ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6586/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea, astfel cum a fost ulterior precizată, adresată Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul P.V.O.

în contradictoriu cu pârâții UNBR, INPPA, INPPA Centrul Teritorial Timiș a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 61 din 3 decembrie 2011 a Consiliului UNBR de validare a examenului de primire în profesia de avocat stagiar sesiunea octombrie 2011, precum și a rezultatelor acestuia; să se constate nulitatea celei de-a doua etape a examenului, procedura de corectare inițială a lucrărilor și recorectarea după formularea contestațiilor fiind viciată; să se constate că, potrivit art. 6 alin. (5) din Regulament, media obținută de reclamant este 7,75; să se dispună obligarea Consiliului UNBR să emită decizia de primire în profesia de avocat și recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis în profesia de avocat stagiar.

Reclamantul P.V.O. a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2), art. 5 alin. (2) lit. b), art. 6 alin. (5), art. 28, art. 29, art. 30, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 34 din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat. 2. Hotărârea instanței de fond pe excepția de nelegalitate invocată. A. Prin Încheierea din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2), art. 5 alin. (2) lit. b), art. 6 alin. (5), art. 28, art. 29, art. 30, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 34 din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, invocată de reclamantul P.V.O.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin excepție s-a invocat nelegalitatea art. 5 alin. (2) și art. 5 alin. (2) lit. b) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, fiind nesocotit art. 1 pct. 5 și 6 din Cap. 1 din Regulament. Cu referire la această susținere instanța a constatat că excepția este inadmisibilă, întrucât nu se invocă un aspect de nelegalitate al dispozițiilor din regulament, ci se susține că două dispoziții ale acestuia ar fi contradictorii. A reținut instanța de primă jurisdicție faptul că prin excepția de nelegalitate se verifică legalitatea actului administrativ, în speță Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și nu conformitatea unor dispoziții ale actului administrativ cu alte dispoziții ale aceluiași act.

În ceea ce privește nelegalitatea art. 5 alin. (2), art. 5 alin. (2) lit. b), art. 6 alin. (5), art. 28, art. 29, art. 30, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 34 din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat pentru motivul că încalcă în mod flagrant dispozițiile unui act cu forță juridică superioară, ale art. 12 și art. 17 din Legea nr. 51/1995, instanța de fond a reținut că susținerea reclamantului este neîntemeiată, întrucât însăși dispozițiile legale prevăd obligativitatea susținerii unui examen în vederea primirii în profesia de avocat. Astfel, instanța nu a primit apărările reclamantului în sensul că art. 12 nu condiționează dobândirea calității de avocat de un alt examen decât cel de licență, atât timp cât dispozițiile art. 17 din Lege face referire expresă la faptul că primirea în profesia de avocat se realizează numai în baza unui examen.

Pe de altă parte, chiar dacă în cadrul unui examen se susțin două sau mai multe probe, această împrejurare nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale, examenul având în continuare un caracter unic. Nici stabilirea unui punctaj minim pentru promovarea examenului nu poate fi apreciată ca o dispoziție nelegală a regulamentului, deoarece, în lipsa unui astfel de punctaj, desfășurarea unui examen ar fi lipsită de conținut și fără nicio eficiență, fiind necesar ca accesul în profesia de avocat să fie urmarea deținerii unor cunoștințe adecvate, evaluate pe baza notelor obținute de fiecare candidat. Pentru aceste considerente, instanța de fond a concluzionat că dispozițiile art. 5 alin. (2), art. 5 alin. (2) lit. b), art. 6 alin. (5), art. 28, art. 29, art. 30, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 34 din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat nu cuprind prevederi contrare dispozițiilor art. 12 și 17 din Legea nr. 51/1995.

De asemenea, instanța a reținut că excepția invocată nu este inadmisibilă, actul contestat fiind un act administrativ emis în regim de putere publică, de Uniunea Națională a Barourilor din România, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. 2. Recursul declarat de P.V.O. Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit a apreciat judecătorul fondului faptul că nota minimă de accedere în profesie 7, nu constituie un adaos la lege și nu constituie o dispoziție nelegală a regulamentului. S-a susținut că dispozițiile art. 6 alin. (5) și art. 34 alin. (2) prin raportare la art. 17 și art. 33 din Legea nr. 51/1995 sunt nelegale, întrucât dispozițiile din lege nu impun o medie minimă și, cu atât mai mult, nu condiționează promovarea examenului și primirea în profesia de avocat stagiar de obținerea acestui prag, care este prevăzut în regulament.

A susținut că legiuitorul român (ca de altfel și corpurile legiuitoare din Germania, Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Franța, Belgia, Austria, Spania, Portugalia) a apreciat că după absolvirea unei facultăți de drept cu durata stabilită de lege, un licențiat deține cunoștințele adecvate pentru a fi avocat, piața serviciilor fiind singura care va stabili dacă acesta deține sau nu cunoștințele necesare. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Instanța de control judiciar a reținut că principala critică formulată de recurent privește faptul că actele normative care reglementează profesia de avocat nu impun o medie minimă și nu condiționează promovarea examenului și primirea în profesia de avocat, ori această interpretare nu poate fi primită de Înalta Curte. Înalta Curte are în vedere faptul că fiecare profesie are reglementată prin lege posibilitatea de accedere la acea profesie.

Prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și prin Statutul profesiei de avocat au fost reglementate modalitățile de primire în profesia de avocat. Prin Regulamentul privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul INPPA au fost stabilite condițiile și modalitatea de desfășurare a examenului prevăzut de lege, dispoziții care nu contravin în nici un fel dispozițiilor cu forță juridică superioară, respectiv dispozițiilor din Legea nr. 51/1995. Astfel, faptul că este stabilită o notă minimă la examenul de primire în profesia de avocat nu contravine normelor legale, întrucât întotdeauna la un examen de primire în profesie se scot la concurs anumite posturi bine determinate numeric.

Or, în cazul primirii în profesia de avocat nu este stabilit un număr fix de posturi scoase la concurs, ci singura limită impusă este nota de concurs, ceea ce înseamnă că este asigurată intrarea în profesie a unui număr nelimitat de persoane care obțin nota minimă de concurs. Față de titlul și obiectul de reglementare al actelor administrative contestate, instanța de control judiciar a reținut că nu au fost încălcate, prin dispozițiile vizate de recurent, norme legale ori constituționale. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, Înalta Curte va menține soluția instanței de fond și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., instanța va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de P.V.O. împotriva Încheierii din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM