ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.12.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3961/2013

HOTĂRÂRE
11.12.2013
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3961/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1

din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 134 din Legea nr. 295/2004 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 inculpatul R.O., fără antecedente penale, a fost condamnat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de contrabandă calificată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004 republicată cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 12 C. proc. pen. s-a dispus sesizarea I.P.J. Mehedinți - Serviciul A.E.S.P. - pentru a dispune cu privire la eventuala sancționare contravențională a inculpatului R.O., pentru contravenția prevăzută de art. 132 pct. 22

1

din Legea nr. 295/2004 în forma în vigoare la 28 iunie 2011 și cu privire la sancțiunea complementară prevăzută de art. 133 alin. (2) lit. d) din același act normativ.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 443/P/2011 din 04 noiembrie 2011, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpatul R.O. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 raportat Ia art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în data de 02 mai 2011, fără a îndeplini vreo formalitate legală, în sensul de a notifica organele abilitate intenția de a achiziționa o armă neletală, inculpatul R.O. s-a deplasat în Bulgaria și a cumpărat, conform facturii atașate la dosarul cauzei - un pistol și un număr de 10 cartușe.

Inculpatul R.O. a introdus în România arma și muniția menționată fără ca la P.T.F.S. Calafat să declare aceste bunuri pe care, ulterior, Ie-a deținut la domiciliul său până la data de 28 iunie 2011 când Ie-a predat, de bună voie, organelor de poliție - acestea sesizându-se din oficiu - la data de 23 iunie 2011 - cu privire la infracțiunile de contrabandă calificată și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

Arma și muniția au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, iar din Raportul din 11 iulie 2011 întocmit de către Serviciul criminalistic al I.P.J. Mehedinți rezultă că arma, reprezintă un pistol, de calibru 9 mm, fabricat special pentru a utiliza muniție cu efect sonor sau pentru a împrăștia gaze iritante-lacrimogene, în stare de funcționare, iar cele 10 cartușe sunt, de calibru 9 mm, P.A.P.V. și reprezintă muniție confecționată special pentru a împrăștia gaze iritante pe bază de piper.

În completarea acestui raport, prin adresa din 30 ianuarie 2012 SA.E.S.P. al I.P.J. Mehedinți a comunicat că până la data de 17 iulie 2011 arma respectivă făcea parte din categoria F, arme supuse notificării, fiind prevăzută la punctul 26 al Anexei la Legea nr. 295/2004, iar după această dată, prin intrarea în vigoare a modificărilor actului normativ menționat, arma face parte din categoria C, arme supuse autorizării, fiind prevăzută la pct. 24 al Anexei.

Starea de fapt expusă a rezultat din coroborarea probelor reținute prin actul de sesizare a instanței, respectiv proces verbal de sesizare din oficiu (fila 5 d.u.p.), proces verbal de verificare în baza de date a R.N.A. (fila 7 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică (filele 14-19 d.u.p.), declarația de recunoaștere a învinuitului R.O. (fila 25 d.u.p.) și adresa din 30 ianuarie 2012 SA.E.S.P. al I.P.J. Mehedinți.

S-a arătat că organele de urmărire penală au considerat că faptele inculpatului R.O., de a achiziționa un pistol dintr-o altă țară, fără să aibă autorizație în acest sens și de a-l deține, fără drept întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen.

Cu privire la încadrarea în drept a faptelor inculpatului prima instanță a reținut că în perioada 30 mai 2010 - 26 iulie 2011 Legea nr. 295/2004, prevedea, la art. 136

1

că „Deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an."

Anexa actului normativ prevedea, în perioada menționată că arma (și muniția corespunzătoare), ce fac obiectul prezentei cauze, se încadrează în cap. III - Arme și muniții neletale - categ. F - Arme supuse notificării - pct. 26."

La art. 132 pct. 22

1

, Legea nr. 295/2004 prevedea că neîndeplinirea obligației de notificare prealabilă a inspectoratului județean de poliție în raza căruia domiciliază persoana fizică înainte de procurarea armei constituie contravenție, iar la art. 133 alin. (2) lit. d) din același act normativ se prevedea că în afară de sancțiunea contravențională principală se aplica și sancțiunea complementară a confiscării armei.

Începând cu data de 27 iulie 2011, a fost modificată Anexa, arma ce face obiectul prezentei cauze încadrându-se în Capitolul III - Arme și muniții neletale - categ. C - Arme supuse autorizării - pct. 24, iar textul art. 136

1

nu a fost modificat.

În M. Of. Nr. 814 din 17 noiembrie 2011 Legea nr. 295/2004 - cu modificările și completările până la acea dată - a fost republicată și textele au primit o nouă numerotare, iar art. 136

1

a devenit art. 134.

S-a arătat că dispozițiile cuprinse în C. pen. au caracter general, iar cele cuprinse în Legea nr. 295/2004 au caracter special.

Prima instanță a constatat că în Dosarul penal nr. 443/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin Rezoluția din 06 iulie 2011, organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale față de R.O., pentru infracțiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 279 alin. (1) C. pen., actul procesual fiind confirmat prin Rezoluția nr. 443/P/2011 din data de 08 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

La data de 29 septembrie 2011, învinuirea și încadrarea juridică i-au fost aduse la cunoștință învinuitului, iar prezentarea materialului de urmărire penală a avut în vedere, fără a exista o Ordonanță de schimbare a încadrării juridice, dispozițiile art. 271 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. și art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, prin rechizitoriu dispunându-se punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 136

1

din Legea nr. 295/20042006 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen.

Față de cele de mai sus, s-a reținut așadar că de la momentul comiterii presupuselor fapte și până la momentul judecării cauzei au intervenit modificări ale condițiilor în care este incriminată fapta penală referitoare la deținerea armei neletale.

De aceea s-a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul R.O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 443/P/2011 din 04 noiembrie 2011, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, din infracțiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 136 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 134 din Legea nr. 295/2004 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.O. pentru infracțiunea de deținere fără drept a unei arme neletale din categoria celor supuse autorizării (și a muniției aferente - cele 10 cartușe iritante), întrucât la data constatării faptei - 28 iunie 2011 - arma și muniția deținute se încadrau în categoria armelor neletaie pentru procurarea și deținerea cărora era obligatorie și suficientă notificarea prealabilă a organelor de poliție și nu era necesară existența unei autorizări pentru procurare și/sau deținere.

Deoarece s-a reținut că achiziționarea unei astfel de arme fără notificare prealabilă era prevăzută de lege ca fiind o faptă de natură contravențională, în baza art. 12 C. proc. pen., s-a dispus sesizarea I.P.J. Mehedinți - Serviciul A.E.S.P. pentru a dispune cu privire la eventuala sancționare contravențională a inculpatului R.O., pentru contravenția prevăzută de art. 132 pct. 22

1

din Legea nr. 295/2004 în forma în vigoare la 28 iunie 2011 și cu privire la sancțiunea complementară prevăzută de art. 133 alin. (2) lit. d) din același act normativ.

În ceea ce privește apărarea formulată de către inculpat, prin apărător, referitoare la reținerea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ca temei al achitării, s-a arătat că nu este întemeiată deoarece fapta a existat, însă nu era prevăzută de lege ca infracțiune la momentul constatării, ci abia în prezent, prin modificarea Anexei la Legea nr. 295/2004, deținerea unei arme de tipul respectiv este prevăzută de lege ca fiind infracțiune.

Referitor la infracțiunea de contrabandă calificată s-au reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 271 din Legea nr. 86/2006, introducerea în, sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

De aceea, s-a reținut că fapta comisă de inculpatul R.O., care la data de 02 mai 2011 a introdus în România, fără a fi notificat în prealabil I.P.J. Mehedinți, cu privire ia intenția de a cumpăra o armă neletală de genul celei achiziționate din Bulgaria (și a muniției aferente - cele 10 cartușe iritante) și fără a formula, potrivit Regulamentului de aplicare a Codului vamal aprobat prin H.G. nr. 707/2006, o declarație vamală privind introducerea în țară a unei astfel de arme, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

S-a menționat că nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile inculpatului, prin apărătorul ales, potrivit cărora infracțiunea are un obiect material multiplu reprezentat de „arme, muniții, materiale explozibile, etc.", iar introducerea în țară a unei singure arme neletale nu poate realiza latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă calificată.

S-a constatat că latura obiectivă a infracțiunii este realizată de acțiunea de introducere în țară, obiectul material al infracțiunii este unul alternativ, iar introducerea în țară a oricărui obiect dintre cele prevăzute de textul menționat conduce la existența infracțiunii.

