ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 mai 2009 petiționarul M.C.V., „a contestat” în termenul legal rezoluția nr. 195/P/2009 din 29 aprilie 2009 întocmită de procuror C.G., rezoluție pe care o consideră nelegală, întrucât magistratul procuror a „aderat” la un grup infracțional de crimă organizată, condus de D.I., D.A., procurorul de caz. Din conținutul corespondenței purtată de instanță cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, respectiv adresa existentă la fila 6 dosar rezultă că Dosarul nr. 195/P/2009 al acestei unități de parchet nu-l privește pe petiționar. Față de această împrejurare, cum și precizările petiționarului în sensul că la pretinsa rezoluție 195/P/2009 nu s-a adresat procurorului ierarhic superior conform dispozițiilor art. 275-278 C. proc.

pen., Înalta Curte constată prezenta plângere inadmisibilă. Astfel, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., pot face obiectul controlului judiciar al instanței, exclusiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmării penale. În cauza dedusă judecății, o astfel de rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, nu s-a pronunțat, așa încât să fie posibilă formularea unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. de către petiționar. Pe de altă parte, plângerea adresată direct instanței nici nu poate fi interpretată ca un mod de sesizare a organelor de urmărire penală, în condițiile art. 221 C. proc.

pen. deoarece nu sunt întrunite condițiile plângerii prevăzute de art. 222 C. proc. pen. Pentru existența plângerii ca mod general de sesizare a organelor de urmărire penală, este necesar să fie îndeplinite anumite condiții sub aspectul conținutului. Astfel, trebuie să cuprindă descrierea faptei care formează obiectul plângerii, arătarea mijloacelor de probă pe care se sprijină plângerea, calitatea în care persoana face sesizarea. Nefiind îndeplinite cerințele de conținut arătate, plângerea petiționarului nu poate fi calificată drept plângere ca mod de sesizare a organului de urmărire penală așa încât să fie incidente dispozițiile art. 222 alin. (7) C. proc. pen. Pe cale de consecință, plângerea petiționarului va fi respinsă ca inadmisibilă, conform art. 278 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen. . Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.