ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6715/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6715/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, pe baza indiciilor rezultate din documentele

existente la dosar,, să aprecieze asupra calității de colaborator al

Securității în ceea ce îl privește pe domnul M.I., născut în Secăria, județul

Prahova.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr.

Dl/1/2444 din 21 octombrie 2010, rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate

de colaborator în anul 1975, „pentru urmărirea informativă a turiștilor cazați

la cabana Piatra Mare.", având ca nume de colaborator „B.” (1975 -1988).

Astfel, s-a solicitat

instanței să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea

ce îl privește pe domnul M.I., analizând relevanța, în lumina prevederilor art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008, a materialelor furnizate de domnia sa în perioada

colaborării cu organele de securitate.

S-a invocat nota

informativă furnizată de pârâtul M.I. la data de 10 noiembrie 1984, referitoare

la intenția unei persoane de a pleca din țară și că pe baza informațiilor

furnizate de pârât, ofițerul a propus semnalarea la Securitatea Timișoara a

persoanei respectivei, deoarece prin acest oraș intenționa să plece din țară.

S-a apreciat că sunt

îndeplinite condițiile impuse de legiuitor în constatarea calității de

colaborator, întrucât informațiile au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului,iar furnizarea acestora a fost făcută

conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate

anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor

informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în

delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului

la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.

S-a concluzionat că

informațiile oferite de către pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață

privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice.

În drept acțiunea a

fost întemeiată pe art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 5 alin.

(1), art. 11 alin. (1) ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, art.

31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și

funcționare al C.N.S.A.S, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe

dispozițiile art. 112 al C. proc. civ.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 379

din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul

M.I. și s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul așa cum rezultă din

cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2444 din 21 octombrie 2010 emisă de

CNSAS a fost recrutat de organe de Securitate în anul 1975 „ pt. supravegherea

informativă a turiștilor străini cazați la cabana Piatra Mare” iar în perioada

1975 -1988 a avut numele conspirativ de colaborator „B.” și a furnizat o serie

de materiale semnând mai multe note informative la 10 noiembrie 1984, 15 iulie

1981, 21 august 1981, 22 august 1981, 10 septembrie 1981, 21 august 1975, dând

informații organelor de Securitate referitoare la comportarea, activitățile și

legăturile între cetățeni români și străini care erau cazați la Cabana Piatra

Mare.

A mai reținut

instanța că din notele de analiză întocmite de ofițerii de Securitate care erau

în legătură cu pârâtul, se reține că în perioada 1977 - 30 noiembrie 1981 a

furnizat un nr. de 5 materiale informative.

Totodată, s-a avut în

vedere că activitatea de colaborare cu organele de Securitate rezultă și din

raportul cu propunerea de recrutare a acestuia în calitate de colaborator

aprobat la 25 iulie 1975 de maior B.B., șef Birou Direcția Investigații I.S.J.

Brașov și din raportul întocmit la 7 aprilie 1989 de căpitan H.O. de la ISJ

Brașov - Serviciul 3.

Văzând dispozițiile

art. 2 lit. b) din Ordonanță care impun îndeplinirea următoarelor condiții:

informațiile furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, s-a reținut

că din Nota informativă semnată de pârât la 10 noiembrie 1984 se semnala

intenția unei persoane de a pleca definitiv din țară, persoana fiind semnalată

la Securitatea Timișoara pe unde aceasta intenționa să iasă din țară, fiind

cert că în perioada comunistă intenția de a părăsi definitiv țara era o

atitudine potrivnică regimului comunist, fiind considerată ca o contestare a

condițiilor de viață asigurate de regimul comunist și era monitorizată de

organele de Securitate.

De asemenea, s-a

reținut și că pârâtul a realizat faptul că informațiile pe care le dădea

organelor de Securitate puteau avea urmări negative asupra persoanelor

semnalate, acestea fiind sancționate cu primirea avizului negativ pentru orice

plecare din țară.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii că potrivit textului legal citat este suficientă

furnizarea unei singure informații pentru a putea fi reținută calitatea de

colaborator al Securității, această condiție fiind deja dovedită prin notele

informative semnate de pârât.

S-a apreciat că și a

doua condiție este îndeplinită, deoarece informațiile date de pârât organelor

de Securitate, astfel cum au fost prevăzute de legiuitor trebuie să vizeze

îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, condiție

îndeplinită deoarece furnizarea de informații a fost făcută conștient, pârâtul

având reprezentarea faptului că asupra persoanei la care s-a referit în notele

informative se pot lua măsuri de urmărire și verificare, fiind astfel încălcat

dreptul la viață privată și, deci, a aviza această consecință.

În concluzie s-a

stabilit că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la

viață privată prev. de art. 17 din Pactul Internațional cu Privire la

Drepturile Civile și Politice, iar față de dispozițiile art. 2 lit. b), art. 8

lit. a), art. 5 alin. (1) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și

completările ulterioare, acțiunea este întemeiată.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs recurentul - pârât M.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal

a reținut că în speță ar fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

- Prima instanță a

considerat că această condiție este îndeplinită deoarece prin Nota informativă

din 10 noiembrie 1984 recurentul-pârât ar fi semnalat intenția unei persoane de

a pleca definitiv din țară.