S-a arătat că pistolul în cauză este „armă" în sensul legii și constituie obiect material al infracțiunii de contrabandă calificată dacă este introdus în țară fără însă, la momentul constatării deținerii sale, datorită specificațiilor tehnice, fapta de deținere în România nu era decât contravenție.

Prima instanță a menționat că nu poate fi reținută ca o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei nici necunoașterea dispozițiilor legale, dispozițiile art. 51 alin. (4) C. pen. arătând expres că necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei, iar eroarea de fapt prevăzută de art. 51 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispozițiile vamale, nu este operantă.

Din modalitatea de comitere a faptei a rezultat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând pericolul pe care îl produce relațiilor sociale ce reglementează securitatea relațiilor vamale și urmărind producerea acestui rezultat.

Față de cele de mai sus, s-a constatat că fapta există, a fost comisă de inculpat, ca autor, în sensul art. 24 C. pen. și constituie infracțiunea de contrabandă calificată, fiind realizate condițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului de executat cât și al modalității de executare, prima instanță a arătat că a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. dar și atitudinea sinceră a inculpatului.

În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele aspecte:

a) încălcarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., arătându-se că potrivit acestui text de lege, lucrurile deținute în contra dispozițiilor legale sunt supuse confiscării.

Or, în speță, ca urmare a condamnării inculpatului pentru infracțiunea de contrabandă calificată se impunea și confiscarea armei.

b) Schimbarea greșită a încadrării juridice cu consecința greșitei achitări a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 134 din Legea nr. 295/2004.

În argumentarea acestui motiv de apel s-a susținut în esență că se impunea reținerea în sarcina inculpatului, în concurs ideal, atât a infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cât și a celei prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. care s-a consumat în momentul executării acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii respectiv deținerea armei și transportul acesteia.

Pe parcursul judecării apelului reprezentantul Parchetului a invocat oral o critică suplimentară susținând că se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute de prima instanță, respectiv aceea prevăzută de art. 134 din L 295/2004, în două infracțiuni, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu referire la armă, și cea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu referire la muniția aferentă.

În apelul formulat, inculpatul a criticat sentința tot pentru netemeinicie și nelegalitate susținându-se că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de contrabandă deoarece arma a fost introdusă în țară fără a fi ascunsă iar organele vamale nu i-au pus în vedere faptul că nu are voie să o introducă în țară.

A mai arătat că a predat arma imediat ce i-a fost cerută și nu a folosit-o niciodată, de la cumpărare, solicitând, în teza principală, achitarea și pentru această infracțiune, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau, în teză subsidiară, reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Prin Decizia penală nr. 330 din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți declarat împotriva sentinței penale nr. 96 din 16 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți și a admis apelul inculpatului R.O., a desființat în parte sentința și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

1

a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006, iar în baza art. 18

1

alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă de 1.000 lei amendă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin celor de mai sus.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel constată următoarele:

În primul rând a făcut precizarea că Legea nr. 245/2004 reglementează regimul armelor și munițiilor, aceasta fiind o lege specială în raport cu dispozițiile generale ale art. 279 C. pen., lege care se a aplică prioritar în temeiul principiului de drept „specialia generalibus derogant".

În al doilea rând a reținut că prima instanță a reliefat corect succesiunea în timp a modificărilor intervenite cu privire la Legea nr. 245/2004 și a arătat că art. 136

1

din Legea nr. 245/2004, în varianta aflată în vigoare la data de 02 mai 2011, încrimina „Deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept."

Pistolul procurat de inculpat din Bulgaria nu se încadra însă în această categorie, deoarece, conform concluziilor raportului de expertiză, era o armă fabricată pentru a utiliza muniție cu efect sonor sau pentru a împrăștia gaze iritant lacrimogene, deci o armă neletală.

Pistolul în cauză era prevăzut în Anexa III din Legea nr. 245/2004, categ. F, pct. 26, arme neletale supuse notificării, în această categorie fiind inclusă și muniția aferentă pistolului, astfel încât singura obligație a inculpatului, care se deduce din coroborarea dispozițiilor art. 132 pct. 22

1

din Legea nr. 295/2004 cu aceea a art. 133 alin. (2) lit. d) din același act normativ (după cum a arătat anterior și instanța de fond) era aceea a notificării prealabile a inspectoratului județean de politie în raza căruia domiciliază, de intenția de a cumpăra o astfel de armă, iar neîndeplinirea obligației constituie contravenție.

Prin Legea nr. 117 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 446 din 27 iunie 2011, intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării, deci abia la data de 26 iulie 2011 (a se vedea art. II! al acestui act normativ), Legea nr. 245/2004 a fost modificată, fiind modificată totodată și Anexa, iar categoria de arme din care făcea parte și pistolul inculpatului a fost introdusă la Titlul III, arme și muniții neletale, dar în categoria C care prevede armele supuse autorizării (pct. 24).

Cum art. 136

1

din același act normativ a rămas neschimbat, rezultă că deținerea de arme și muniție din categoria căreia făcea parte și pistolul inculpatului a devenit infracțiune abia după data de 27 iulie 2011. Or, în speță, organele de politie s-au sesizat la data de 23 iunie 2011 iar pistolul Ie-a fost predat de către inculpat în aceiași zi, deci mai înainte ca fapta respectivă să constituie infracțiune, astfel încât Curtea de apel a apreciat că schimbarea de încadrare juridică operată de prima instanță este corectă iar achitarea inculpatului dispusă în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. este legală și temeinică.

În ceea ce privește muniția aferentă acestui tip de pistol, curtea de apel a reținut că este prevăzută în aceiași anexă și, ca atare, deținerea ei urma același regim juridic ca și arma, constatând că dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. nu devin incidente pentru muniție deoarece legea specială derogă de la legea generală, apreciind că schimbarea de încadrare juridică solicitată de reprezentantul Ministerului Public în fata instanței de apel este neîntemeiată.

Referitor la infracțiunea de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, tehnic vorbind, inculpatul a comis acțiunea ce constituie obiectul material al acestei infracțiuni, respectiv a introdus în tară „fără drept" arme.

Acțiunea de introducere în tară a fost realizată „cu intenție" iar în speță, este vorba de „o armă", astfel cum este definită de lege iar necunoașterea legii nu poate fi invocată în exonerarea de răspundere astfel că, instanța de apel a apreciat că și critica inculpatului prin care solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. este nefondată.

Curtea de apel a constatat că în speța de fată „cu drept" însemna doar o simplă notificare prealabilă pe care inculpatul trebuia să o adreseze I.P.J. de la locul de domiciliu, iar deținerea acelei arme, în sine, nu constituia infracțiune ci contravenție (deoarece nu avea notificarea prealabilă), iar pistolul a fost cumpărat dintr-un magazin specializat (cu factură) și nu de pe piața neagră și nu prezintă modificări ale formei constructive inițiale, astfel încât a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește gradul de pericol social al infracțiunii încriminate de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, respectiv contrabanda cu armament.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând soluția instanței de apel atât sub aspectul nelegalitătii cât și sub aspectul netemeiniciei acesteia, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 17

2

și 18 C. proc. pen.

În susținerea recursului, reprezentantul Ministerului Public a arătat că recursul parchetului vizează netemeinicia hotărârii instanței de apel în ceea ce privește aplicarea sancțiunii administrative a amenzii inculpatului pentru săvârșirea infracțiunea de contrabandă, pe motiv că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. în susținerea recursului, reprezentantul Ministerului Public a arătat că pentru o astfel de faptă inculpatului trebuia să i se aplice o pedeapsă cu închisoarea, întrucât fapta reținută în sarcina sa prezintă gradul de pericol social suficient de ridicat pentru aplicarea unei astfel de pedepse. De altfel, instanța de apel, a reținut în motivarea hotărârii, în mod tehnic, că inculpatul a săvârșit elementul material al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că a introdus fără drept în țară o armă procurată din Bulgaria. De asemenea, instanța a mai reținut că acțiunea de introducere în țară a armei a fost comisă cu intenție și, totodată, a motivat că inculpatul nu poate invoca necunoașterea legii atunci când a respins cererea de achitare formulată în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât sintagma „fără drept" s-ar rezuma la obligația inculpatului de a se prezenta la autoritățile vamale și de a face demersuri în vederea obținerii certificatului ce-i acorda dreptul să dețină arma și că din Bulgaria arma ar fi fost achiziționată dintr-un magazin autorizat pe bază de factură, iar nu de pe piața neagră. Referitor la toate aceste elemente, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că nu sunt suficiente pentru a-i aplica inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii, întrucât fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere că a introdus acea armă în mod fraudulos în țară, prin vamă, tocmai pentru că nu și-a respectat obligația de sesizare a organelor pentru obținerea certificatului pentru deținere a armei, în situația în care inculpatul avea cazier judiciar și nu putea obține acel permis de portarma, fapt ce conturează și mai mult gravitatea faptei.

