ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6782/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC S.I.

SRL Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Galați - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. FGL 818 din 29 noiembrie 2012 și a

Raportului de Inspecție Fiscală nr. FGL 704/16549 din 29 noiembrie 2012,

întocmite de D.G.F.P. Galați - Activitatea de Inspecție Fiscală pentru suma de

1.094.799 RON, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr.

642/2012 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL,

în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și,

în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. FGL 818

din 29 noiembrie 2012 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. FGL 704/16549

din 29 noiembrie 2012 întocmite de D.G.F.P. Galați - Activitatea de Inspecție

Fiscală pentru suma de 1.094.799 RON, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin prisma

motivelor invocate, raportat la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și

art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, cererea de suspendare este fondată,

deoarece în cauza dedusă judecății reclamanta a făcut dovada întrunirii

condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine

justificat și a existenței unei pagube iminente.

Astfel, instanța a

reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a invocat mai multe motive de

nelegalitate și netemeinicie a actelor atacate, ce necesită verificări din

partea instanței și care constituie fără dubiu un caz bine justificat, în

accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar în privința pagubei

iminente a apreciat că blocarea conturilor reclamantei și trecerea la

executarea silită pentru suma reținută de organele fiscale poate constitui un

motiv serios pentru blocarea sa financiară și o asemenea împrejurare ar putea

evident avea efecte păgubitoare și în planul achitării altor datorii fiscale.

Față de toate

acestea, instanța a apreciat că reclamanta a făcut în cauză dovada condițiilor

de admisibilitate a cererii de suspendare, așa cum sunt ele menționate de art.

14 alin. (1) din lege, astfel încât a admis cererea cu consecința suspendării

efectelor actelor până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului declarat se arată că prima instanță, în soluționarea cererii de

suspendare, s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ceea ce înseamnă o nesocotire

a dispozițiilor art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Apreciază recurenta

că simpla invocare prin contestația administrativă a unei situații de fapt,

fără a fi dovedită și fără a fi indicat și temeiul de drept încălcat, de natură

să ducă la concluzia că actul juridic ar fi anulabil, nu poate sta la baza

existenței cazului bine justificat, astfel încât această condiție nu este

îndeplinită.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, recurenta arată că nu a fost dovedită de către

reclamant, deși instanța a reținut că și această condiție este îndeplinită prin

faptul că s-a înființat poprire pe conturile reclamantului și deja se rețin

sume, ceea ce echivalează cu un prejudiciu.

Astfel, reține

recurenta că executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act

administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate fi considerată

prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, or, în cauză, executarea

obligațiilor bugetare suplimentare a fost dispusă în baza unui act

administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumție de legalitate,

astfel că nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită.

Analizând actele

dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale

aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un

interes legal în continuarea judecării recursului, având în vedere

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de

chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamanta SC S.I.

SRL a solicitat să se dispună suspendarea actelor fiscale reprezentate de

Decizia de impunere nr. FGL 818 din 29 noiembrie 2012 și a Raportului de

inspecție fiscală nr. FGL 704/16549 din 29 noiembrie 2012, emise de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Galați - Activitatea de Inspecție Fiscală, până

la pronunțarea instanței de fond, cererea de suspendare fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 215 C. proc. fisc., coroborat cu art. 14 din Legea nr.

554/2004.

Prin Sentința nr.

642/2012 din 13 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1313/44/2012, Curtea

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea

formulată de reclamanta SC S.I. SRL în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea

nr. 554/2004 și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere și a

raportului de inspecției fiscală până la pronunțarea instanței de fond asupra

acțiunii în anularea actelor administrativ fiscale atacate.

În prezentul dosar,

la data de 18 octombrie 2013, în fața instanței de recurs, apărătorul

intimatei-reclamante a depus la dosar Încheierea din 11 iunie 2013, prin care

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a dispus

suspendarea actelor administrative sus-menționate în temeiul art. 15 din Legea

nr. 554/2004 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, învederând

faptul că a devenit lipsită de interes solicitarea de suspendare a executării

acestora în temeiul art. 14 din lege.

Înalta Curte are în

vedere faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Din punctul de vedere

al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

modificată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispoziției

legale amintite mai sus, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura

suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a

solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Ca atare, putem

aprecia că, prin textul legal aflat în discuție, s-a dat eficiență instituției

suspendării actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr.

554/2004, modificată, iar, pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o

nouă ipoteză normativă.

Această regulă se

impunea, întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului

administrativ considerat nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a

menține măsura suspendării și după momentul pronunțării soluției instanței de

fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege.

Din actele dosarului

rezultă că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anularea actelor administrativ

fiscale ce fac obiectul prezentului dosar a dispus suspendarea executării

acestora, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestor acte

administrative.

Astfel fiind, în

raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că în prezentul dosar

cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect și, în consecință, recursul

formulat apare ca lipsit de interes.

Înalta Curte are în

vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără

justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de

specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o

condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită

în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul

promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă

folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o

instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal,

născut și actual.

Pornind de la aceste

premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care

partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte

într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Condiția interesului

se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe

toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de

atac.

În măsura în care

promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a

recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, recurenta nu

mai justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere

a recursului, de modificare a sentinței atacate și de respingere a cererii de

chemare în judecată.

Sancțiunea lipsei

interesului, așa cum a fost ea consacrată de jurisprudență, este în cauza de

față aceea a respingerii cererii de recurs, neputând fi respinsă cererea de

chemare în judecată ca rămasă fără obiect, fiind evident că la momentul

sesizării instanței de fond erau îndeplinite toate condițiile de exercitare a

acțiunii civile și, în aceste condiții, nu mai prezintă interes analizarea

criticilor invocate de pârâtă privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru

considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată,

Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, fără a mai analiza

motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și

inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva

Sentinței nr. 642/2012 din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM