ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3651/2012

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din data de 17 februarie 2011 a Tribunalului lași s-au hotărât următoarele:

1.1. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a și alin. (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.M., fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „viol".

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. interzice inculpatului H.M. exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a lI-a și b) C. pen. pe o durata de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului H.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen.

În baza disp.art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. a interzis inculpatului R.V. exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata de 5 ani. în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului R.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii si arestării preventive de la 09 septembrie 2008 până la 22 octombrie 2008.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 145

1

C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații H.M., fără antecedente penale și R.V., fără antecedente penale.

II. În baza disp. art. 14 și respectiv art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă M.A.M. prin reprezentanți legali M.M. și M.C. și a obligat pe inculpații H.M, fără antecedente penale,  și R.V., fără antecedente penale, să achite în solidar părții civile M.A.M. suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

În baza disp.art 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpații H.M. și R.V. să achite suma de 2000 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat in ambele faze ale procesului penal."

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași emis în Dosarul nr. 2109/P/2008 la data de 04 decembrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților H.M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „viol" prevăzută art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și R.V., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „ complicitate la viol" prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. reținându-se că în seara zilei de 7 septembrie 2008 într-o râpă situată la marginea satului Păușești, comuna Dumești, jud. lași, inculpatului H.M., ajutat de inculpatul R.V., prin folosirea de acte de violență și amenințări, a întreținut un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M., despre care știau că nu are împlinită vârsta de 15 ani.

În faza de urmărire penală a fost administrat următorul material probator: proces-verbal de sesizare întocmit de către organele de poliție la data de 8 septembrie 2008 (fila 7); declarațiile părții vătămate M.A.M. (filele 8-17); proces-verbal privind recoltarea de probe de sânge de la partea vătămată M.A.M. (fila 18); proces-verbal privind examinarea părții vătămate M.A.M. de către medicul legist (fila 19); rapoartele de constatare medico-legală din 10 septembrie 2008 privind pe partea vătămată M.A.M. (filele 20 și 21); fișa de examinare psihologică a părții vătămate M.A.M. (filele 22 și 23); planșă fotografică cu leziunile corporale suferite de partea vătămată M.A.M. și procesul-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia efectuării fotografiilor (filele 24 - 26); proces-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție la data de 8 septembrie 2008, însoțit de planșele fotografice aferente (filele 27 - 41); declarațiile martorilor M.M., Z.C.l, R.L., R.C., C.D., M.M.C., l.M., l.A.M., B.S.C., R.E., A.O.E., Z.M.C., A.F., O.R., B.D., B.I., H.C., V.M., D.A., M.F., A.D.D., R.G., M.B.G., R.R., G.A., R.A.M., B.V., U.R.F. (filele 42 - 118); proces-verbal privind verificarea telefonului mobil al inculpatului H.M. (fila 119); procese-verbale privind ridicarea și examinare articolelor de îmbrăcăminte ale inculpatului H.M. (filele 120 și 122); proces-verbal 0 privind recoltarea de probe biologice ( secreții vaginale ) de la partea vătămată M.A.M. (fila 121); procese-verbale privind ridicarea articolelor de îmbrăcăminte de la partea vătămată M.A.M. (fila 123); proces-verbal privind refuzul părții vătămate minore M.A.M. de a fi confruntată cu inculpații (fila 130); xerocopii din ziare locale, care conțin articole în legătură cu obiectul acestei cauze (filele 131 și 132); raportul de constatare tehnico-științifică din 10 octombrie 2008 privind comportamentul simulat efectuat cu privire la inculpatul H.M. (filele 134-139 dosar); adresa cu nr. 2109 din 17 noiembrie 2008 a Postului de Poliție Dumești, jud. lași, privind comportamentul inculpaților H.M. și R.V. în societate (fila 140 ); raport de expertiză serologică a urmelor biologice pe corpurile delicte(fila 167) și declarațiile inculpaților H.M. și R.V., iar faza cercetare judecătorească în fața instanței s-au administrat următoarele probe: declarațiile martorilor M.M.-fila 115, Z.C.l-fila 122, R.L.-119, R.C.-fila117, C.D.-fila 516, M.M.C.-fila 541, l.M.-fila 117, l.A.M.-fila 112, B.S.C.-fila 334, R.E.-fila 121, Z.M.C.- fila 515, A.F.-fila 333,, B.D. - fila 542, B.I. - fila 514, H.C.V.M.-fila 544, D.A. - fila 513, R.G. - fila 543, U.R.F.-fila 517, declarația părții vătămate - fila 139 și înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt;

În seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o zi de duminică, inculpații H.M. și R.V., după ce au consumat în prealabil băuturi alcoolice la un bar din sat, au dorit să meargă la ziua onomastică a martorei minore l.A.M., dar nu au fost primiți în locuință de către tatăl acesteia. Cu urmare, inculpații, având asupra lor sticle de bere, s-au deplasat într-o zonă a satului Păușești, denumită „ La gârlă", o râpă înconjurată de arbuști pe unde treceau mai multe cărări, în mai multe direcții ale localității. în după-amiaza zilei de 7 septembrie 2008 partea vătămată M.A.M. a fost la un magazin din sat, după care a stat de vorbă în parcul din localitate cu martora minoră Z.M.C.. Pentru a ajunge la domiciliu, partea vătămată trebuia să treacă prin râpă și să urce un deal. Când s-a hotărât să plece spre casă, în jurul orelor 1900, părții vătămate M.A.M. i-a fost frică să se deplaseze singură prin locul numit „ La gârlă." Pentru că a mai fost condusă acasă, prin locul respectiv, de către martorul Z.C.l, partea vătămată a hotărât să îl caute pe acesta și să îi ceară să o ajute. în acea seară partea vătămată s-a întâlnit și cu martorul B.S.C., care intenționa să meargă în aceeași direcție, dar nu a avut suficientă încredere în acesta pentru a se deplasa împreună cu el. Pe martorul Z.C.l l-a găsit la locuința martorului C.D. și acesta a fost de acord să o însoțească până acasă. Martorul C.D. a precizat că a fost de față când partea vătămată a venit la poarta sa, a văzut când aceasta a discutat cu martorul Z.C.l și că acesta din urmă i-a spus și lui, înainte de a pleca, că merge să o conducă pe minoră până acasă. Martorul Z.C.l a declarat că atunci când au ajuns în râpă, lângă un podeț, i-a văzut pe inculpații H.M. și R.V., care i-a cerut martorului Z.C.l să o lase cu ei și să plece, și pentru a-l convinge, i-a pus în mână o bancnotă de 50 lei. Când a văzut că martorul Z.C.l nu a acceptat bancnota, ci a introdus-o în buzunarul de la pantalonii inculpatului H.M., inculpatul R.V., cu scopul de a-l determina să o abandoneze pe partea vătămată în mâinile lor, a început să îl amenințe pe martor. Când a realizat că nu poate discuta cu inculpații H.M. și R.V., și că în orice moment îl pot lovi, iar ulterior se pot răzbuna pe el, pe fondul stării puternice de frică, a plecat singur, cu pasul grăbit, din locul numit „ La gârlă ", întorcându-se din drum. Martorul Z.C.l a precizat că partea vătămată M.A.M., care nu a auzit discuțiile pe care Ie-a avut cu inculpații, când a văzut că pleacă, a strigat după el și a încercat să îl urmeze, însă a fost prinsă de mâini și imobilizată de către inculpatul R.V. Temerea pe care o avea față de inculpați H.M. și R.V. era atât de mare, încât, temându-se de o eventuală răzbunare din partea acestora, martorul Z.C.l nu a avut curaj să sesizeze organele de poliție și a ales să își înlăture starea de frustrare prin consumul de alcool la un bar din localitate. în acest loc a fost găsit la scurt timp de către martorul C.D., care a arătat că martorul Z.C.l era speriat, agitat, că i-a povestit că s-a întâlnit în locul numit „ La gârlă" cu inculpații H.M. și R.V. care au luat-o în mod forțat pe 6 partea vătămată M.A.M. să întrețină relații sexuale cu ei. A precizat că martorul Z.C.l i-a spus că inculpații i-au oferit suma de 50 lei pentru a o lăsa singură cu ei pe partea vătămată și că după ce Ie-a refuzat banii, l-au amenințat, determinându-l să plece. Martorul C.D. a motivat la fel ca martorul Z.C.l că nu a avut curaj să sesizeze organele judiciare cu privire la fapta de viol a inculpaților, deoarece îi era frică de aceștia.

