ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6715/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar,, să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul M.I., născut în Secăria, județul Prahova. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2444 din 21 octombrie 2010, rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1975, „pentru urmărirea informativă a turiștilor cazați la cabana Piatra Mare.", având ca nume de colaborator „B.” (1975 -1988).

Astfel, s-a solicitat instanței să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul M.I., analizând relevanța, în lumina prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, a materialelor furnizate de domnia sa în perioada colaborării cu organele de securitate. S-a invocat nota informativă furnizată de pârâtul M.I. la data de 10 noiembrie 1984, referitoare la intenția unei persoane de a pleca din țară și că pe baza informațiilor furnizate de pârât, ofițerul a propus semnalarea la Securitatea Timișoara a persoanei respectivei, deoarece prin acest oraș intenționa să plece din țară.

S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor în constatarea calității de colaborator, întrucât informațiile au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,iar furnizarea acestora a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință. S-a concluzionat că informațiile oferite de către pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 5 alin. (1), art. 11 alin. (1) ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, art. 31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 112 al C. proc. civ. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 379 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.I.

și s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2444 din 21 octombrie 2010 emisă de CNSAS a fost recrutat de organe de Securitate în anul 1975 „ pt. supravegherea informativă a turiștilor străini cazați la cabana Piatra Mare” iar în perioada 1975 -1988 a avut numele conspirativ de colaborator „B.” și a furnizat o serie de materiale semnând mai multe note informative la 10 noiembrie 1984, 15 iulie 1981, 21 august 1981, 22 august 1981, 10 septembrie 1981, 21 august 1975, dând informații organelor de Securitate referitoare la comportarea, activitățile și legăturile între cetățeni români și străini care erau cazați la Cabana Piatra Mare.

A mai reținut instanța că din notele de analiză întocmite de ofițerii de Securitate care erau în legătură cu pârâtul, se reține că în perioada 1977 - 30 noiembrie 1981 a furnizat un nr. de 5 materiale informative. Totodată, s-a avut în vedere că activitatea de colaborare cu organele de Securitate rezultă și din raportul cu propunerea de recrutare a acestuia în calitate de colaborator aprobat la 25 iulie 1975 de maior B.B., șef Birou Direcția Investigații I.S.J. Brașov și din raportul întocmit la 7 aprilie 1989 de căpitan H.O.

de la ISJ Brașov - Serviciul 3. Văzând dispozițiile art. 2 lit. b) din Ordonanță care impun îndeplinirea următoarelor condiții: informațiile furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, s-a reținut că din Nota informativă semnată de pârât la 10 noiembrie 1984 se semnala intenția unei persoane de a pleca definitiv din țară, persoana fiind semnalată la Securitatea Timișoara pe unde aceasta intenționa să iasă din țară, fiind cert că în perioada comunistă intenția de a părăsi definitiv țara era o atitudine potrivnică regimului comunist, fiind considerată ca o contestare a condițiilor de viață asigurate de regimul comunist și era monitorizată de organele de Securitate.

De asemenea, s-a reținut și că pârâtul a realizat faptul că informațiile pe care le dădea organelor de Securitate puteau avea urmări negative asupra persoanelor semnalate, acestea fiind sancționate cu primirea avizului negativ pentru orice plecare din țară. S-a mai reținut în considerentele hotărârii că potrivit textului legal citat este suficientă furnizarea unei singure informații pentru a putea fi reținută calitatea de colaborator al Securității, această condiție fiind deja dovedită prin notele informative semnate de pârât.

S-a apreciat că și a doua condiție este îndeplinită, deoarece informațiile date de pârât organelor de Securitate, astfel cum au fost prevăzute de legiuitor trebuie să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, condiție îndeplinită deoarece furnizarea de informații a fost făcută conștient, pârâtul având reprezentarea faptului că asupra persoanei la care s-a referit în notele informative se pot lua măsuri de urmărire și verificare, fiind astfel încălcat dreptul la viață privată și, deci, a aviza această consecință. În concluzie s-a stabilit că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prev. de art. 17 din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice, iar față de dispozițiile art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 5 alin. (1) și art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea este întemeiată. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul - pârât M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a reținut că în speță ar fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. - Prima instanță a considerat că această condiție este îndeplinită deoarece prin Nota informativă din 10 noiembrie 1984 recurentul-pârât ar fi semnalat intenția unei persoane de a pleca definitiv din țară. - Precizează recurentul că trecerea frauduloasă frontierei constituia infracțiune, că nu există nici o consecință negativă cu privire la persoana semnalată, respectiv primirea vreunui aviz negativ pentru orice plecare din țară.

