ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2652/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Investită prin Decizia nr. 1459 din 10 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj care a constatat că competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorii V.C.D., V.E., V.I. și V.A. în primă instanță aparține curții de apel, urmare a admiterii recursului declarat de intimata A.V.A.S. și casării sentinței civile nr. 2174 din 13 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, Curtea de Apel București, prin sentința nr. 298 din 13 decembrie 2006, a respins excepția tardivității contestației la executare formulată de A.V.A.S., a admis contestația la executare formulată de contestatorii persoane fizice, a anulat procesul verbal de licitație din 4 februarie 2004 având ca obiect apartamentul compus din trei camere și dependințe situat în localitatea Bumbești Jiu, Județul Gorj, repunând părțile în situația anterioară.

Prin aceeași sentință a dispus disjungerea Dosarului nr. 15726/2005 suspendat în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Prima instanță a reținut că Banca Agricolă a cesionat prin contractul de cesiune din 5 decembrie 1999 către A.V.A.S. creanța împotriva debitoarei cedată C.M.M. G. Bumbești - Jiu în sumă de 51.652.744 lei reprezentată de credite neperformante, contract completat cu actul adițional din 25 octombrie 2002 încheiat între SC R.B. SA și A.V.A.S. Neexecutarea obligației de către debitorul cedat, a determinat cedenta să treacă la executarea silită a garanților, cărora le-a comunicat titlurile executorii cu adresa din 4 aprilie 2003, prin vânzarea la licitația publică a apartamentului. Procesul verbal de licitație din 4 februarie 2004 a fost comunicat la data de 2 februarie 2004, dată la care garantul V.I.

era decedat din 30 decembrie 2002. Împotriva procesului verbal de licitație au făcut contestație moștenitorii girantului V.I. Făcând aplicarea art. 137 C. proc. civ., prima instanță a respins excepția tardivității formulării contestației față de prevederile art. 401 C. proc. civ., contestatorii nefiind încunoștiințati personal de executare, actele fiind comunicate decedatului. Cum în speță, executarea nu începuse la momentul decesului debitorului, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 398 C. proc. civ., constatând neîndeplinită procedura de înștiințare a moștenitorilor reglementată sub pedeapsa nulității. În contra sentinței a declarat recurs intimata A.V.A.S. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestației la executare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în a cărui dezvoltare arată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 398 C. proc. civ., deoarece contestatorii nu sunt debitori A.V.A.S. iar în virtutea prevederilor art. 1746, 1790 C. civ. a executat ipoteca și nu pe dobânditorii contestatori. În recurs a formulat cerere de intervenție accesorie SC P.I. SRL, cumpărătoarea apartamentului ipotecat, cerere admisă în principiu la termenul din 24 iunie 2008. Intimații contestatori: V.C.D., V.E., V.I. și V.A. au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii atacate. Recursul nu este fondat. Art. 398 C. proc. civ. este plasat în cap. I intitulat „Dispoziții generale” din Cartea a V-a codului „Despre executarea silită”, secțiunea a V-a „Executarea contra moștenitorilor”.

Reglementarea pe care o cuprinde textul art. 398 C. proc. civ. are deci valoare de principiu, de normă generală și ea este aplicabilă oricărui gen de executare silită: mobiliară sau imobiliară. Imobilul urmărit silit, cazul imobilului ipotecat, se valorifică prin vânzare la licitație publică și procedura acesteia este strict reglementată de codul de procedură civilă iar în cazul în speță de O.U.G. nr. 51/1998, art. 71 - 78, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă. Este adevărat că ipoteca dă dreptul creditorului să urmărească bunul imobil în mâna oricui s-ar afla dar această urmărire, respectiv executare, ca să fie valabilă, trebuie să se facă cu îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, respectarea procedurii fiind o garanție împotriva eventualelor abuzuri.

Art. 398 C. proc. civ. reglementează procedura executării moștenitorilor debitorului decedat și ea se aplică și în cazul în speță când garantul imobiliar a decedat, textul de lege fiind de generală aplicare în materia executării silite. Înalta Curte nu poate primi deci critica recurentei în sensul că textul art. 398 referă numai la decesul debitorului principal, nu și la cel al garantului, aceasta și pentru faptul că art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998, include în categoria debitorilor, la lit. c), persoanele fizice sau juridice care au constituit garanții pentru restituirea creditului. Cum nerespectarea procedurii de înștiințare a moștenitorilor debitorului, este prevăzută de art. 398 C. proc. civ.

sub sancțiunea nulității, soluția instanței de fond de admitere a contestației la executare este legală. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intimată și cererea de intervenție accesorie ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de recurenta A.V.A.S. București și de intervenienta SC P.I. SRL Gorj împotriva sentinței comerciale nr. 298 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2008.