Când a văzut că este prinsă și reținută de către inculpatul R.V. partea vătămată M.A.M. și-a dat seama că acesta și prietenul lui, inculpatul H.M. vor să o violeze. Când a văzut că a fost prinsă de inculpatul R.V., partea vătămată a început să strige după ajutor, să se zbată, să le spună inculpaților să o lase în pace pentru că îi cunoaște și că îi va reclama la poliție. Inculpatul R.V. i-a pus mâna la gură pentru a o împiedica să mai strige după ajutor. Partea vătămată, pentru a scăpa, l-a mușcat de mână pe inculpatul R.V. Acest lucru l-a enervat pe inculpatul H.M. care i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona feței, după care a tras-o de mâini și de păr, până când minora a căzut la pământ. Inculpatul H.M. s-a urcat peste partea vătămată M.A.M., care era căzută, cu fața în sus, și-a scos penisul din pantaloni și îi cerea minorei să îi ia organul genital în gură. Pentru că partea vătămată refuza, se zbătea, țipa și plângea, pentru a o determina să întrețină act sexual oral cu inculpatul H.M., inculpatul R.V., stătea la capul ei și îi aplica lovituri peste față. La rândul său inculpatul H.M. o strângea de gât pe partea vătămată și încerca să-și introducă penisul în gura acesteia. în același timp ambii inculpați o amenințau pe minoră că o omoară dacă nu întreține actul sexual oral și îi adresau cuvinte injurioase. în cele din urmă, din cauza durerii și a spaimei, partea vătămată M.A.M. Ie-a spus inculpaților să nu o mai lovească pentru că nu se mai împotrivește. Cu toate acestea inculpatul R.V. a continuat să îi aplice minorei lovituri cu palmele peste față. în aceste condiții, inculpatul H.M. a întreținut timp de aproximativ cinci minute un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M.. Strigătele de ajutor ale părții vătămate M.A.M. au fost auzite de către martorii R.L. și R.C. care aveau locuința în apropiere. Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că locul unde s-a comis agresiunea este situat la distanță de 10 metri de la capătul gardului ce împrejmuiește grădina martorilor R.L. și R.C., în vale. După ce au auzit strigătele de ajutor, martorii R.L. și R.C. nu au intervenit în apărarea părții vătămate, întrucât le era frică de inculpați, dar s-au deplasat în grădină, după un nuc, de unde puteau vedea bine și au urmărit ce se întâmplă. Martora R.L. a arătat că după ce auzit strigătele părții vătămate care țipa „ Valeu ! Nu mă trage ! Nu mă mai bateți! Vă cunosc ! Vă dau la poliție !" și zgomote de lovituri s-a dus la nuc pentru a vedea mai bine ce se întâmplă. Din acel loc a văzut cum partea vătămată M.A.M. era culcată la pământ, cu fața în sus și inculpatul H.M. era urcat peste ea, cu genunchi flexați și îi cerea să îi ia penisul în gură, spunându-i în mod repetat „ la-o !, la-o ! ". A văzut cum inculpatul R.V. stătea la capul fetei și îi aplica lovituri peste față. A auzit când partea vătămată M.A.M. a spus inculpaților să nu o mai bată, că stă de bună voie și a văzut când inculpatul H.M. a întreținut cu aceasta actul sexual oral. Martorul R.C. a văzut și el cele întâmplate, în prima declarație pe care a dat-o organelor de poliție la data 8 septembrie 2008, acesta a precizat că a auzit-o pe partea vătămată M.A.M. cum striga după ajutor, că a recunoscut-o pe fată după voce, că a văzut când aceasta era bătută de inculpați, că a văzut cu ce haine erau îmbrăcați inculpați, că a văzut cum inculpatul H.M. era urcat peste minoră și că atunci când inculpații au trecut pe lângă casa lui a luat o secure și s-a dus la poartă pentru a-i vedea mai bine.

