ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 937/2015

Deliberând asupra prezentului recurs, Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22 decembrie 2010, sub nr. unic 12683/2/2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat - în contradictoriu cu pârâtul C.M.I. - constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1716 din 28 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant și a constata existența calității pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dosarul având cota CNSAS … îl care ca titular pe pârât, care, în perioada în care era muncitor în cadrul Complexului economic „C.” Baia Mare, a fost recrutat ca informator în problema „Persoane cu intenții de trecere frauduloasă a frontierei de stat sau de rămânere ilegală în străinătate”, perioada colaborării fiind 1984 - 1988. Dosarul conține un Angajament din 17 decembrie 1984, întocmit olograf, prin care pârâtul se angajează să sprijine în mod secret și organizat organele securității statului, materialul informativ pe care îl va furniza urmând să fie semnat cu numele conspirativ „D.”, mai multe note informative, întocmite și semnate olograf de către pârât cu numele conspirativ „D.”.

În cauză a fost întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 138 din 23 aprilie 2013 în care, la cap. VI „Concluzie”, se menționează că angajamentul datat 17 decembrie 1984, nota de relații, notele informative expertizate și subscrierile „D.” de pe notele informative aparțin pârâtului. Nu se poate stabili dacă semnătura de pe angajamentul datat 17 decembrie 1984 a fost sau nu executată de pârât”. Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Prima condiție se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și este îndeplinită, prin notele întocmite și semnate olograf cu numele "D.", pârâtul furnizând informații despre o persoană care întreține relații cu cetățeni din străinătate, despre o altă persoană care ascultă "E.L." și formulează critici cu privire la condițiile de trai din România susținând că „ar fi bine să fim ocupați de unguri, ei au de toate - vom avea atunci și noi”. De asemenea, a furnizat informații despre o persoană care avea intenția de a pleca în străinătate.

Ascultarea posturilor de radio din țările occidentale și menținerea legăturilor cu persoane aflate în străinătate constituiau activități potrivnice regimului totalitar comunist, având în vedere că acest regim încerca să limiteze cât se poate de mult contactul cetățenilor români cu cetățeni străini, precum și accesul la sursele de informații din lumea occidentală, pentru a nu permite obținerea unor informații despre condițiile de viață din țările respective, informații de natură să pună într-o lumină nefavorabilă regimul comunist prin comparație cu regimurile politice din țările occidentale și să determine apariția intenției cetățenilor români de a pleca din România și de a se stabili în străinătate.

Nu doar intenția de evaziune era o atitudine potrivnică regimului comunist, ci și exprimarea unor critici la adresa condițiilor de trai existente în perioada comunistă, asemenea critici nefiind tolerate de regimul politic din acea vreme, care considera că asigură cele mai bune condiții de viață. În ceea ce privește contestarea de către pârât a expertizei grafologice, instanța a reținut că, potrivit art. 212 alin. (2) C. proc. civ., expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. În speță, raportul de expertiză a fost depus la data de 30 aprilie 2013, cu respectarea termenului reglementat de art. 209 C. proc. civ., iar primul termen după depunerea lucrării a fost 21 mai 2013, termen la care pârâtul, nemulțumit de concluziile expertizei, trebuia să ceară motivat o nouă expertiză.

La termenul de judecată din 21 mai 2013, apărătorul pârâtului s-a prezentat numai după rămânerea cauzei în pronunțare. Or, solicitarea de efectuare a unei noi expertize nu poate fi formulată în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar după rămânerea cauzei în pronunțare pentru a fi avute în vedere la deliberare. În speță, este îndeplinită și cea de-a doua condiție reglementată de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. 24/2008, conform căreia informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind vorba despre dreptul la viața privată prevăzut art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prev. de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul sus-menționat.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul C.M.I., pentru următoarele motive: 1. Cauza dedusă judecații a fost soluționată cu încălcarea dreptului său la apărare ”în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza grafologică”. A arătat recurentul, sub acest aspect, că a contestat faptul că ar fi autorul notelor informative și al Angajamentului de colaborare, respectiv: nu este persoana care a realizat activitatea și care a întocmit înscrisurile; persoana menționată ca autor a fost completată olograf pe un document dactilografiat și nu i-a fost precizat codul numeric personal; a dovedit existența unei alte persoane (C.O.), față de care instanța de judecată nu a administrat nici o probă.

A solicitat administrarea unei probe cu expertiza grafologică, inclusiv participarea unui expert consilier, însă efectuarea acestei expertize s-a făcut cu încălcarea dreptului său la apărare, respectiv fără convocarea și participarea expertului consilier la procedură. Instituția însărcinată cu efectuarea expertizei, face parte din sistemul public al Statului iar, în cadrul acestei acțiuni publice, o astfel de desemnare este incompatibilă cu principiile CEDO de asigurare a respectării dreptului la un proces echitabil. Din acest punct de vedere se impune rejudecarea pricinii în fond și refacerea lucrării de expertiză în condiții de obiectivitate și imparțialitate. 2. Lucrarea de expertiză tehnică nu este elocventă, nu reprezintă rezultatul unei evaluări științifice și tehnice a materialului expertizat, concluziile expertizei se bazează exclusiv pe aprecierile subiective ale expertului.