În ceea ce privește fapta de deținere a muniției armelor, reprezentantul parchetului a arătat că nu susține această critică, arătând că această faptă nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni așa cum se susține în motivele de recurs.

Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 17

2

și 18 C. proc. pen., apreciază că recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este nefondat.

Astfel, în mod corect instanța de apel a constatat că Legea nr. 245/2004 reglementează regimul armelor și munițiilor, aceasta fiind o lege specială în raport cu dispozițiile generale ale art. 279 C. pen., lege care se a aplică prioritar în temeiul principiului de drept „specialia generalibus derogant".

De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanțele anterioare succesiunea în timp a modificărilor intervenite cu privire la Legea nr. 245/2004 și au constatat că art. 136

1

din Legea nr. 245/2004, în varianta aflată în vigoare la data de 02 mai 2011, încrimina doar deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, iar că pistolul procurat de inculpat din Bulgaria nu se încadra în această categorie, deoarece, conform concluziilor raportului de expertiză, era o armă fabricată pentru a utiliza muniție cu efect sonor sau pentru a împrăștia gaze iritant lacrimogene, deci o armă neletală.

Pistolul procurat de inculpat din Bulgaria era prevăzut în Anexa III din Legea nr. 245/2004, categ. F, pct. 26, arme neletale supuse notificării, în această categorie fiind inclusă și muniția aferentă, astfel încât singura obligație a inculpatului era aceea a notificării prealabile a inspectoratului județean de poliție în raza căruia domiciliază, de intenția sa de a cumpăra o astfel de armă, iar neîndeplinirea obligației constituie doar contravenție. Prin Legea nr. 117 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 446 din 27 iunie 2011, intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării, deci abia la data de 26 iulie 2011, Legea nr. 245/2004 a fost modificată, fiind modificată totodată și Anexa, iar categoria de arme din care făcea parte și pistolul inculpatului a fost introdusă la Titlul III, arme și muniții neletale, dar în categoria C care prevede armele supuse autorizării.

Cum art. 136

1

din același act normativ a rămas neschimbat, rezultă că deținerea de arme și muniție din categoria căreia făcea parte și pistolul inculpatului a devenit infracțiune abia după data de 27 iulie 2011, ulterior datei de 23 iunie 2011 când inculpatul a predat pistolul organelor de urmărire penală, astfel încât schimbarea încadrării juridice operată de prima instanță este corectă iar achitarea dispusă în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. este legală.

Deși reprezentantul Ministerului Public nu a mai susținut critica privind greșita achitare a inculpatului pentru fapta de deținere a muniției, înalta Curte constată că muniția aferentă acestui tip de pistol este prevăzută în aceeași anexă și, ca atare, deținerea ei urma același regim juridic ca și arma, situație în care dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. nu devin incidente pentru muniție deoarece legea specială derogă de la legea generală.

Cu privire la infracțiunea de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, înalta Curte constată că fapta inculpatului de introducere în țară, fără drept, a unui pistol constituie obiectul material al acestei infracțiuni, însă pentru tragerea la răspundere penală nu este suficient doar realizarea obiectului material al infracțiunii respective. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 17 C. pen. pentru ca o faptă să fie infracțiune, aceasta trebuie să fie prevăzută de legea penală, condiție îndeplinită în speța de față, să fie săvârșită cu vinovăție, de asemenea condiție îndeplinită, fapta fiind săvârșită cu intenție directă și să prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, condiție care în cauza de față nu este îndeplinită datorită atingerii minime aduse valorilor sociale ocrotite de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 18

1

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 330 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat R.O., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova vor rămâne în sarcina statului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 330 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat R.O.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2013.

Sursă