ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 4 martie 2009 dată în Dosarul

nr. 96/P/2009 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

privind pe chestorii de poliție I.A. și S.C. foști șefi ai Inspectoratului de

Poliție Brașov, față de care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 264 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 208 C.

pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 246 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Pentru a dispune astfel a reținut că prin

plângerea penală din data de 22 ianuarie 2009 adresată Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, persoana vătămată T.J.

a solicitat

efectuarea de cercetări penale față de chestorii de poliție I.A. și S.C. -

foști șefi ai Inspectoratului de Poliție Brașov, actualmente pensionari, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 C. pen., art. 26 C. pen.

rap. la art. 208 C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 246 C. pen.

comb. cu art. 248

1

C. pen.. S-a mai reținut că cei doi făptuitori în

exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință și abuzând de calitatea lor nu

au îndeplinit actele de cercetare penală în legătură cu fapta de furt

calificat, distrugere și acte de violență săvârșite de numitul S.Ș.,

participând în calitate de complici morali la săvârșirea infracțiunii de furt

calificat și favorizând activitatea infracțională a acestuia, astfel cauzându-i

un prejudiciu de 5.000.000 lei RON, sumă cu care de altfel s-a constituit parte

civilă.

S-au constatat următoarele:

La data de 10

aprilie 1998,

T.J.,

în calitate de

administrator al SC U. SRL a participat la licitația publică prin care au fost

scoase la vânzare mai multe bunuri aparținând debitorului SC P.S. SRL, conform Dosarului

execuțional nr. 149/1996 și nr. 46/1997, licitație în urma căreia și-a

adjudecat un gater mecanic, fundație gater, șopron din lemn, o linie de

derivație electrică ș.a., iar pentru achitarea acestor bunuri a încheiat un

contract de credit imobiliar în valoare de 300 mii. lei ROL, garantând creditul

respectiv cu imobilul proprietate personală.

Urmare unor

neînțelegeri pe care le-a avut ulterior cu numitul S.Ș. privind dreptul de a

folosi suprafața de teren de 1 ha pe care se află amplasat gaterul în litigiu,

persoana vătămată T.J. a depus mai multe plângeri la Postul de Poliție

Tărlungeni, I.P.J. Brașov și la Parchet. Pentru aplanarea situației

conflictuale ivite, organele de poliție s-au deplasat la fața locului și au încheiat

mai multe procese verbale de constatare.

De asemenea,

în urma sesizărilor depuse la Inspectoratul de Poliție al jud. Brașov i-au fost

aduse la cunoștință persoanei vătămate rezultatele cercetărilor întreprinse de

către organele de poliție, adresele de răspuns fiind semnate de făptuitorii I.A.

și S.C. - foști șefi ai Inspectoratului de Poliție

Brașov.

Prin sentința

penală nr. 1405 din 05 iunie 2003, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr.

673/2003 inculpatul S.Ș., în temeiul art. 31 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1),

209 alin. (1) lit. a) C. pen.. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

participație improprie la furt calificat, iar în baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii. În temeiul

dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ.,

inculpatul S.Ș. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.P.F.

SRL la plata sumei de 26.167.547 lei către partea civilă SC U. SRL cu titlu de

despăgubiri civile, fiind respinse restul pretențiilor civile formulate de

partea civilă, ca nedovedite

.

Ulterior,

fiind nemulțumită de faptul că nu și-a primit prin hotărârea judecătorească mai

sus citată întreaga sumă cu care se constituise parte civilă persoana vătămată

a continuat să adreseze plângeri diferitelor organe ale statului.

Făptuitorii,

prin modul cum au răspuns solicitărilor scrise ale persoanei vătămate nu au

făcut altceva decât să-și îndeplinească cu bună credință îndatoririle de

serviciu, neexistând dovezi privind săvârșirea celorlalte pretinse infracțiuni

indicate în actul de sesizare.

Împotriva acestei

ordonanțe a formulat plângere petiționarul T.J., înregistrată la Înalta Curte

de Casație și Justiție în temeiul disp. art. 278

1

C. proc. pen., plângere

pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate arătând că nu este motivată

și total eronată.

A susținut că

făptuitorii nu au îndeplinit cu bună credință îndatoririle de serviciu ci în

contra, prin dispozițiile date și prin neexecutarea obligațiilor ce derivă din

statutul lor profesional au acționat contra legii, au favorizat activitățile

unui infractor și au participat în calitate de complici la săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, distrugere și acte de violență de către S.Ș.

Analizând motivele invocate

în plângere și ordonanța procurorului, Înalta Curte constată că plângerea nu

este fondată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 96/P/2009

al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-au identificat

fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale

infracțiunilor sesizate de către petiționarul T.J. pretins săvârșite de către

intimații I.A. și S.C., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă

în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală.

Încălcările

dispozițiilor legale, pretins săvârșite de către intimați, se rezolvă prin

mijloace procesuale legale specifice regulilor procesului penale, iar

efectuarea unui act de urmărire penală, chiar dacă este defectuoasă, nu prezumă

reaua credință a celui care-l efectuează, legea însăși prevăzând posibilitatea

unor erori dar și calea înlăturării acestora.

Înalta Curte constată

că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, au fost analizate în mod

detaliat toate aspectele invocate de petiționar, cu privire la faptele pentru

care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că

nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere

drepturilor procesuale ale acestuia.

Pentru considerentele

ce preced Înalta Curte, va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul

T.J. împotriva rezoluției din 4 martie 2009 în Dosarul nr. 96/P/2009 de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Totodată, în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul T.J. împotriva rezoluției penale din data de 04 martie 2009

dată în Dosarul penal nr. 96/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și menține

rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie

2009.