ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2652/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Investită

prin Decizia nr. 1459 din 10 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj care a

constatat că competența de soluționare a contestației la executare formulată de

contestatorii V.C.D., V.E., V.I. și V.A. în primă instanță aparține curții de

apel, urmare a admiterii recursului declarat de intimata A.V.A.S. și casării

sentinței civile nr. 2174 din 13 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgu

Jiu, Curtea de Apel București, prin sentința nr. 298 din 13 decembrie 2006, a

respins excepția tardivității contestației la executare formulată de A.V.A.S.,

a admis contestația la executare formulată de contestatorii persoane fizice, a

anulat procesul verbal de licitație din 4 februarie 2004 având ca obiect

apartamentul compus din trei camere și dependințe situat în localitatea

Bumbești Jiu, Județul Gorj, repunând părțile în situația anterioară.

Prin aceeași sentință

a dispus disjungerea Dosarului nr. 15726/2005 suspendat în baza art. 244 pct. 1

C. proc. civ.

Prima instanță a

reținut că Banca Agricolă a cesionat prin contractul de cesiune din 5 decembrie

1999 către A.V.A.S. creanța împotriva debitoarei cedată C.M.M. G. Bumbești - Jiu

în sumă de 51.652.744 lei reprezentată de credite neperformante, contract

completat cu actul adițional din 25 octombrie 2002 încheiat între SC R.B. SA și

A.V.A.S.

Neexecutarea

obligației de către debitorul cedat, a determinat cedenta să treacă la

executarea silită a garanților, cărora le-a comunicat titlurile executorii cu

adresa din 4 aprilie 2003, prin vânzarea la licitația publică a apartamentului.

Procesul verbal de licitație din 4 februarie

2004 a fost comunicat la data de 2 februarie 2004, dată la care garantul V.I.

era decedat din 30 decembrie 2002.

Împotriva procesului verbal de licitație au

făcut contestație moștenitorii girantului V.I.

Făcând aplicarea art.

137 C. proc. civ., prima instanță a respins excepția tardivității formulării

contestației față de prevederile art. 401 C. proc. civ., contestatorii nefiind

încunoștiințati personal de executare, actele fiind comunicate decedatului.

Cum în speță,

executarea nu începuse la momentul decesului debitorului, prima instanță a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 398 C. proc. civ., constatând neîndeplinită

procedura de înștiințare a moștenitorilor reglementată sub pedeapsa nulității.

În contra sentinței a

declarat recurs intimata A.V.A.S.

solicitând modificarea acesteia în sensul

respingerii contestației la executare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că prima instanță a făcut o greșită

aplicare a prevederilor art. 398 C. proc. civ., deoarece contestatorii nu sunt

debitori A.V.A.S. iar în virtutea prevederilor art. 1746, 1790 C. civ. a

executat ipoteca și nu pe dobânditorii contestatori.

În recurs a formulat

cerere de intervenție accesorie SC P.I. SRL,

cumpărătoarea apartamentului ipotecat,

cerere admisă în principiu la termenul din 24 iunie 2008.

Intimații

contestatori:

V.C.D.,

V.E., V.I. și V.A. au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat

respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii atacate.

Recursul nu este

fondat.

Art. 398 C. proc.

civ. este plasat în cap. I intitulat „Dispoziții generale” din Cartea a V-a

codului „Despre executarea silită”, secțiunea a V-a „Executarea contra

moștenitorilor”. Reglementarea pe care o cuprinde textul art. 398 C. proc. civ.

are deci valoare de principiu, de normă generală și ea este aplicabilă oricărui

gen de executare silită: mobiliară sau imobiliară.

Imobilul urmărit

silit, cazul imobilului ipotecat, se valorifică prin vânzare la licitație

publică și procedura acesteia este strict reglementată de codul de procedură

civilă iar în cazul în speță de O.U.G. nr. 51/1998, art. 71 - 78, ale cărei

prevederi se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă.

Este adevărat că

ipoteca dă dreptul creditorului să urmărească bunul imobil în mâna oricui s-ar

afla dar această urmărire, respectiv executare, ca să fie valabilă, trebuie să

se facă cu îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, respectarea

procedurii fiind o garanție împotriva eventualelor abuzuri.

Art. 398 C. proc.

civ. reglementează procedura executării moștenitorilor debitorului decedat și

ea se aplică și în cazul în speță când garantul imobiliar a decedat, textul de

lege fiind de generală aplicare în materia executării silite.

Înalta Curte nu poate

primi deci critica recurentei în sensul că textul art. 398 referă numai la

decesul debitorului principal, nu și la cel al garantului, aceasta și pentru

faptul că art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998, include în categoria debitorilor, la lit.

c), persoanele fizice sau juridice care au constituit garanții pentru

restituirea creditului.

Cum nerespectarea

procedurii de înștiințare a moștenitorilor debitorului, este prevăzută de art. 398

C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, soluția instanței de fond de admitere a

contestației la executare este legală.

Așa fiind, față de

cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intimată și

cererea de intervenție accesorie ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de recurenta A.V.A.S. București și de intervenienta SC P.I. SRL Gorj

împotriva sentinței comerciale nr. 298 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.