ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.10.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3667/2013

HOTĂRÂRE
30.10.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3667/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 30 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, reclamanta

SC F. SRL în contradictoriu cu pârâții SC P.C. SRL și P.P.P. a solicitat să se constate

existența faptelor de comerț între cele două societăți; pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc de factură și chitanță descărcătoare între cele două firme, între

care au existat fapte de comerț.

La termenul din

25 septembrie 2012, reclamanta SC F. SRL a depus la dosar cerere precizatoare, în

sensul că evaluează acțiunea la 45.000 RON.

Instanța, din

oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale, care a fost admisă,

iar cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Năsăud prin sentința civilă

nr. 12572 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

civilă.

În motivare, s-a

reținut că, întrucât prin art. 219 pct. 1 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat

art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalele judecă, în materie civilă, doar

cereri al căror obiect este evaluabil în bani și are o valoare de peste 500.000

RON [art. 2 pct. 1 lit. b)].

Cum în cauză obiectul

cererii formulate nu este unul evaluabil în bani, în ceea ce privește competența

materială s-a apreciat că se aplică regula generală înscrisă în art. 1 și art. 7

în a căreia rază teritorială își are sediul pârâta.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Năsăud sub număr de dosar 3072/265/2012.

Primind dosarul,

Judecătoria Năsăud a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât,

locul executării contractului se află pe raza teritorială a Judecătoriei Cornetu,

iar art. 12 C. proc. civ. dă posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe

instanțe deopotrivă competente. S-a mai reținut competența Judecătoriei Cornetu

și în raport de prevederile art. 10 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 587/2013 din 18 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud a fost respinsă

ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a fost admisă

excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința

civilă nr. 5657 din 3 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost admisă

excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud. Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Cornetu a reținut, în esență, că aplicarea art. 12 C. proc.

civ. are în vedere momentul sesizării instanței, în speță, momentul când cererea

a fost depusă pe rolul Tribunalului București, astfel că după acest moment reclamantul

nu mai are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

S-a arătat că

indicarea instanței trebuie să fie expresă, iar reclamanta nu a indicat niciodată

expres Judecătoria Cornetu, ci Tribunalul Ilfov.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Judecătoriei Cornetu competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamanta SC F. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC P.C. SRL și P.P.P. a învestit

instanța cu o cerere prin care a solicitat să se constate existența faptelor de

comerț între cele două societăți; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

factură și chitanță descărcătoare între cele două firme, între care au existat fapte

de comerț.

Este de reținut

că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului,

iar odată făcută, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, competența teritorială

fiind pe deplin stabilită.

Înalta Curte constată

că, reclamanta a înțeles să sesizeze instanța competenta de la locul executării

contractului, situație în raport cu care nu se poate opta pentru o altă instanță,

față de dispozițiile art. 12 C. proc. civ.

Este adevărat

că reclamanta a înregistrat acțiunea pe rolul Tribunalului București, dar este de

necontestat că aceasta a indicat în mod expres că înțelege să învestească instanța

de la locul executării contractului, respectiv Tribunalul Ilfov, aspect ce a fost

observat în cauză și de Judecătoria Cornetu.

Or, nu se pune

problema competenței materiale, fiind pe deplin stabilit câ în raport de obiectul

cererii neevaluabil în bani și ținând cont că prin art. 219 pct. 1 din Legea

nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în speță competența

materială de soluționare a litigiului aparține judecătoriei, iar nu tribunalului.

În consecință,

opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la instanța în a cărei

rază teritorială se află locul executării contractului, opțiune susținută de prevederile

legale ale art. 12 C. proc. civ., fiind lipsit de relevanță că reclamanta a fost

în eroare sub aspect material asupra învestirii tribunalului, iar nu judecătoriei.

Prin urmare, din

punct de vedere teritorial, Judecătoria Cornetu este competentă să judece cauza,

întrucât locul pentru executarea obligațiilor prevăzut în contractul din 22

decembrie 2010, este zona comercială „D.R.", sat F., comuna Dobroești, jud.

Ilfov, localitate ce se află în circumscripția acestei judecătorii.

În raport de considerentele

anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta

SC F. SRL în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 octombrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 93/2013
lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 8886 din 11 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4521/2
ÎCCJ 2012-11-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4635/2012
ntei N.E. formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, reclamanta N.E. a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași, secția c
ÎCCJ 2013-02-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta SC F.S.R. SRL a solicitat
ÎCCJ 2013-10-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6646/2013
Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj Prin cererea formula
ÎCCJ 2013-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2013
ențiile deduse judecății de față. Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta SC N.T. SRL, criticile aduse acesteia vizând stabilirea eronată de către instanță a naturii comerciale a cauzei și aplicarea greșită a art. 720 1 C. proc
Sursă