ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2015 pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. - Consiliul B. și Comisia Permanentă și Institutul Național Pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (INPPA), a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 148 din 29 septembrie 2014 a Comisiei Permanente a B. privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar, precum și a rezultatelor acestuia; anularea parțială a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen din data de 23 septembrie 2014 privind soluționarea contestațiilor la punctaj; anularea parțială a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen din data de 21 septembrie 2014 privind publicarea rezultatelor obținute de candidații care s-au prezentat la examenul de admitere în profesia de avocat din data de 15 septembrie 2014; anularea parțială a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen din data de 19 septembrie 2014 privind soluționarea contestațiilor la barem, cu privire la întrebările 13, 20, 31 și 51 cu caracter evident contestabil (aferente Grilei de examen nr. 3), care au fost elaborate și redactate contrar dispozițiilor Regulamentului de examen și prevederilor legale invocate; să se dispună validarea examenului național de primire în profesia de avocat stagiar, sesiunea septembrie 2014, organizat- de B., susținut de reclamantă; să se dispună obligarea autorității competente la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat stagiar a reclamantei, cu obligarea pârâților la repararea pagubei cauzate, respectiv la plata unor despăgubiri materiale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, până la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat stagiar și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în ipoteza în care actele atacate nu ar fi fost emise și a daunelor morale în cuantum de 100.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 159 din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. - Consiliul B. și Comisia Permanentă și pârâtul INPPA.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că aspectele pe care le-a contestat cu privire la întrebările 13, 20, 31 și 51 din grila de examen au legătură cu procedura/metodologia de desfășurare și organizare a examenului. Motivele de nelegalitate a actelor administrative se referă la aspecte procedurale, ținând de respectarea metodologiei de examen și, asupra lor, se poate pronunța instanța de contencios administrativ.

Recurenta-reclamantă nu a solicitat cenzurarea orientării ștințifice cu privire la întrebări/variante de răspuns, ci a contestat legalitatea procedurii de desfășurare a examenului.

Astfel, în ceea ce privește disciplina OEPA, întrebările 13 și 20, a arătat că elaborarea întrebărilor și a variantelor de răspuns încalcă dispozițiile art. 14 alin. (3) din Regulamentul de examen, referitoare la asigurarea unității de evaluare la nivelul întregului examen. Cele două întrebări nu respectă logica și modul de soluționare al celorlalte întrebări, socotindu-se corectă și o variantă de răspuns incompletă și care se repetă ad literam în conținutul celei de-a doua variante de răspuns corecte și complete. Absența unității de evaluare la nivelul întregului examen se observă raportat la întrebarea 49, care a avut alt mod de soluționare, în sensul că din două răspunsuri adevărate s-a acceptat doar cel complet nu și cel incomplet.

A fost încălcat, astfel, caracterul obiectiv al modalității de corectare, cerut de art. 1 alin. (4) din Regulamentul de examen.

Răspunsul dat de recurenta-reclamantă la cele două întrebări este, din punct de vedere logic și juridic, identic cu varianta admisă în barem, iar principiul nediscriminării interzice situațiile în care persoanele aflate într-o situație similară sunt tratate diferit.

Instanța de fond a reținut că dreptul la un proces echitabil prevăzut de Convenția EDO nu se aplică procedurilor administrative aferente desfășurării unui examen, însă, în practica Curții EDO, s-a statuat că desfășurarea profesiei de avocat presupune elemente patrimoniale, cabinetul și clientela, asupra cărora avocatul are un drept de proprietate, iar persoana care satisface condițiile legale are un drept de acces la profesie, de natură civilă, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție.

Modul de redactare al variantelor de răspuns considerate corecte în cazul întrebărilor 13 și 20 încalcă și principiile pedagogice esențiale care stau la baza metodologiei de elaborare a testelor de tip grilă, care se bazează pe itemuri cu alegere multiplă.

Cât privește întrebarea 31 de la disciplina Drept civil, aceasta nu corespunde tematicii pentru examen, fiind încălcate prevederile art. 14 alin. (3) din Regulamentul de examen.

Întrebarea 51 la disciplina Drept procesual civil a fost formulată greșit, prin neinserarea în variantele de răspuns a denumirii instituției de drept "arătarea tiutularului dreptului". Solicitarea adresată candidaților, de a completa întrebarea în timpul desfășurării examenului, contravine regulilor de desfășurare a examenului, respectiv prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul de examen.

