ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2010

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
13.12.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra acțiunii

penale:

Prin cererea înregistrată sub nr. 8226/1/2010,

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petiționarul A.I.

a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 8191/3687/VIII/1 din 27 septembrie

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, conform art. 278 C. proc. pen.

În motivarea

plângerii s-a susținut că, în adoptarea rezoluției dată de procuror nu a fost

avut în vedere probatoriul și nici măcar hotărârile judecătorești definitive și

executorii. S-a mai susținut, de asemenea că rezoluția împotriva căreia a

formulat plângerea nu este motivată.

Plângerea formulată

este inadmisibilă.

Prin rezoluția ce

formează obiectul prezentei plângeri s-a reținut că rezoluția Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 13916/3305/VIII/1/2010 din 26

august 2010, este legală, întrucât, în mod judicios s-a reținut că plângerea

petiționarului împotriva intimatului procuror O.O. nu întrunește condițiile de

fond și de formă prev. de art. 222 C. proc. pen., dar nici exigențele practicii

judiciare în materie, în sensul că investirea organelor judiciare nu este

posibilă în absența unei sesizări legale din care să rezulte „in concreto”,

indiciile săvârșirii unei infracțiuni.

Potrivit art. 278

1

plângerea

în fața judecătorului împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale.

Atâta vreme cât prin

rezoluția împotriva căreia s-a formulat plângere nu s-a adoptat nici una din

soluțiile mai sus arătate, aceasta apare ca fiind inadmisibilă și urmează si

fie respinsă.

Văzând și disp. art. 191

Respinge ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 8191/3687/VIII/1/2010

din 27 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică azi 13 decembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: La data de 17 septembrie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarul P.F.A. împotriva rez
ÎCCJ 2010-11-19
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Curți de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției procurorului susmenționată. III. Examinând actele și lucrările dosarului, rezoluția procurorului Parche
ÎCCJ 2010-04-07
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarul A.I. a formulat plângere la data de 8 martie 2010 la Înalta Curte împotriva rezoluției nr. 691/621/VIII – 1/2010 din 12 februarie 2010 a procurorului
ÎCCJ 2010-10-08
0,96
ÎCCJ, Secția penală
orul de caz. Actul procurorului ierarhic superior este un act de control ce nu mai poate fi contestat, întrucât dispozițiile procesual penale nu reglementează această posibilitate. Împotriva acestei din urmă rezoluții, petiționarul a formul
ÎCCJ 2011-03-11
0,96
ÎCCJ, Secția penală
întemeiată plângerea formulată de petiționar și a menținut ca legală și temeinică soluția adoptată de procuror. În urma examinării rezoluției nr. 18852/4297/ VIII/1/2010 din 15 noiembrie 2010 se constată că aceasta este legală și temeinică,
Sursă