ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6869/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 mai 2011, C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se rețină calitatea de colaborator al Securității pentru pârâtul B.I., verificat potrivit prevederilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, astfel cum rezultă din nota de constatare datată 24 februarie 2011 și din rapoartele informative anexate, pârâtul, fiind preot și consilier eparhial la Episcopia Ortodoxă Arad, a furnizat Securității informații referitoare la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin sentința civilă nr. 972 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând organelor de securitate informații referitoare la intenția unor persoane de a părăsi țara, precum și la apartenența la culte religioase neacceptate de autorități, având reprezentarea faptului că acțiunile sale pot avea drept consecință dispunerea unor măsuri de verificare și supraveghere. Instanța a constatat că datele cuprinse în notele întocmite de lucrătorii Securității în care sunt consemnate relatările verbale furnizate de pârât se încadrează în categoria informațiilor vizate de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, referindu-se la denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar și fiind de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, pârâtul a învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat că ar fi îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care notele informative sunt întocmite de ofițerii de securitate, nefiind niciodată semnate olograf de către pârât, chiar acei lucrători consemnând faptul că nu s-a putut lua un angajament, pârâtul nedorind să colaboreze sau să informeze Securitatea.

Pârâtul a mai arătat că nu a furnizat Securității informații nici verbal și nici telefonic, dimpotrivă el însuși având dosar de urmărire informativă, fiind acuzat că a tolerat activitatea cultului Oastea Domnului, deși activitatea sa de preot ortodox se limita la păstrarea și atragerea de noi enoriași și nu la deplasarea propriilor enoriași spre culte sau secte religioase interzise în acea vreme. De asemenea, pârâtul a menționat și faptul că niciuna dintre persoanele despre care se susține că ar fi furnizat informații telefonice sau verbale nu a avut de suferit vreo consecință de natură a le fi îngrădite drepturile și libertățile fundamentale, rămânând în posturile deținute sau fiind chiar promovate.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin decizia Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în M. Of.

nr. 559 din 8 august 2012, s-a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și s-a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității” sunt neconstituționale. Instanța constituțională a reținut în considerentele deciziei că aceste sintagme aduc atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, deoarece creează posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, documente care nu pot fundamenta concluzia de colaborator al Securității decât dacă sunt coroborate cu datele și informațiile provenite din alte înscrisuri sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

În prezenta cauză, documentele care atestă transmiterea de informații către Securitate, evocate ca atare în nota de constatare întocmită de reclamant, constau exclusiv în rapoarte informative ale lucrătorilor de Securitate care, față de decizia Curții Constituționale menționată, nu pot avea forță probantă, circumstanțele în care au fost elaborate creând îndoieli privind credibilitatea lor. În speța de față, nu numai că nu există alte înscrisuri din care să rezulte activitatea de transmitere de informații, dar documentele aflate la dosar atestă că însuși pârâtul a fost supus verificărilor de către Securitate, deschizându-i-se dosar de urmărire informativă. În aceste împrejurări, Curtea constată că nu este îndeplinită cerința impusă de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, referitoare la furnizarea de informații prin care să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În consecință, criticile aduse sentinței fiind întemeiate, Curtea, admițând recursul, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.I. împotriva Sentinței civile nr. 972 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și Fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de C.N.S.A.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2013.