ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față constată;

Petentul B.D., în baza art. 278

1

C. proc. pen. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 483/P/2009 din 12 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În esență, în plângerea adresată parchetului și trimisă spre competentă soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată B.D. este nemulțumită de soluția de neurmărire penală dispusă față de magistrații A.T. de la Curtea de Apel Pitești, A.D. și E.V. de la Tribunalul Argeș, față de care s-au efectuat cercetări prealabile pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

În rezoluția atacată, menținută prin rezoluția nr. 5921/2847/II/2/2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au reținut următoarele:

Persoana vătămată B.D. a formulat acțiune civilă înregistrată la Judecătoria Câmpulung sub nr. 3500 din 10 octombrie 2007. Prin aceasta B.D. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală a comunei Stâlpeni Argeș și Comisia Județeană Argeș de aplicare a Fondului Funciar a cerut instanței să dispună obligarea pârâtelor să-l pună în posesia suprafeței de 2600 mp situată în comuna Stâlpeni județul Argeș. A mai reținut că prin sentința civilă nr. 2227 din 31 octombrie 2007 Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea reclamantului B.D. cu motivarea că pentru valorificarea dreptului său de proprietate reclamantul are la dispoziție calea unei alte acțiuni și nu aceea de obligare de punere în posesie.

Prin decizia civilă nr. 1221 din 10 septembrie 2008 pronunțată de magistrații judecători A.D.A.T. și E.V. de la Tribunalul Argeș s-au admis recursurile declarate de reclamantul B.I.D. împotriva sentinței nr. 2227/2007 și a sentinței civile nr. 317 din 14 februarie 2007 ale Judecătoriei Câmpulung, sentințe care au fost casate, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

La 13 octombrie 2008 s-a înregistrat la Judecătoria Câmpulung după casare, cauza nr. 2997/205/2008, în care, prin încheierea din 3 noiembrie 2008, Judecătoria Câmpulung a luat act de cererea reclamantului B.I.D. de renunțare la judecarea cauzei.

Față de această situație în rezoluția atacată procurorul a motivat că nu există indicii referitoare la comiterea unor fapte penale de către magistrații judecători care au participat la judecarea cauzelor. S-a mai motivat că potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, soluțiile lor exprimând convingerea creată de probele din dosar.

În rezoluție, se constată în baza actelor prealabile, că magistrații judecători reclamați și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu fără părtinire și s-a conchis că hotărârile judecătorești soluționate greșit pot fi îndreptate numai prin exercitarea căilor de atac.

Din examinarea plângerii petentului formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen. Înalta Curte observă că persoana vătămată este nemulțumită de modul în care au fost soluționate cauzele civile în care aceasta a fost parte.

Din actele prealabile nu rezultă că magistrații împotriva cărora s-a plâns petentul au soluționat cauzele civile cu rea-credință. Nu rezultă că s-au comis infracțiuni în legătură cu modul de soluționare a acelor cauze.

În mod corect în rezoluția procurorului s-a apreciat că hotărârile judecătorești se controlează în căile de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, Curtea constată că rezoluția atacată este legală și temeinică, astfel că în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea împotriva rezoluției pe care o va menține.

Petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.D. împotriva rezoluției nr. 483/P/2009 din 12 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.