Nelegalitatea procesului-verbal din 19.09.2014 privind soluționarea contestațiilor la barem a fost invocată din perspectiva nerespectării termenului de soluționare a contestațiilor și din perspectiva nerespectării termenului de motivare a soluției din contestații. Comisia de soluționare a contestațiilor nu a motivat soluțiile, încălcând principiul legalității, principiul caracterului transparent și al caracterului obiectiv al examenului.

Contrar celor reținute de instanța de fond, motivarea soluțiilor de către Comisia de soluționare a contestațiilor la barem era obligatorie. Or, întrebările anterior menționate nici măcar nu au fost luate în discuție pentru o eventuală admitere sau respingere.

Un alt motiv de nelegalitate a procesului-verbal de soluționare a contestațiilor se referă la adoptarea soluțiilor pe baza opiniei majoritare a membrilor Comisiei, situație inadmisibilă în redactarea unor subiecte de tip grilă, în cazul cărora unanimitatea este obligatorie pentru stabilirea variantelor corecte de răspuns.

Intimații-pârâți nu au depus întâmpinări la cererea de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, a constatat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Prima critică, subsumată prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la nemotivarea hotărârii pronunțate în fond.

Deși este indicat cazul de nelegalitate anterior menționat, recurenta nu prezintă, în concret, argumente care să susțină nemotivarea ori existența unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei, în cuprinsul hotărârii recurate.

Instanța de fond a analizat motivele de nelegalitate invocate prin cererea introductivă de către reclamantă, înlăturându-le fundamentat, raportat la aspectele factuale ale cauzei și la normele de drept incidente.

Aserțiunile recurentei-reclamante, potrivit cărora hotărârea ar fi nemotivată, nu au niciun temei, raportat la conținutul hotărârii recurate. Din conținutul criticilor recurentei rezultă că acestea vizează, în concret, nu o lipsă de motivare, ci însăși motivarea respingerii cererii, apreciată de recurenta-reclamantă că ar contraveni normelor de drept material incidente.

Prin urmare, trecând la analiza motivelor de recurs încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate.

Cât privește criticile recurentei referitoare la modalitatea de elaborare a subiectelor și de stabilire a variantelor corecte de răspuns, se constată că Regulamentul privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul INPPA stabilește o procedură de contestare a probei tip grilă, Comisia de soluționare a contestațiilor la barem având competența de a analiza argumentele candidaților asupra subiectelor și baremului, precum și de a decide asupra acestora.

Instanța de fond a reținut corect că nu poate cenzura activitatea Comisiei și, pe cale de consecință, nici modalitatea de elaborare a subiectelor ori de punctare a răspunsurilor corecte.

Or, prezenta contestație se referă la modalitatea concretă de întocmire a subiectelor și de punctare a răspunsurilor la întrebările 13 și 20 din grila 3 de examen.

Recurenta afirmă că aspectele contestate ar avea legătură cu metodologia de desfășurare a examenului, în sensul încălcării dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul de examen, care impun asigurarea unității de evaluare la nivelul întregului examen. În concret, arată că nu s-ar fi asigurat unitatea de evaluare raportat la o altă întrebare din grilă, cea cu nr. 49, la care s-a validat o singură variantă de răspuns, respectiv cea completă, spre deosebire de întrebările 13 și 20, unde s-au validat câte două variante de răspuns, dintre care una incompletă. A mai arătat recurenta că modul de formulare a variantelor de răspuns ar contraveni principiilor pedagogice, respectiv cerințelor de proiectare a itemilor cu alegere multiplă, aplicabil în docimologia didactică.

Înalta Curte constată că recurenta invocă dispozițiile art. 14 alin. (3) din Regulament, care reprezintă norme ce trebuie urmate de către Comisia de elaborare a subiectelor. Or, verificarea respectării acestor dispoziții regulamentare revine, în baza contestațiilor formulate de candidați, în conformitate cu art. 15 din Regulament, Comisiei de soluționare a contestațiilor.

Controlul instanței se limitează la verificarea legalității actelor administrative atacate, prin raportare la normele legale sau regulamentare care stabilesc cadrul de organizare și desfășurare a examenului. Actele comisiei de soluționare a contestațiilor la barem sunt producătoare de consecințe juridice în referire la situațiile pe care le analizează și asupra cărora își exprimă punctul de vedere (inclusiv motivele de contestație de natură științifică sau pedagogică).

