ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2016

Decizia nr. 1465/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 decembrie 2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R.:

- modificarea în parte, numai în ceea ce o privește pe reclamantă, a procesului-verbal privind afișarea, în urma soluționării contestațiilor, a rezultatelor finale la proba teoretică cu caracter aplicativ a examenului de admitere în profesia de avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice, care a avut loc în 25 - 27 septembrie 2013, a procesului-verbal emis de C.N.E., în sensul reevaluării lucrării la disciplina "Drept Penal" din data de 24 octombrie 2013;

- revocarea și modificarea în parte a Hotărârii nr. 671 din 26 octombrie 2013, privind validarea examenului, în ceea ce o privește pe reclamantă;

- obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat stagiar în sesiunea septembrie 2013, în baza art. 18 alin. (1) și alin. (6) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâtei să comunice modul în care a fost soluționată plângerea prealabilă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 76 din 30 mai 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R., a dispus anularea parțială a Hotărârii U.N.B.R. nr. 771 din 26 octombrie 2013 (fostă Hotărârea nr. 671 din 26 octombrie 2013) privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar - în ceea ce o privește pe reclamanta A., precum și a procesului-verbal de afișare în urma soluționării contestațiilor cu privire la nota finală la proba teoretică a examenului de admitere în profesia de avocat stagiar organizat în perioada 25 - 27 septembrie 2013, la disciplinele "drept civil" și "drept penal", a obligat Comisiile de soluționare a contestațiilor cu privire la proba scrisă pentru disciplinele "drept civil" și "drept penal" la stabilirea notei finale și a respins cererea reclamantei privind obligarea la emiterea deciziei de primire în profesie, ca prematur introdusă.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta U.N.B.R., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii și respingerea cererii reclamantei ca nefondată.

În motivarea recursului, s-au formulat, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a obligat în mod greșit în dispozitivul sentinței comisiile de soluționare a contestațiilor, deși calitate procesuală pasivă în cauză avea decât U.N.B.R., iar în cauză a fost respectat întocmai regulamentul de examen (art. 33 din Hotărârea nr. 4/2011);

- apreciază recurenta că reclamanta nu a învestit instanța și cu o cerere de desființare a procedurii premergătoare emiterii actului principal contestat (de stabilire a notei finale), astfel încât în condițiile respectării regulamentului de examen nu se impune o nouă stabilire a notei finale.

Prin raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. s-a apreciat că recursul este admisibil, opinându-se în sensul soluționării căii de atac, conform alin. (7) al aceluiași articol.

Ulterior, în temeiul încheierii pronunțate în data de 5 februarie 2016, s-a dispus comunicarea raportului către părți, iar prin încheierea din data de 14 aprilie 2016, recursul a fost admis în principiu, conform propunerii raportului.

La data de 12 mai 2016 intimata-reclamantă a înregistrat o cerere prin care arată că urmare a dobândirii calității de avocat stagiar la data de 26 octombrie 2015 (Decizia U.N.B.R. nr. 46/2015), renunță la judecată în prezenta cauză, însă reprezentantul recurentei a solicitat soluționarea cauzei, invocând excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii invocată de recurenta-pârâtă U.N.B.R., Înalta Curte reține că este nefondată.

Se impune a se preciza că dobândirea calității de avocat stagiar de către reclamantă, așa cum rezultă din Decizia nr. 46 din 26 octombrie 2015 emisă de U.N.B.R. - Baroul Bacău, nu este rezultatul promovării examenului de primire în profesie contestat în prezenta cauză, ci a promovării examenului susținut de intimată într-o sesiune următoare, anume septembrie 2015.

Așadar, interesul intimatei-reclamante subzistă în cauză, cel puțin în raport cu o eventuală cerere de despăgubiri promovată ulterior soluționării prezentului litigiu, în situația obținerii unei soluții favorabile.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează:

Intimata-reclamantă A. a contestat procedura de soluționare a contestațiilor formulate la rezultatele finale obținute la disciplinele "Drept penal" și "Drept civil" în sesiunea 25 - 27 septembrie 2013, în sensul că borderourile nota 3 la aceste discipline nu îndeplinesc cerințele art. 33 alin. (3) din Regulamentul-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat.

Curtea de Apel a ajuns la concluzia că stabilirea notei finale la cele două discipline "Drept penal" și "Drept civil" a avut loc cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel că acțiunea reclamantei este întemeiată sub acest aspect.

