ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2666/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2422/Com, pronunțată la data de 27 aprilie 2007, secția comercială, a Tribunalului Constanța a admis cererea formulată de reclamanții O.N. și O.L., în contradictoriu cu pârâta SC C.E.B.B. SA, astfel cum a fost întregită, dispunând întoarcerea executării silite înfăptuite de B.E.J., V.Ș. în cadrul Dosarului de executare nr. 64/1995/2001, prin restabilirea situației anterioare desăvârșirii acesteia, cu consecința obligării pârâtei să restituie în natură imobilele situate în Mangalia - Hipodrom, județul Constanța, formate din teren intravilan, în suprafață de 20.000 mp și parcela în suprafață de 26.000 mp, înscrise în C.F.

a Municipiului Mangalia iar, în cazul imposibilității restituirii în natură a menționatelor imobile, obligarea pârâtei să restituie reclamanților sumele de 295.000 lei, respectiv 383.500 lei, reprezentând contravaloarea prețului la care au fost adjudecate imobilele de către pârâtă în contul creanței sale, cu posibilitatea pentru organul de executare de a actualiza - în condițiile art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ. - valoarea acestor sume cu indicele de inflație calculat pentru perioada cuprinsă între data adjudecării 20 august 2001 și data plății efective și cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.976,52 lei, către reclamanți. Spre a hotărâi astfel, instanța de fond a reținut că titlul executoriu care a stat la baza urmăririi silite imobiliare a fost anulat și a aplicat dispozițiile art. 404 1 , 404 2 C. proc.

civ. Secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța, prin Decizia nr. 280/Com, pronunțată la data de 19 decembrie 2007 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii prețului la care au fost adjudecate imobilele în contul creanței, actualizat la momentul plății, ca nefondat, menținând restul dispozițiilor sentinței și a respins apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în soluționarea apelului pârâtei, că sunt neîntemeiate criticile vizând greșita soluționare de către instanța de fond a excepției de litispendență și a cererii de suspendare a judecății, formulată în temeiul art. 244 alin. (1), având în vedere că reclamanții au renunțat la judecata cererii de întoarcere a executării silite ce a făcut obiectul Dosarului Tribunalului București nr. 25727/3/2004; că nu prezintă relevanță, în cauză, motivele pentru care Curtea de Apel București a dispus desființarea sentinței civile nr. 2680 din 26 mai 1999, ci doar faptul că respectiva sentință constituia titlu executoriu în baza căruia au fost executate silit bunurile reclamanților, situație în care, în mod corect, tribunalul a făcut aplicarea art. 404 1 C. proc.

civ. și că soluția pronunțată de prima instanță în dezlegarea celui de al doilea capăt de cerere este nelegală, întrucât art. 404 1 alin. (3) prevede că în cazul vânzării bunurilor mobile - spre deosebire de cel al bunurilor imobile - creditorul va primi suma rezultată din vânzare, ori potrivit art. 404 1 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, iar bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit. În ce privește apelul reclamanților s-a reținut că nu se poate considera că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut prin faptul că a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii imobilelor executate silit în modalitatea stabilită de art. 404 1 alin. (3) C. proc.

civ. și nu în cea arătată de reclamanți. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC C.E.B.R. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. s-a arătat, în esență, că „hotărârea instanței de apel s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe”, deoarece, potrivit art. 404 2 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de întoarcere a executării silite, este instanța care rejudecă fondul, deci Tribunalul București, iar, potrivit dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., această competență revine instanței de executare, deci Judecătoria Mangalia.

În susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a arătat, în principal, că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 și dispozițiile art. 1144 C. civ., incidente în cauză, și că SC C.E.B.R. SA - nu are calitate procesuală pasivă în speță, întrucât nu mai este proprietara imobilelor în litigiu. Prin concluziile scrise, depuse la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului, apreciind nefondate motivele invocate în susținerea acestei cereri. Recursul este nefodnat.

Cum prin sentința nr. 1226, pronunțată la data de 20 iulie 2006 de Judecătoria Mangalia s-a declinat competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării formulată de reclamanți în favoarea Tribunalului București, iar, prin decizia civilă nr. 892, pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis recursul formulat de reclamanți împotriva susarătatei sentințe, cu consecința modificării, în parte, a acestei hotărâri, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, se constată că, prin menționata decizie, s-a statuat, irevocabil, asupra competenței Tribunalului Constanța, iar competența soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2422/Com, pronunțată la data de 27 aprilie 2007 de Tribunalul Constanța în cauză revine, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. și în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 de organizare judecătorească, în speță, Curții de Apel Constanța, așa încât criticile invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu se justifică. Având în vedere că nici prin apărările formulate în fața instanței de fond și nici prin motivele apelului pârâta apelantă nu a invocat incidența în cauză a art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 și a art. 1144 C. civ., critica nesocotirii acestor texte de către instanța de apel, fundamentată pe rolul activ impus acestei instanțe de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi primită, față de prevederile art. 292 alin. (1) - care consacră caracterul devolutiv al apelului - și de faptul că rolul activ al instanței nu este un mijloc de promovare a conduitei arbitrare a părților și nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.

În ce privește lipsa calității procesuale pasive, invocată pentru prima dată în recurs, în considerarea faptului că SC C.E.B.R. SA nu mai deține în prezent bunurile în discuție, este de observat că pârâta, figurează ca adjudecatară a imobilelor în litigiu, calitate ce-i conferă, în speță, legitimare procesuală, știut fiind că raportul de drept procesual se leagă valabil între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății ca și din existența unei legături de conexitate cu un astfel de raport. Pentru aceste considerente nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, iar, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimaților cheltuielile de judecată pe care aceștia le-au efectuat în această cale de atac, reprezentând onorariu avocat, astfel cum au solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 45 - 46).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pâ3râta SC C.E.B.R. SA (C.E.B.) București împotriva Deciziei civile nr. 280/Com din 19 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimaților - reclamanți O.N. și O.L. suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.