- În ceea ce privește cea de-a doua condiție care vizează îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nici această condiție nu este îndeplinită, arată recurentul deoarece nu s-a probat încălcarea dreptului la viață privată. A mai arătat recurentul că în calitate de șef unitate la cabanele Piatra Mare (1973 - 1975), Gârbova (1975 - 1988), Clăbucet Plecare (1988 - 1989) era obligatoriu să răspundă solicitărilor reprezentanților Securității prin prisma atribuțiilor de serviciu. - De asemenea a arătat recurentul că nu a semnat nici un angajament sau alt document prin care s-a obligat să dea informații despre turiștii străini, singura informație despre A.I. nu corespunde scopului pretinsei colaborări pentru supravegherea turiștilor străini, iar în rapoartele și notele lucrătorilor Securității nu sunt prezentate „realizări” din activitatea specifică de colaboratori.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. - Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 „colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.” - Se reține că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în acțiunea sa în constatare a prezentat în dovedirea acțiunii o informație furnizată prin notă informativă de pârât vizând o fostă salariată despre care din auzite, știe că ar intenționa să treacă fraudulos granița spre Timișoara. Instanța de fond analizând această notă informativă, în mod greșit a considerat că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, aceasta fiind și ea invocată de reclamant în acțiunea sa. Această „Notă” reprezintă în fapt un bilet de 5 rânduri care a fost copiată pe o pagină mai mare, fiind adăugate mențiuni de către ofițerul de Securitate atât la începutul cât și la finalul paginii. În afara faptului că se susține că pârâtul a fost „luat” pentru supravegherea străinilor cazați în cabanele din Predeal, această informație din nota transmisă prin căsuța poștală, așa cum arată mențiunile de pe aceasta trebuie colaborate cu informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea unui alt mijloc de probă.

Se constată că Nota furnizată și primită de organele de securitate în acest mod inedit este datată 10 ianuarie 1989 ori pârâtul fusese mutat de la Cabana Gârbova la Cabana Clăbucet Plecare din data de 14 septembrie 1988. Înalta Curte analizând celelalte note informative date de pârât reține că acesta a arătat ce cunoaște despre persoane care au plecat în străinătate și care nu s-au mai întors, lucruri pe care le cunoștea toată lumea inclusiv organele de securitate. Acest lucru se desprinde din caracteristicile informațiilor („însoțind pe soția sa în vederea tratării medicale a soției, fiind bolnavă de ochi, ajungând în RFG nu s-a mai întors în țară …” „M.P. - lucra în calitate de bucătar la OJT Prahova, respectiv localitatea Sinaia, … a fost trimis la un curs de specialitate în RFG de unde a refuzat să se mai întoarcă …”; „… la cabana PM nu au cazat cetățeni străini…

au mai venit izolat cetățeni din RDG care nu au fost cazați și nu au fost însoțiți de cetățeni români”. „Tovarășul BL lucrează la cabana G. și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, este un om cinstit, fără vicii …”; „… nu s-au înregistrat în cartea de imobil a cabanei toate persoanele care au vizitat cabina …”. Din documentele care descriu relația pârâtului cu securitatea rezultă, de asemenea următoarele mențiuni și concluzii ale ofițerilor de securitate: „După ce a fost recrutat nu a mai furnizat nici o informație …” nici rezidentului V nu i-a semnalat nimic, motivând că nu are despre ce să informeze”, „De la recrutare până în prezent nu a furnizat nici o informație care să prezinte interes pe linia muncii de Securitate”; …”…

A fost contactat de 2 ori, ocazii cu care…nu are nimic de semnalat”, „… nu are posibilitatea de a intra în relații cu turiștii străini, … nu a putut furniza informații”; „… Acesta nu a putut furniza informații despre unele persoane sau fapte …”; „Aportul informativ a fost minim, nu a furnizat nici un material informativ …”; „… nu a fost angrenat cu sarcini concrete în culegerea de informații fiind instruit cu sarcini specifice cabanierilor …”; „Ce fel de instructaj ați făcut, dacă informatorul a prezentat o asemenea notă lipsită de valoare?”.

Din cele arătate mai sus, rezultă fără îndoială faptul că așa cum au arătat și ofițerii de securitate, pârâtul nu a fost angrenat în culegerea de informații fiind instruit cu sarcini specifice cabanierilor, ceea ce se referea în special la o evidență, a turiștilor în special a celor străini, la înregistrarea în cartea de imobil a cabanei, neavând legătură directă cu activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să aibă consecință sau să vizeze o încălcare și o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în accepțiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Apreciind că în mod greșit instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., astfel că va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I. împotriva Sentinței nr. 379 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM