ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2885/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 9534/3/2007, reclamanta SC U.P. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC T.P. SRL, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei să remedieze de urgență, deficiențele de execuție la imobilul situat în Șos. București Nord, astfel cum rezultă din contractul din 7 iulie 2005, deopotrivă, să plătească daune cominatorii, până la executarea obligației de remediere a defecțiunilor la imobilul menționat și să predea toate documentele necesare întocmirii Cărții tehnice a construcției, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, prin sentința nr. 6921 din data de 21 mai 2007, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să remedieze deficiențele constatate prin raportul de expertiză întocmit din dispoziția Judecătoriei Buftea, dată în Dosarul nr. 4970/2006 (nr. unic 127/94/2006), în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, a obligat pârâta să predea reclamantei documentele necesare întocmirii cărții tehnice a construcției, a obligat pârâta să plătească reclamantei daune cominatorii de câte 1.000 lei/zi de întârziere în îndeplinirea fiecăreia din cele 2 obligații, cu 16,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 608 din data de 10 decembrie 2007, a admis apelul declarat de apelanta SC T.P.

SRL, a schimbat, în tot, sentința apelată și, pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC U.P. SA, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că „remedierea deficiențelor este în sarcina executantului numai dacă proiectantul se implică prin dispoziții de șantier cu soluții tehnice emise legal”, astfel fiind, „acțiunea reclamantei care nu a făcut dovezi în acest sens este nefondată”. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta SC U.P. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de către pârâtă, arătând, în esență, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sens în care recurenta apreciază că instanța de apel nu a motivat înlăturarea capătului de cerere privitor la obligația de predare a documentelor necesare întocmirii cărții tehnice a construcției, deopotrivă, recurenta considerând că hotărârea cuprinde motive contradictorii ce denotă chiar o nesiguranță a instanței de apel în însăși înțelegerea speței; de asemenea, recurenta a criticat soluția dată în apel ca fiind consecința greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății prin reținerea unei false probleme de drept în argumentarea deciziei ce constă în confuzia creată între îndeplinirea unei obligații contractuale și lipsa soluțiilor tehnice ce constituie un impediment la executare, între acestea neputând fi pus un semn de echivalență, cum eronat a înțeles instanța de apel; totodată, recurenta a subliniat și ignorarea de către instanța de apel a art. 969 C. civ.

și art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 potrivit cărora obligația de a remedia deficiențele lucrărilor incumbă în sarcina pârâtei. Recursul reclamantei este fondat. Izvorul raporturilor juridice dintre societățile litigante, în speța de față, îl constituie contractul de antrepriză generală din 7 iulie 2005 prin care SC T.P. SRL, în calitate de antreprenor general s-a obligat să execute beneficiarului SC U.P. SA un imobil de birouri - arhitectură, finisaje - perete cortină și instalații. Beneficiara SC U.P. SA a formulat acțiune împotriva antreprenoarei SC T.P.

SRL pentru a fi obligată, pe cale judecătorească, să remedieze deficiențele de execuție constatate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în Dosarul Judecătoriei Buftea nr. 4970/2006, de asemenea, să plătească daune - cominatorii, până la executarea obligației de remediere a defecțiunilor și să predea toate documentele necesare întocmirii Cărții tehnice a construcției, în concordanță cu art. 7.12 din contract, cu procesul - verbal de recepție din data de 9 februarie 2006 ce a consemnat lucrări nefinalizate realizate defectuos, cu art. 7.16 și art. 9.1 din contractul de antrepriză, conform cărora deficiențele se vor finaliza de către antreprenorul general în termen de 10 zile de la data încheierii menționatului proces - verbal, cu respectarea documentației tehnice și a proiectului de lucrări, potrivit art. 7.6 din contract și în termenele de garanție convenite prin contract și, deopotrivă, în consens cu raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în Dosarul Judecătoriei Buftea nr. 4970/2006, ce a constatat deficiențele de execuție.

Potrivit principiului de drept consacrat de art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, însă, în pricina de față, evocatele clauze contractuale, corect reținute de către prima instanță, au fost ignorate de către instanța de apel, deși, exprimă, atât, voința părților contractante, cât și, însăși, conformitatea cu reglementările speciale privitoare la contractul de antrepriză generală în construcții, respectiv, cu dispozițiile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, completată, care prevăd că executantul lucrării de construcții are obligația principală de a remedia, pe cheltuiala sa, defectele calitative apărute, din vina sa, pe perioada de execuție cât și de garanție, și, deopotrivă, cu ale art. 17 din aceeași lege care prevăd obligația beneficiarei de a preda antreprenoarei toate documentele necesare întocmirii cărții tehnice a construcției.

Așa fiind, este de subliniat că, din examinarea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., instanța de apel a procedat la încălcarea menționatelor texte legale printr-o desăvârșită nesocotire a acestora și, pe cale de consecință, printr-o ignorare a clauzelor contractuale care ar fi condus la însușirea, ca legală, a sentinței date de către prima instanță. Este de observat, deopotrivă, și că, instanța de apel nu a motivat măsura de înlăturare a dispozitivului sentinței instanței de fond, prin urmare, și din perspectiva acestui motiv de recurs circumscris celui prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., criticile formulate în acest sens asupra hotărârii date în apel vor fi primite.

În ce privește cel de al treilea motiv de recurs prevăzut de punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., lipsa unei dezvoltări conforme a acestuia nu poate conduce la constatarea nelegalității deciziei recurate. În consecință, pentru motivele circumscrise punctelor 9 și 7 ale art. 304 C. proc. civ. și, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) din același cod, Înalta Curte urmează să admită recursul formulat, în cauză, să modifice hotărârea atacată în sensul respingerii apelului declarat de către pârâtă, împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC U.P. SA București, împotriva Deciziei Curții de Apel București nr. 608 din 10 decembrie 2007, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC T.P. SRL București, împotriva sentinței Tribunalului București nr. 6921 din 21 mai 2007, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.