentului B., cu cotele aferente din masa succesorală, partajarea masei succesorale a defunctului cu stabilirea unei sulte pentru intimatul - debitor B., precum și obligarea recurentei C. de a plăti sulta direct reclamantului, pe calea acțiunii oblice.

A mai arătat că instanța de apel a reținut, în mod eronat, că partajul solicitat de reclamant nu ar fi un partaj de proprietate, astfel că nu trebuie să se stabilească care este titlul în baza căruia se solicită partajul și cum au fost dobândite de către defunct bunurile în patrimoniul său, în acest fel nesocotind dispozițiile art. 981 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel nu a indicat în considerentele deciziei atacate temeiul de drept în baza căruia a dispus anularea sentinței pronunțate de prima instanță, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 480 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 6 iulie 2018, intimatul B. a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă C..

Prin întâmpinarea înregistrată la 2 iulie 2018, intimatul A. a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității recursului.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost întocmit de către magistratul-asistent la data de 6 septembrie 2018, iar prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a acestui raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În acest sens, Înalta Curte reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., în forma aplicabilă la data introducerii acțiunii, care stipulează, între altele, că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j) din C. proc. civ.

Din interpretarea coroborată a textului anterior citat cu dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ., care se referă la "cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare", rezultă că în acest tip de litigii, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia recurată în speță a fost pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în cadrul unui litigiu având ca obiect o cerere de partajare a masei succesorale, în cauză sunt aplicabile textele anterior menționate, astfel că decizia civilă ce face obiectul cauzei nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) teza I și art. 94 pct. 1 lit. j), ambele din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 812/A/2017 din 06 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

În baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă C. la plata sumei de 2000 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 812/A/2017 din 06 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă C. la plata sumei de 2000 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.