ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2015

Asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 297/F

din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, în baza art. 599 raportat la art. 597 alin. (4) C. proc. pen., a fost

respinsă, ca nefondată, contestația la executarea sentinței penale nr. 294 din 30

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă

prin Decizia penală nr. 361 din 02 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, formulată de către condamnatul S.B.C. În baza art. 275 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat condamnatul să plătească statului 150 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a

se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la

data de 23 octombrie 2014 sub numărul 6449/2/2014, condamnatul S.B.C. a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 4 C.pen în sensul înlăturării consecințelor

condamnării dispuse împotriva sa în ceea ce privește pedeapsa de 4 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 294 din 30 septembrie 2010 a Curții

de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 361 din 02 februarie 201

la Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În urma

verificării actelor dosarului, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 294 din 30

septembrie 2010 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr.

361 din 02 februarie 2011 a Î.C.C.J., printre altele, a fost condamnat petentul

la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.pen pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen.

În baza art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II a lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art.

88 C. pen. s-a dedus prevenția provizorie de la 01 mai 2010 la zi. în baza art.

350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului S.B.C.

În baza art.

191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat flecare dintre inculpați la plata

sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța

a reținut că prin rechizitoriul nr. 100/P/2010 din data de 11 mai 2010 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, a fost trimis în

judecată inculpatul S.B.C., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) C.pen

raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și

completările ulterioare, constând în aceea că în perioada ianuarie - mai 2010 a

acceptat, respectiv nu a respins, promisiunea de a-i fi dată suma de 10.000

(zece mii) euro sau contravaloarea în lei a acesteia. 40.000 (patruzeci mii)

lei, cu titlu de mită, promițând că, în schimbul banilor, nu își va îndeplini

atribuțiile de serviciu ce îi reveneau în calitate de ofițer de poliție

judiciară în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de

Combatere a Criminalității Organizate (printre atribuții fiind și cele

referitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor și de constatare și

urmărire a infracțiunilor), în sensul că nu va comunica parchetului rezultatul

integral al activităților de cercetare penală efectuate în Dosarul penal nr. 223/D/P/2009

al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, în care era cercetată activitatea SC R. SRL, al cărui administrator a

fost denunțătorul R.D.I. Totodată, inculpatul S.B.C. l-a asigurat pe

denunțătorul R.D.I., întâi prin inculpatul N.E., în calitate de intermediar,

apoi și personal, că nu va avea probleme în viitor. Suma de bani menționată și

care făcuse anterior obiectul consemnării seriilor bancnotelor și capcanării

criminalistice fiind remisă de către martorul denunțător inculpatului N.E. în

scopul predării acesteia inculpatului S.B.C.

Condamnatul

S.B.C. a formulat contestație la executare în baza art. 598 lit. d) C. proc. pen.,

solicitând admiterea acesteia și înlăturarea consecințelor condamnării,

invocând împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnat a fost

dezincriminată.

În privința

admisibilității cererii, instanța de fond a constatat că, contrar afirmațiilor

admisibilă, întrucât, deși între timp a fost liberat condiționat, aceasta nu

echivalează cu împrejurarea că S.B.C. nu se mai află în executarea pedepsei,

acesta executând încă pedepsele complementare aplicate prin sentința definitivă

de condamnare, astfel încât este în măsură să formuleze contestație la

executare, în condițiile în care apreciază că a intervenit o cauză de stingere

a pedepsei (în concret, dezincriminarea faptei).

Pe

fondul cererii, instanța de fond, examinând conținutul constitutiv al

infracțiunilor prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 289 alin.

(1) C. pen. prin raportare la situația de fapt reținută și susținerile

condamnatului, a constatat că fapta pentru care a fost condamnat contestatorul

nu este dezincriminată.

Ș-a

arătat că S.B.C. a fost condamnat întrucât a promis mituitorului că își va încălca

atribuțiile de serviciu, fără a accepta expres promisiunea unei sume de bani

;

totuși, din acțiunile sale, respectiv

s-a întâlnit de mai multe ori cu mituitorul si l-a asigurat pe acesta că-si va

încălca atribuțiile de serviciu, a rezultat cu claritate că a acceptat în mod

tacit suma de bani propusă, sumă remisă de altfel de mituitor unui alt inculpat

pentru a fi ulterior înmânată contestatorului.

Pe de

altă parte, instanța de fond a tratat că modalitatea nerespingerii promisiunii

unor foloase a fost suprimată de legiuitor tocmai datorită împrejurării că

această conduită este cuprinsă oricum în noțiunea de acceptare (tacită) a

promisiunii unor foloase, fiind incriminată în continuare fapta comisă de

contestator, în modalitatea reținută prin sentința definitivă de condamnare.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnatul S.B.C.,

prin apărător ales, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, precizând că motivele le va dezvolta ulterior.

În ședința

publică din data de 15 ianuarie 2015, contestatorul condamnat S.B.C., personal,

a declarat că își retrage contestația formulată, aspect consemnat și în

declarația dată în fața instanței și atașată la dosar.

Față de

această manifestare de voință, examinând dispozițiile legale, se constată că art.

425

1

C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (8) C. proc. pen.,

face trimitere la art. 415 C. proc. pen., text de lege care prevede

posibilitatea apelantului de a-și retrage calea de atac promovată.

În

raport de aceste dispoziții și de precizările făcute în cuprinsul declarației

atașate la dosar, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut personal

de către contestator, până la încheierea dezbaterilor, înalta Curte urmează a

lua act de manifestarea de voință expresă a condamnatului S.B.C. în sensul

retragerii contestației formulate.

Totodată,

în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Ia act

de retragerea contestației declarate de condamnatul S.B.C. împotriva sentinței

penale nr. 297/F din 6 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2015.