ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6869/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 25 mai 2011, C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se rețină calitatea de colaborator al Securității pentru

pârâtul B.I., verificat potrivit prevederilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008

la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989.

În

motivarea cererii, reclamantul a învederat că, astfel cum rezultă din nota de constatare

datată 24 februarie 2011 și din rapoartele informative anexate, pârâtul, fiind

preot și consilier eparhial la Episcopia Ortodoxă Arad, a furnizat Securității

informații referitoare la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin

sentința civilă nr. 972 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat

calitatea pârâtului de colaborator al securității.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând organelor

de securitate informații referitoare la intenția unor persoane de a părăsi

țara, precum și la apartenența la culte religioase neacceptate de autorități,

având reprezentarea faptului că acțiunile sale pot avea drept consecință

dispunerea unor măsuri de verificare și supraveghere.

Instanța

a constatat că datele cuprinse în notele întocmite de lucrătorii Securității în

care sunt consemnate relatările verbale furnizate de pârât se încadrează în categoria

informațiilor vizate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, referindu-se la

denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist

totalitar și fiind de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale

omului.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâtul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel,

pârâtul a învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat că ar fi îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în

care notele informative sunt întocmite de ofițerii de securitate, nefiind niciodată

semnate olograf de către pârât, chiar acei lucrători consemnând faptul că nu

s-a putut lua un angajament, pârâtul nedorind să colaboreze sau să informeze Securitatea.

Pârâtul

a mai arătat că nu a furnizat Securității informații nici verbal și nici telefonic,

dimpotrivă el însuși având dosar de urmărire informativă, fiind acuzat că a tolerat

activitatea cultului Oastea Domnului, deși activitatea sa de preot ortodox se

limita la păstrarea și atragerea de noi enoriași și nu la deplasarea propriilor

enoriași spre culte sau secte religioase interzise în acea vreme.

De

asemenea, pârâtul a menționat și faptul că niciuna dintre persoanele despre

care se susține că ar fi furnizat informații telefonice sau verbale nu a avut

de suferit vreo consecință de natură a le fi îngrădite drepturile și

libertățile fundamentale, rămânând în posturile deținute sau fiind chiar

promovate.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței și pe fond,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel,

potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin

decizia Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în M. Of. nr.

559 din 8 august 2012, s-a admis excepția de neconstituționalitate referitoare

la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și s-a constatat că sintagmele

„indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”

sunt neconstituționale.

Instanța

constituțională a reținut în considerentele deciziei că aceste sintagme aduc atingere

dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, deoarece creează

posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența altor probe legale,

verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare

exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii de Securitate,

documente care nu pot fundamenta concluzia de colaborator al Securității decât

dacă sunt coroborate cu datele și informațiile provenite din alte înscrisuri

sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

În

prezenta cauză, documentele care atestă transmiterea de informații către Securitate,

evocate ca atare în nota de constatare întocmită de reclamant, constau exclusiv

în rapoarte informative ale lucrătorilor de Securitate care, față de decizia

Curții Constituționale menționată, nu pot avea forță probantă, circumstanțele în

care au fost elaborate creând îndoieli privind credibilitatea lor.

În

speța de față, nu numai că nu există alte înscrisuri din care să rezulte activitatea

de transmitere de informații, dar documentele aflate la dosar atestă că însuși

pârâtul a fost supus verificărilor de către Securitate, deschizându-i-se dosar

de urmărire informativă.

În

aceste împrejurări, Curtea constată că nu este îndeplinită cerința impusă de

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la furnizarea de

informații prin care să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist.

În

consecință, criticile aduse sentinței fiind întemeiate, Curtea, admițând

recursul, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de B.I. împotriva Sentinței civile nr. 972 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și Fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de C.N.S.A.S., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2013.