Această soluție este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situația de fapt stabilită în baza înscrisurilor administrate.

Intimata-reclamantă a susținut examen de primire în profesia de avocat, ca avocat stagiar, în sesiunea septembrie 2013, obținând următoarele note: "Drept civil" - 3,10; "Drept procesual civil" - 6,00; OEPA - 8,40; "Drept penal" - 5,00; "Drept procesual penal" - 8,88, media obținută fiind 6,28.

Nemulțumită de rezultatele obținute, intimata-reclamantă a formulat contestație, iar ca urmare a recorectării lucrărilor rezultatele au fost următoarele: "Drept civil" - 5,25; "Drept procesual civil" - 6,67; OEPA - 8,40; "Drept penal" - 5,50; "Drept procesual penal" - 8,88, media generală 6,94, reclamanta fiind declarată "respinsă".

Problema asupra căreia părțile au poziții divergente este aceea a algoritmului de calcul al notei finale, ca urmare a soluționării contestației formulate de reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Regulament, fiecare lucrare a cărei notă inițială a fost contestată se recorectează de către doi membri ai Comisiei de soluționare a contestațiilor. În cazul în care se constată o diferență mai mare de un punct între notele celor doi corectori și cel puțin una dinte note este minim 5 sau dacă diferența dintre media stabilită de Comisia de corectare și de Comisia de soluționare a contestațiilor este mai mare de 1,5 puncte în favoarea candidatului, nota finală va fi stabilită de o comisie de soluționare a contestațiilor și un arbitru desemnat dintre ceilalți corectori prin tragere la sorți de către Președintele Comisiei de Examen (art. 33 alin. (3) din Regulament).

Existența unei diferențe mai mari de un punct între notele celor doi corectori și condiția ca cel puțin una dintre note să fie minim 5, dar și cea prevăzută de cea de-a doua ipoteză - existența unei diferențe mai mari de 1,5 puncte între media stabilită de comisia de corectare și cea a comisiei de soluționare a contestațiilor în favoarea candidatului este întrunită în cauză la disciplinele "Drept penal" și "Drept civil" și a condus la constituirea unei comisii cu includerea unui arbitru.

Problema de drept ce se impune a fi lămurită în cauză este aceea dacă dispozițiile art. 33 alin. (3) din Regulament pot fi interpretate în sensul că prin includerea celui de-al treilea corector - arbitrul, nota finală în soluționarea contestației va fi constituită de cea acordată de acesta din urmă, așa cum s-a procedat în cauză.

În acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că dispozițiile legale menționate mai sus nu pot fi interpretate în sensul dorit de recurenta-pârâtă, nota finală acordată de comisia constituită prin includerea arbitrului urmând a se calcula prin aceeași metodă ca cea prevăzută la stabilirea notei inițiale, anume ca medie aritmetică a notelor acordate de către membrii Comisiei.

În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care nota finală acordată ca urmare a soluționării contestației să fie constituită exclusiv de nota acordată de o singură persoană - arbitrul și nu de o comisie formată din 3 membri, așa cum prevede regulamentul.

Așa cum, corect a subliniat judecătorul fondului, niciunde în cuprinsul Regulamentului nu se prevede o astfel de metodă de acordare a notei finale, anume nota acordată de corectorul 3, astfel că stabilirea notei finale la disciplinele "Drept penal" și "Drept civil" a avut loc cu încălcarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de fond nu putea să oblige comisiile de soluționare a contestațiilor, ci doar pe pârâta U.N.B.R., care deținea calitate procesuală pasivă în cauză și putea fi titular al unor obligații corespunzătoare unei dispoziții nefavorabile, Înalta Curte constată că este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) Anexa la Hotărârea U.N.B.R. nr. 4 din 8 iulie 2011, de aprobare a Regulamentului-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, examenul este organizat de U.N.B.R. în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 51/1996, iar potrivit disp. art. 8, comisia de examen este desemnată de Comisia Permanentă a U.N.B.R. pe baza propunerilor barourilor.

Fiind constituite prin decizia U.N.B.R., comisiile de examen pot fi obligate la îndeplinirea unor obligații ce le revin în competență potrivit dispozițiilor Regulamentului-cadru adoptat prin Hotărârea U.N.B.R. nr. 4/2011.

Conchizând, Înalta Curte reține că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței, astfel încât, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de recurenta U.N.B.R.

Respinge recursul formulat de U.N.B.R. împotriva Sentinței nr. 76 din 30 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.

Procesat de GGC - N