ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 7 mai 2009 petiționarul M.C.V., „a

contestat” în termenul legal rezoluția nr. 195/P/2009 din 29 aprilie 2009

întocmită de procuror C.G., rezoluție pe care o consideră nelegală, întrucât

magistratul procuror a „aderat” la un grup infracțional de crimă organizată,

condus de D.I., D.A., procurorul de caz.

Din conținutul

corespondenței purtată de instanță cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, respectiv

adresa existentă la fila 6 dosar rezultă că Dosarul nr. 195/P/2009 al acestei

unități de parchet nu-l privește pe petiționar.

Față de această

împrejurare, cum și precizările petiționarului în sensul că la pretinsa

rezoluție 195/P/2009 nu s-a adresat procurorului ierarhic superior conform

dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., Înalta Curte constată prezenta

plângere inadmisibilă.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., pot face obiectul controlului

judiciar al instanței, exclusiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau

a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmării penale.

În cauza dedusă

judecății, o astfel de rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, nu

s-a pronunțat, așa încât să fie posibilă formularea unei plângeri întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. de către petiționar.

Pe de altă parte,

plângerea adresată direct instanței nici nu poate fi interpretată ca un mod de

sesizare a organelor de urmărire penală, în condițiile art. 221 C. proc. pen. deoarece

nu sunt întrunite condițiile plângerii prevăzute de art. 222 C. proc. pen.

Pentru existența

plângerii ca mod general de sesizare a organelor de urmărire penală, este

necesar să fie îndeplinite anumite condiții sub aspectul conținutului.

Astfel, trebuie să

cuprindă descrierea faptei care formează obiectul plângerii, arătarea

mijloacelor de probă pe care se sprijină plângerea, calitatea în care persoana

face sesizarea.

Nefiind îndeplinite

cerințele de conținut arătate, plângerea petiționarului nu poate fi calificată

drept plângere ca mod de sesizare a organului de urmărire penală așa încât să

fie incidente dispozițiile art. 222 alin. (7) C. proc. pen.

Pe cale de

consecință, plângerea petiționarului va fi respinsă ca inadmisibilă, conform art.

278

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. .

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul M.C.V.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie

2009.