ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6586/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea, astfel cum a fost ulterior

precizată, adresată Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul P.V.O. în

contradictoriu cu pârâții UNBR, INPPA, INPPA Centrul Teritorial Timiș a

solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 61 din 3 decembrie 2011 a

Consiliului UNBR de validare a examenului de primire în profesia de avocat

stagiar sesiunea octombrie 2011, precum și a rezultatelor acestuia; să se

constate nulitatea celei de-a doua etape a examenului, procedura de corectare

inițială a lucrărilor și recorectarea după formularea contestațiilor fiind

viciată; să se constate că, potrivit art. 6 alin. (5) din Regulament, media

obținută de reclamant este 7,75; să se dispună obligarea Consiliului UNBR să emită

decizia de primire în profesia de avocat și recunoașterea tuturor drepturilor

ce decurg din calitatea de candidat admis în profesia de avocat stagiar.

Reclamantul P.V.O. a

invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2), art. 5 alin.

(2) lit. b), art. 6 alin. (5), art. 28, art. 29, art. 30, art. 31, art. 32,

art. 33 și art. 34 din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de

primire în profesia de avocat.

instanței de fond pe excepția de nelegalitate invocată.

A. Prin Încheierea

din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2), art. 5 alin. (2) lit. b), art. 6

alin. (5), art. 28, art. 29, art. 30, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 34 din Regulamentul-cadru

privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, invocată de

reclamantul P.V.O.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin excepție s-a invocat nelegalitatea

art. 5 alin. (2) și art. 5 alin. (2) lit. b) din Regulamentul-cadru privind

organizarea examenului de primire în profesia de avocat, fiind nesocotit art. 1

pct. 5 și 6 din Cap. 1 din Regulament.

Cu referire la această

susținere instanța a constatat că excepția este inadmisibilă, întrucât nu se

invocă un aspect de nelegalitate al dispozițiilor din regulament, ci se susține

că două dispoziții ale acestuia ar fi contradictorii.

A reținut instanța de

primă jurisdicție faptul că prin excepția de nelegalitate se verifică

legalitatea actului administrativ, în speță Regulamentul-cadru privind

organizarea examenului de primire în profesia de avocat și nu conformitatea

unor dispoziții ale actului administrativ cu alte dispoziții ale aceluiași act.

În ceea ce privește

nelegalitatea art. 5 alin. (2), art. 5 alin. (2) lit. b), art. 6 alin. (5),

art. 28, art. 29, art. 30, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 34 din

Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de

avocat pentru motivul că încalcă în mod flagrant dispozițiile unui act cu forță

juridică superioară, ale art. 12 și art. 17 din Legea nr. 51/1995, instanța de

fond a reținut că susținerea reclamantului este neîntemeiată, întrucât însăși

dispozițiile legale prevăd obligativitatea susținerii unui examen în vederea

primirii în profesia de avocat.

Astfel, instanța nu a

primit apărările reclamantului în sensul că art. 12 nu condiționează dobândirea

calității de avocat de un alt examen decât cel de licență, atât timp cât

dispozițiile art. 17 din Lege face referire expresă la faptul că primirea în

profesia de avocat se realizează numai în baza unui examen. Pe de altă parte,

chiar dacă în cadrul unui examen se susțin două sau mai multe probe, această

împrejurare nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale, examenul având în

continuare un caracter unic. Nici stabilirea unui punctaj minim pentru

promovarea examenului nu poate fi apreciată ca o dispoziție nelegală a

regulamentului, deoarece, în lipsa unui astfel de punctaj, desfășurarea unui

examen ar fi lipsită de conținut și fără nicio eficiență, fiind necesar ca

accesul în profesia de avocat să fie urmarea deținerii unor cunoștințe

adecvate, evaluate pe baza notelor obținute de fiecare candidat.

Pentru aceste

considerente, instanța de fond a concluzionat că dispozițiile art. 5 alin. (2),

art. 5 alin. (2) lit. b), art. 6 alin. (5), art. 28, art. 29, art. 30, art. 31,

art. 32, art. 33 și art. 34 din Regulamentul-cadru privind organizarea

examenului de primire în profesia de avocat nu cuprind prevederi contrare

dispozițiilor art. 12 și 17 din Legea nr. 51/1995. De asemenea, instanța a

reținut că excepția invocată nu este inadmisibilă, actul contestat fiind un act

administrativ emis în regim de putere publică, de Uniunea Națională a

Barourilor din România, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995.

de P.V.O.

Prin motivele de

recurs formulate, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca nelegală

și netemeinică, arătând că în mod greșit a apreciat judecătorul fondului faptul

că nota minimă de accedere în profesie 7, nu constituie un adaos la lege și nu

constituie o dispoziție nelegală a regulamentului.

S-a susținut că

dispozițiile art. 6 alin. (5) și art. 34 alin. (2) prin raportare la art. 17 și

art. 33 din Legea nr. 51/1995 sunt nelegale, întrucât dispozițiile din lege nu

impun o medie minimă și, cu atât mai mult, nu condiționează promovarea

examenului și primirea în profesia de avocat stagiar de obținerea acestui prag,

care este prevăzut în regulament.

A susținut că

legiuitorul român (ca de altfel și corpurile legiuitoare din Germania, Marea

Britanie, Finlanda, Suedia, Franța, Belgia, Austria, Spania, Portugalia) a

apreciat că după absolvirea unei facultăți de drept cu durata stabilită de

lege, un licențiat deține cunoștințele adecvate pentru a fi avocat, piața

serviciilor fiind singura care va stabili dacă acesta deține sau nu

cunoștințele necesare.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Instanța de control

judiciar a reținut că principala critică formulată de recurent privește faptul

că actele normative care reglementează profesia de avocat nu impun o medie

minimă și nu condiționează promovarea examenului și primirea în profesia de

avocat, ori această interpretare nu poate fi primită de Înalta Curte.

Înalta Curte are în

vedere faptul că fiecare profesie are reglementată prin lege posibilitatea de

accedere la acea profesie. Prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat și prin Statutul profesiei de avocat au fost

reglementate modalitățile de primire în profesia de avocat.

Prin Regulamentul

privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în

cadrul INPPA au fost stabilite condițiile și modalitatea de desfășurare a

examenului prevăzut de lege, dispoziții care nu contravin în nici un fel

dispozițiilor cu forță juridică superioară, respectiv dispozițiilor din Legea

nr. 51/1995.

Astfel, faptul că

este stabilită o notă minimă la examenul de primire în profesia de avocat nu

contravine normelor legale, întrucât întotdeauna la un examen de primire în

profesie se scot la concurs anumite posturi bine determinate numeric. Or, în

cazul primirii în profesia de avocat nu este stabilit un număr fix de posturi

scoase la concurs, ci singura limită impusă este nota de concurs, ceea ce

înseamnă că este asigurată intrarea în profesie a unui număr nelimitat de

persoane care obțin nota minimă de concurs.

Față de titlul și

obiectul de reglementare al actelor administrative contestate, instanța de

control judiciar a reținut că nu au fost încălcate, prin dispozițiile vizate de

recurent, norme legale ori constituționale.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate,

Înalta Curte va menține soluția instanței de fond și, pe cale de consecință, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., instanța va respinge recursul formulat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de P.V.O. împotriva Încheierii din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM