ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2666/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2422/Com, pronunțată la data de 27 aprilie 2007,

secția comercială, a Tribunalului

Constanța a admis cererea formulată de reclamanții O.N. și O.L., în

contradictoriu cu pârâta SC C.E.B.B. SA, astfel cum a fost întregită, dispunând

întoarcerea executării silite înfăptuite de B.E.J., V.Ș. în cadrul Dosarului de

executare nr. 64/1995/2001, prin restabilirea situației anterioare desăvârșirii

acesteia, cu consecința obligării pârâtei să restituie în natură imobilele

situate în Mangalia - Hipodrom, județul Constanța, formate din teren intravilan,

în suprafață de 20.000 mp și parcela în suprafață de 26.000 mp, înscrise în

C.F. a Municipiului Mangalia iar, în cazul imposibilității restituirii în

natură a menționatelor imobile, obligarea pârâtei să restituie reclamanților

sumele de 295.000 lei, respectiv 383.500 lei, reprezentând contravaloarea

prețului la care au fost adjudecate imobilele de către pârâtă în contul

creanței sale, cu posibilitatea pentru organul de executare de a actualiza - în

condițiile art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ. - valoarea acestor sume

cu indicele de inflație calculat pentru perioada cuprinsă între data

adjudecării 20 august 2001 și data plății efective și cu obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.976,52 lei, către reclamanți.

Spre a hotărâi

astfel, instanța de fond a reținut că titlul executoriu care a stat la baza

urmăririi silite imobiliare a fost anulat și a aplicat dispozițiile art. 404

1

,

404

2

C. proc. civ.

Secția comercială, maritimă, fluvială și de

contencios administrativ a Curții de Apel Constanța, prin Decizia nr. 280/Com,

pronunțată la data de 19 decembrie 2007 a admis apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că

a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii

prețului la care au fost adjudecate imobilele în contul creanței, actualizat la

momentul plății, ca nefondat, menținând restul dispozițiilor sentinței și a

respins apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut, în soluționarea apelului pârâtei,

că sunt neîntemeiate criticile vizând greșita soluționare de către instanța de

fond a excepției de litispendență și a cererii de suspendare a judecății,

formulată în temeiul art. 244 alin. (1), având în vedere că reclamanții au

renunțat la judecata cererii de întoarcere a executării silite ce a făcut

obiectul Dosarului Tribunalului București nr. 25727/3/2004; că nu prezintă

relevanță, în cauză, motivele pentru care Curtea de Apel București a dispus

desființarea sentinței civile nr. 2680 din 26 mai 1999, ci doar faptul că

respectiva sentință constituia titlu executoriu în baza căruia au fost

executate silit bunurile reclamanților, situație în care, în mod corect,

tribunalul a făcut aplicarea art. 404

1

C. proc. civ. și că soluția

pronunțată de prima instanță în dezlegarea celui de al doilea capăt de cerere

este nelegală, întrucât art. 404

1

alin. (3) prevede că în cazul

vânzării bunurilor mobile - spre deosebire de cel al bunurilor imobile -

creditorul va primi suma rezultată din vânzare, ori potrivit art. 404

1

alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează

titlul executoriu, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin

restabilirea situației anterioare acesteia, iar bunurile asupra cărora s-a

făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.

În ce privește apelul

reclamanților s-a reținut că nu se poate considera că instanța s-a pronunțat

asupra a ceea ce nu s-a cerut prin faptul că a dispus obligarea pârâtei la

plata contravalorii imobilelor executate silit în modalitatea stabilită de art.

404

1

alin. (3) C. proc. civ. și nu în cea arătată de reclamanți.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC C.E.B.R. SA invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. s-a arătat, în esență, că

„hotărârea instanței de apel s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe”,

deoarece, potrivit art. 404

2

alin. (2) C. proc. civ., instanța

competentă să se pronunțe asupra cererii de întoarcere a executării silite,

este instanța care rejudecă fondul, deci Tribunalul București, iar, potrivit

dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., această competență

revine instanței de executare, deci Judecătoria Mangalia.

În susținerea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a arătat, în principal,

că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998

și dispozițiile art. 1144 C. civ., incidente în cauză, și că SC C.E.B.R. SA -

nu are calitate procesuală pasivă în speță, întrucât nu mai este proprietara

imobilelor în litigiu.

Prin concluziile

scrise, depuse la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului,

apreciind nefondate motivele invocate în susținerea acestei cereri.

Recursul este

nefodnat.

Cum prin sentința nr.

1226, pronunțată la data de 20 iulie 2006 de Judecătoria Mangalia s-a declinat

competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării formulată de

reclamanți în favoarea Tribunalului București, iar, prin decizia civilă nr. 892,

pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis recursul formulat de reclamanți

împotriva susarătatei sentințe, cu consecința modificării, în parte, a acestei

hotărâri, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța, se constată că, prin menționata decizie, s-a statuat,

irevocabil, asupra competenței Tribunalului Constanța, iar competența

soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2422/Com,

pronunțată la data de 27 aprilie 2007 de Tribunalul Constanța în cauză revine,

potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și în conformitate cu art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 304/2004 de organizare judecătorească, în speță, Curții de

Apel Constanța, așa încât criticile invocate în susținerea motivului prevăzut

de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu se justifică.

Având în vedere că

nici prin apărările formulate în fața instanței de fond și nici prin motivele

apelului pârâta apelantă nu a invocat incidența în cauză a art. 79 alin. (2)

din Legea nr. 58/1998 și a art. 1144 C. civ., critica nesocotirii acestor texte

de către instanța de apel, fundamentată pe rolul activ impus acestei instanțe

de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi primită, față de

prevederile art. 292 alin. (1) - care consacră caracterul devolutiv al apelului

- și de faptul că rolul activ al instanței nu este un mijloc de promovare a

conduitei arbitrare a părților și nu poate constitui temeiul substituirii

instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor

acesteia.

În ce privește lipsa

calității procesuale pasive, invocată pentru prima dată în recurs, în

considerarea faptului că SC C.E.B.R. SA nu mai deține în prezent bunurile în

discuție, este de observat că pârâta, figurează ca adjudecatară a imobilelor în

litigiu, calitate ce-i conferă, în speță, legitimare procesuală, știut fiind că

raportul de drept procesual se leagă valabil între titularii dreptului ce

rezultă din raportul de drept material dedus judecății ca și din existența unei

legături de conexitate cu un astfel de raport.

Pentru aceste

considerente nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește

incidența în speță.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat în cauză, iar, în conformitate cu prevederile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească

intimaților cheltuielile de judecată pe care aceștia le-au efectuat în această

cale de atac, reprezentând onorariu avocat, astfel cum au solicitat și dovedit

prin înscrisurile depuse la dosar (filele 45 - 46).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pâ3râta SC C.E.B.R. SA (C.E.B.) București împotriva Deciziei civile nr. 280/Com

din 19 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Obligă recurenta -

pârâtă să plătească intimaților - reclamanți

O.N. și O.L. suma de 4.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

1

octombrie

2008.