- Precizează

recurentul că trecerea frauduloasă frontierei constituia infracțiune, că nu

există nici o consecință negativă cu privire la persoana semnalată, respectiv

primirea vreunui aviz negativ pentru orice plecare din țară.

- În ceea ce privește

cea de-a doua condiție care vizează îngrădirea unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, nici această condiție nu este îndeplinită, arată

recurentul deoarece nu s-a probat încălcarea dreptului la viață privată.

A mai arătat

recurentul că în calitate de șef unitate la cabanele Piatra Mare (1973 - 1975),

Gârbova (1975 - 1988), Clăbucet Plecare (1988 - 1989) era obligatoriu să

răspundă solicitărilor reprezentanților Securității prin prisma atribuțiilor de

serviciu.

- De asemenea a

arătat recurentul că nu a semnat nici un angajament sau alt document prin care

s-a obligat să dea informații despre turiștii străini, singura informație

despre A.I. nu corespunde scopului pretinsei colaborări pentru supravegherea

turiștilor străini, iar în rapoartele și notele lucrătorilor Securității nu

sunt prezentate „realizări” din activitatea specifică de colaboratori.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

- Înalta Curte

constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În conformitate cu

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 „colaborator al Securității -

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.”

- Se reține că

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în

acțiunea sa în constatare a prezentat în dovedirea acțiunii o informație

furnizată prin notă informativă de pârât vizând o fostă salariată despre care

din auzite, știe că ar intenționa să treacă fraudulos granița spre Timișoara.

Instanța de fond

analizând această notă informativă, în mod greșit a considerat că sunt

îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aceasta fiind și

ea invocată de reclamant în acțiunea sa.

Această „Notă”

reprezintă în fapt un bilet de 5 rânduri care a fost copiată pe o pagină mai

mare, fiind adăugate mențiuni de către ofițerul de Securitate atât la începutul

cât și la finalul paginii.

În afara faptului că

se susține că pârâtul a fost „luat” pentru supravegherea străinilor cazați în

cabanele din Predeal, această informație din nota transmisă prin căsuța

poștală, așa cum arată mențiunile de pe aceasta trebuie colaborate cu

informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea unui

alt mijloc de probă.

Se constată că Nota

furnizată și primită de organele de securitate în acest mod inedit este datată

10 ianuarie 1989 ori pârâtul fusese mutat de la Cabana Gârbova la Cabana

Clăbucet Plecare din data de 14 septembrie 1988.

Înalta Curte analizând

celelalte note informative date de pârât reține că acesta a arătat ce cunoaște

despre persoane care au plecat în străinătate și care nu s-au mai întors,

lucruri pe care le cunoștea toată lumea inclusiv organele de securitate. Acest

lucru se desprinde din caracteristicile informațiilor („însoțind pe soția sa în

vederea tratării medicale a soției, fiind bolnavă de ochi, ajungând în RFG nu

s-a mai întors în țară …” „M.P. - lucra în calitate de bucătar la OJT Prahova,

respectiv localitatea Sinaia, … a fost trimis la un curs de specialitate în RFG

de unde a refuzat să se mai întoarcă …”; „… la cabana PM nu au cazat cetățeni

străini… au mai venit izolat cetățeni din RDG care nu au fost cazați și nu au

fost însoțiți de cetățeni români”. „Tovarășul BL lucrează la cabana G. și-a

îndeplinit sarcinile de serviciu, este un om cinstit, fără vicii …”; „… nu s-au

înregistrat în cartea de imobil a cabanei toate persoanele care au vizitat

cabina …”.

Din documentele care

descriu relația pârâtului cu securitatea rezultă, de asemenea următoarele

mențiuni și concluzii ale ofițerilor de securitate: „După ce a fost recrutat nu

a mai furnizat nici o informație …” nici rezidentului V nu i-a semnalat nimic,

motivând că nu are despre ce să informeze”, „De la recrutare până în prezent nu

a furnizat nici o informație care să prezinte interes pe linia muncii de

Securitate”; …”… A fost contactat de 2 ori, ocazii cu care…nu are nimic de

semnalat”, „… nu are posibilitatea de a intra în relații cu turiștii străini, …

nu a putut furniza informații”; „… Acesta nu a putut furniza informații despre

unele persoane sau fapte …”; „Aportul informativ a fost minim, nu a furnizat

nici un material informativ …”; „… nu a fost angrenat cu sarcini concrete în

culegerea de informații fiind instruit cu sarcini specifice cabanierilor …”;

„Ce fel de instructaj ați făcut, dacă informatorul a prezentat o asemenea notă

lipsită de valoare?”.

Din cele arătate mai

sus, rezultă fără îndoială faptul că așa cum au arătat și ofițerii de

securitate, pârâtul nu a fost angrenat în culegerea de informații fiind

instruit cu sarcini specifice cabanierilor, ceea ce se referea în special la o

evidență, a turiștilor în special a celor străini, la înregistrarea în cartea

de imobil a cabanei, neavând legătură directă cu activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și care să aibă consecință sau să

vizeze o încălcare și o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului în accepțiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Apreciind că în mod

greșit instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte va face aplicarea

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., astfel că va admite recursul, va modifica sentința recurată în

sensul că va respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.I. împotriva Sentinței nr. 379 din 23 ianuarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM