ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2885/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

București sub nr. 9534/3/2007,

reclamanta

SC U.P. SA a solicitat ca, în contradictoriu

cu pârâta SC T.P. SRL, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să

dispună obligarea pârâtei să remedieze de urgență, deficiențele de execuție la

imobilul situat în Șos. București Nord, astfel cum rezultă din contractul din 7

iulie 2005, deopotrivă, să plătească daune cominatorii, până la executarea

obligației de remediere a defecțiunilor la imobilul menționat și să predea

toate documentele necesare întocmirii Cărții tehnice a construcției, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul București,

prin sentința nr. 6921 din data de 21 mai 2007, a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantă, a obligat pârâta să remedieze deficiențele constatate

prin raportul de expertiză întocmit din dispoziția Judecătoriei Buftea, dată în

Dosarul nr. 4970/2006 (nr. unic 127/94/2006), în termen de 30 de zile de la

comunicarea prezentei, a obligat pârâta să predea reclamantei documentele

necesare întocmirii cărții tehnice a construcției, a obligat pârâta să

plătească reclamantei daune cominatorii de câte 1.000 lei/zi de întârziere în

îndeplinirea fiecăreia din cele 2 obligații, cu 16,3 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel

București, prin Decizia nr. 608 din data de 10 decembrie 2007, a admis apelul

declarat de apelanta SC T.P. SRL, a schimbat, în tot, sentința apelată și, pe

fond, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC U.P. SA, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că „remedierea deficiențelor

este în sarcina executantului numai dacă proiectantul se implică prin

dispoziții de șantier cu soluții tehnice emise legal”, astfel fiind, „acțiunea

reclamantei care nu a făcut dovezi în acest sens este nefondată”.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta SC U.P. SA, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii

apelului formulat de către pârâtă, arătând, în esență, că hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, sens în care recurenta apreciază că instanța de

apel nu a motivat înlăturarea capătului de cerere privitor la obligația de

predare a documentelor necesare întocmirii cărții tehnice a construcției,

deopotrivă, recurenta considerând că hotărârea cuprinde motive contradictorii

ce denotă chiar o nesiguranță a instanței de apel în însăși înțelegerea speței;

de asemenea, recurenta a criticat soluția dată în apel ca fiind consecința

greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății prin reținerea unei

false probleme de drept în argumentarea deciziei ce constă în confuzia creată

între îndeplinirea unei obligații contractuale și lipsa soluțiilor tehnice ce

constituie un impediment la executare, între acestea neputând fi pus un semn de

echivalență, cum eronat a înțeles instanța de apel; totodată, recurenta a

subliniat și ignorarea de către instanța de apel a art. 969 C. civ. și art. 23 lit.

k) din Legea nr. 10/1995 potrivit cărora obligația de a remedia deficiențele

lucrărilor incumbă în sarcina pârâtei.

Recursul reclamantei

este fondat.

Izvorul raporturilor

juridice dintre societățile litigante, în speța de față, îl constituie

contractul de antrepriză generală din 7 iulie 2005 prin care SC T.P. SRL, în

calitate de antreprenor general s-a obligat să execute beneficiarului SC U.P.

SA un imobil de birouri - arhitectură, finisaje - perete cortină și instalații.

Beneficiara SC U.P.

SA a formulat acțiune împotriva antreprenoarei SC T.P. SRL pentru a fi

obligată, pe cale judecătorească, să remedieze deficiențele de execuție

constatate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în Dosarul Judecătoriei

Buftea nr. 4970/2006, de asemenea, să plătească daune - cominatorii, până la

executarea obligației de remediere a defecțiunilor și să predea toate

documentele necesare întocmirii Cărții tehnice a construcției, în concordanță

cu art. 7.12 din contract, cu procesul - verbal de recepție din data de 9

februarie 2006 ce a consemnat lucrări nefinalizate realizate defectuos, cu art.

7.16 și art. 9.1 din contractul de antrepriză, conform cărora deficiențele se

vor finaliza de către antreprenorul general în termen de 10 zile de la data încheierii

menționatului proces - verbal, cu respectarea documentației tehnice și a

proiectului de lucrări, potrivit art. 7.6 din contract și în termenele de

garanție convenite prin contract și, deopotrivă, în consens cu raportul de

expertiză tehnică judiciară, întocmit în Dosarul Judecătoriei Buftea nr. 4970/2006,

ce a constatat deficiențele de execuție.

Potrivit principiului

de drept consacrat de art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de

lege între părțile contractante, însă, în pricina de față, evocatele clauze

contractuale, corect reținute de către prima instanță, au fost ignorate de

către instanța de apel, deși, exprimă, atât, voința părților contractante, cât

și, însăși, conformitatea cu reglementările speciale privitoare la contractul

de antrepriză generală în construcții, respectiv, cu dispozițiile art. 23 lit.

k) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, completată, care

prevăd că executantul lucrării de construcții are obligația principală de a

remedia, pe cheltuiala sa, defectele calitative apărute, din vina sa, pe

perioada de execuție cât și de garanție, și, deopotrivă, cu ale art. 17 din

aceeași lege care prevăd obligația beneficiarei de a preda antreprenoarei toate

documentele necesare întocmirii cărții tehnice a construcției.

Așa fiind, este de

subliniat că, din examinarea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma

motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., instanța de

apel a procedat la încălcarea menționatelor texte legale printr-o desăvârșită

nesocotire a acestora și, pe cale de consecință, printr-o ignorare a clauzelor

contractuale care ar fi condus la însușirea, ca legală, a sentinței date de

către prima instanță.

Este de observat,

deopotrivă, și că, instanța de apel nu a motivat măsura de înlăturare a

dispozitivului sentinței instanței de fond, prin urmare, și din perspectiva

acestui motiv de recurs circumscris celui prevăzut de pct. 7 al art. 304 C.

proc. civ., criticile formulate în acest sens asupra hotărârii date în apel vor

fi primite.

În ce privește cel de

al treilea motiv de recurs prevăzut de punctul 8 al art. 304 C. proc. civ.,

lipsa unei dezvoltări conforme a acestuia nu poate conduce la constatarea

nelegalității deciziei recurate.

În consecință, pentru

motivele circumscrise punctelor 9 și 7 ale art. 304 C. proc. civ. și, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) din același cod, Înalta Curte

urmează să admită recursul formulat, în cauză, să modifice hotărârea atacată în

sensul respingerii apelului declarat de către pârâtă, împotriva sentinței

pronunțate de prima instanță, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

reclamanta

SC

U.P. SA București, împotriva Deciziei Curții de Apel București nr. 608 din 10

decembrie 2007, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de

pârâta SC T.P. SRL București, împotriva sentinței Tribunalului București nr. 6921

din 21 mai 2007, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2008.