Comisia permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România are rolul de a veghea la respectarea cerințelor prevăzute în normele juridice edictate pentru organizarea și desfășurarea examenului de primire în profesie, ca avocat stagiar, dar nu poate imixtiona în sfera de activitate a comisiilor de examen, având prerogative conferite de contextul normativ doar pentru exercitarea controlului de legalitate pe baza verificărilor efectuate de comisiile cărora le-a stabilit atribuții specifice, soluțiile comisiilor fiind producătoare de efecte juridice în planul constatărilor și rezolvărilor pe care le stabilesc la problemele cu care sunt sesizate.

Controlul de legalitate care se solicită instanței judecătorești competente poate fi exercitat numai cu respectarea atribuțiilor conferite de lege organizatorului examenului și comisiilor înființate potrivit Regulamentului de examen, cu puteri discreționare în domeniul pentru care au fost constituite și responsabile în sfera atribuțiilor care le-au fost încredințate potrivit Regulamentului.

În conformitate cu jurisprudența anterioară consolidată a Înaltei Curți, controlul de legalitate prin care se tinde a se reforma soluții avute în vedere de comisiile de examen excede competențelor instanțelor judecătorești.

În același sens este și jurisprudența Curții EDO (hotărârea din 28.02.2002, San Juan împotriva Franței), în care s-a statuat că deciziile unor comisii de confirmare sau atestare a unor aptitudini, însușiri sau calității profesionale nu pot face obiectul controlului judecătoresc, evaluarea testării cunoștințelor și a experienței necesare pentru exercitarea unei profesii ieșind din sfera garanțiilor instituite de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectelor a înțeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate necesar a fi tratate prin subiectele de concurs și nici a modului în care comisia de soluționare a contestațiilor a analizat contestațiile la barem.

Inclusiv contestația la barem referitoare la neîncadrarea unui subiect în tematica de examen intră în atribuțiile de analiză discreționare ale Comisiei de soluționare a contestațiilor dacă problema încadrării în tematică se raportează la o interpretare a cuprinderii unei anumite teme, cum este, în speță, cazul temei "Moștenirea legală" (întrebarea 31 de la disciplina Drept civil).

Cât privește întrebarea nr. 51 la disciplina Drept procesual civil, recurenta se referă greșit la o încălcare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul de examen, care interzice a se da candidaților indicații sau informații referitoare la rezolvarea subiectelor sau de a se aduce modificări acestora întrucât, pe timpul desfășurării probei de examen, s-a procedat exclusiv la îndreptarea unei erori materiale din cuprinsul variantelor de răspuns, care se refereau omisiv la "o cerere a titularului dreptului" în loc de "o cerere de arătare a titularului dreptului", cum era corect.

Cât privește legalitatea procesului-verbal al Comisiei naționale de examen din 19.09.2014 privind soluționarea contestațiilor la barem, instanța de fond a reținut în mod corect că depășirea termenului de soluționare a contestațiilor prevăzut în Regulament nu a fost de natură a produce recurentei-reclamate o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Recurenta susține fără temei că întrebările contestate nu ar fi fost analizate de Comisia de soluționare a contestațiilor. Din modul de redactare a procesului-verbal rezultă că s-a optat pentru menționarea expresă a întrebărilor în cazul cărora au fost primite contestațiile și pentru menționarea respingerii tuturor celorlalte contestații la baremul de evaluare.

Cât privește motivarea soluției din contestații, în actele dosarului nu se regăsește această motivare, însă o eventuală nemotivare a soluției din contestații nu poate conduce la anularea parțială a deciziei de validare a rezultatelor examenului, așa cum a solicitat recurenta-reclamantă, întrucât motivarea are rolul de a explicita soluția din contestații și, drept urmare, ține tot de domeniul de exercitare a atribuțiilor comisiilor de examen, care nu poate fi controlat în contencios administrativ.

Ultima critică a recurentei susține nelegalitatea procesului-verbal de soluționare a contestațiilor pentru adoptarea soluțiilor pe baza majorității, iar nu a unanimității membrilor Comisiei. Aceste susțineri nu au niciun temei legal, într-un organism colegial, în lipsa unor dispoziții exprese contrare, hotărârile putând fi adoptate și pe baza majorității, nu numai a unanimității, cum susține recurenta.

Pentru toate aceste motive, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 451 - 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, la plata sumei de 800 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 159 din 17 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, la plata sumei de 800 de RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.