În cadrul acestei expertize nu există nici un fel de măsurare tehnică, de determinare a constantelor și/sau a matricelor scrisului expertizat sau al celui de comparație. 3. Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a reiterat apărarea conform căreia conținutul materialului din notele informative nu este de natură a limita drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, dimpotrivă privește aspecte legate de integritatea teritorială și siguranța națională dintr-o zonă disputată teritorial, respectiv nu constituie un act de poliție politică. Notele informative respective nu au cauzat niciunei persoane limitări ale drepturilor și nici consecințe în ceea ce privește propria persoană, motiv pentru care, neproducând nici un fel de consecințe, ele nu reprezintă acte de poliție politică.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului II. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtului este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește prima critică adusă sentinței, referitoare la încălcarea dreptului la apărare al pârâtului, aceasta nu poate fi reținută ca întemeiată, întrucât instanța de fond a pus în discuția părților și a încuviințat pârâtului efectuarea unei expertize grafologice, cu participarea unui expert consilier, ca urmare a contestării de către acesta a faptului că ar fi autorul notelor informative și al Angajamentului de colaborare. Referitor la faptul că expertiza grafologică s-a desfășurat fără convocarea și participarea expertului consilier al pârâtului, Înalta Curte constată că nu a avut loc o încălcare a dreptului la apărare al pârâtului, întrucât, din prevederile art. 208 alin. (1) C. proc.

civ., rezultă că la efectuarea expertizei există obligația de citare doar a părților din proces, anunțarea eventualilor experți consilieri încuviințați părților fiind în sarcina acestora, iar nu a expertului desemnat de instanță. Nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil nici faptul că a fost desemnată să efectueze expertiza grafologică o instituție care ”face parte din sistemul public al Statului”, câtă vreme art. 201 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că atunci ”când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate”, iar în cauză este vorba de singura instituție competentă pentru a presta acest tip de serviciu public și care își desfășoară activitatea pe baza unor reglementări apte să asigure nu numai o înaltă specializare, dar și gradul necesar de imparțialitate.

În plus, recurentul pârât, legal citat în proces, avea posibilitatea să ceară în termenul prevăzut de art. 212 alin. (2) C. proc. civ. o nouă expertiză. Nici celelalte argumente subsumate apărării întemeiate pe aspectul că ar fi vorba de o altă persoană nu pot fi reținute. Astfel, nu pot constitui dovezi, în sensul arătat de recurent, aspecte precum utilizarea unui formular dactilografiat, neprecizarea codului numeric personal (la un moment la care Legea nr. 105/1996 privind evidenta populației și care a introdus sistemul de evidență a persoanelor pe baza CNP nu fusese încă adoptată) indicarea unei alte persoane, cu nume asemănător, fără a prezenta vreo minimă dovadă că aceasta, iar nu pârâtul ar fi fost autoarea activităților, în condițiile în care probele administrate în cauză converg către indicarea pârâtului ca autor.

Astfel, expertiza a stabilit că nota de relații și notele informative semnate ”D.” aparțin recurentului-pârât, iar Angajamentul a fost scris de recurentul-pârât, neputându-se stabili cu certitudine doar aspectul dacă și semnătura aparține acestuia. Or, este de observat că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se încadrează în noțiunea de „colaborator al securității”.

Prin urmare, dacă legiuitorul ar fi urmărit stabilirea acestei calități exclusiv în cazul în care persoana în cauză ar fi semnat un angajament de colaborare, ar fi prevăzut expres această condiție. În aceste împrejurări, este irelevantă apărarea intimatului-pârât întemeiată pe principiul in dubio pro reo, prin raportare la angajamentul depus la dosar. După cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, O.U.G. nr. 24/2008 nu impune nici existența unui angajament scris, nici dovada unei încălcări efective a drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cerințele legale fiind acelea ca prin informațiile transmise să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și ele să fie apte să îngrădească sau să suprime aceste drepturi.

Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza susținerilor părților și a probatoriului administrat, că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1984, de către Inspectoratul Județean de Securitate Maramureș, în problema „Persoane cu intenții de trecere frauduloasă a frontierei de stat sau de rămânere ilegală în străinătate", calitate în care a furnizat informații care denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar ale persoanelor vizate, precum și că acesta a conștientizat că persoanele la care se referă aceste informații pot face obiectul unor măsuri de urmărire și verificare luate de organele de securitate, ceea ce presupune că a vizat această consecință constând în încălcarea dreptului la viață privată.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că înscrisurile depuse la dosar (Nota din 30 martie 1985, în care recurentul pârât informează în legătură cu M.L., care întreține relații cu cetățeni din exterior, Nota din 21 martie 1987 în care se consemnează că numita C.R. afirmă în prezența colegilor unele teze necorespunzătoare în legătură cu istoria poporului român, rezultând că nutrește sentimente puternice ale naționalismului maghiar, Nota informativă din 24 aprilie 1987, Nota informativă din 21 noiembrie 1988, prin care arată că numita Y. M. a afirmat că aspectele arătate într-un comunicat MAE referitor la un incident diplomatic nu sunt reale și că incidentul ar fi fost regizat de autoritățile române, precum și că în R.S.R.

cetățenii de naționalitate maghiară sunt exploatați, înlăturați din funcții de conducere și că românii vor să-i românizeze pe toți cei de naționalitate maghiară) sunt suficiente pentru a demonstra acțiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile invocate în nota de constatare îndeplinind, atât condiția de a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, cât și pe cea a aptitudinii de a îngrădi drepturi sau libertăți fundamentale ale omului (dreptul la viață privată, libertatea de exprimare). Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.M.I. împotriva Sentinței nr. 1716 din 28 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2015. Procesat de GGC - LM