ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Petiționarul A.I. a formulat plângere la data

de 8 martie 2010 la Înalta Curte împotriva rezoluției nr. 691/621/VIII – 1/2010

din 12 februarie 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției nr. 25884/5713/VIII

-1/2009 din 21 decembrie 2009 a aceluiași parchet, considerând-o netemeinică și

nelegală.

Examinând obiectul

cauzelor în care au fost adoptate rezoluțiile atacate, Înalta Curte constată că

plângerea petiționarului A.I. este inadmisibilă.

Prin rezoluția nr. 25884/5713/VIII

- 1/2009 din 21 decembrie 2009 procurorul a respins plângerea petentului A.I. prin

care l-a reclamant pe procurorul L.O. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 și art. 20 raportat la

art. 174 C. pen., cu motivarea că din conținutul plângerii nu rezultă în mod

concret faptele comise și nici mijloacele de probă care să susțină imputările,

conform prevederilor art. 222 C. proc. pen.

Plângerea

petiționarului împotriva acestei soluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin

rezoluția 691/621/VIII - 1/2010 din 12 februarie 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen. plângerea în fața judecătorului poate fi formulată numai

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de neîncepere a urmăririi

penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale.

Altfel spus,

soluțiile care pot fi atacate pe această cale sunt cele care se adoptă în

conformitate cu prevederile art. 11 pct. 1 lit. a)-c) și art. 228 alin. (6) din

C. proc. pen., după efectuarea urmăririi penale sau a actelor premergătoare și

s-a constatat existența unuia din cazurile de împiedicare sau continuare a

exercitării acțiunii penale, prevăzute de art. 10 din același cod.

Rezoluția atacată

prin prezenta plângere nu face parte din categoria soluțiilor de netrimitere în

judecată arătată prin art. 278

1

C. proc. pen. ci de respingere a

plângerii petiționarului întrucât nu întrunește condițiile de sesizare a

organului de urmărire penală, prevăzute prin art. 222 C. proc. pen.

Față de cele ce

preced, plângerea petiționarului A.I. urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2010.