Partea vătămată minoră M.A.M., de frică și de rușine, a vrut să ascundă faptul că a fost violată de inculpații H.M. și R.V.. Pentru că în urma loviturilor primite de la inculpați avea sânge pe față, nu a îndrăznit să se ducă acasă în această stare. După ce a fost lăsată să plece de către inculpați, s-a deplasat la locuința martorei l.A.M., unde s-a spălat pe față cu apă de la o fântână din curte. Martora l.A.M. a precizat că partea vătămată M.A.M. era speriată, avea vocea schimbată și i-a spus în mod repetat că a fost bătută.

Mama părții vătămate, martora M.M. a arătat că minora, care a ajuns acasă în jurul orelor 19.45, era plânsă, roșie pe un obraz și pe gât, se cunoștea că îi cursese sânge din nas și atunci când a întrebat-o ce a pățit, i-a spus că a fost bătută de inculpații H.M. și R.V.

A doua zi, după ce a aflat de la martorele R.E. și R.L. că sora sa a fost violată de inculpații H.M. și R.V., martora M.M.C. a sesizat organele de poliție.

La data de 9 septembrie 2008 partea vătămată M.A.M. a fost examinată psihologic și din punct de vedere medico-legal. Din fișa de examinare psihologică din 15 septembrie 2008 rezultă că psihologul a constatat că minora M.A.M. este victimă a unei molestări sexuale, copilul trăind o stare de șoc psihic. Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală din 10 septembrie 2008 minora M.A.M. prezenta echimoze (pe brațul stâng, pe gamba dreaptă și la ochiul stâng) care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, pot data din 7 septembrie 2008 și au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale și este virgină din punct de vedere anatomic, conformația himenului permițând consumarea unui raport sexual complet cu intromisiune, fără deflorare. în drept, instanța a apreciat că:

Fapta inculpatului H.M. care în seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o râpă situată la marginea satului Păușești, comuna Dumești, jud.lași, fiind ajutat de inculpatul R.V., prin folosirea de acte de violență și amenințări, a întreținut un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M., despre care știa că nu are împlinită vârsta de 15 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat întreținerea unui actul sexual oral, fără consimțământul părții vătămate în vârstă de 14 ani, asupra căreia au fost exercitate violențe și amenințări, urmarea imediată constând în încălcarea libertății și inviolabilității sexuale a persoanei, iar între faptă și urmarea imediată existând legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpatul a acționat cu intenție directă acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din faptul că a creat condițiile ca partea vătămată să rămână singură.

Referitor la încadrarea faptei săvârșite de inculpat, instanța a reținut astfel cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., fapta fiind săvârșită cu ajutorul inculpatului R.V. și cunoscând faptul că partea vătămată nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Fapta inculpatului R.V., care în seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o râpă situată la marginea satului Păușești, comuna Dumești, jud. lași, prin folosirea de acte de violență și amenințări asupra părții vătămate minore M.A.M., despre care știa că nu are împlinită vârsta de 15 ani, și prin imobilizarea acesteia, I-a ajutat pe inculpatul H.M. să întrețină cu minora un act sexual oral, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la viol prev. și ped de art. 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acțiunea de imobilizare a părții vătămate, despre care știa că nu are împlinită vârsta de 15 ani, prin folosirea de acte de violență și amenințări, pentru ca inculpatul H.M. să întrețină 5 cu minora un act sexual oral, urmarea imediată constând încălcarea libertății și inviolabilității sexuale a persoanei, iar între faptă și urmarea imediată existând legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din faptul că creat condițiile ca partea vătămată să rămână singură.

Referitor la încadrarea faptei săvârșită de inculpat, instanța a reținut astfel cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, că în cauză sunt dispozițiile art. art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., fapta fiind săvârșită pentru ca inculpatul H.M. să întrețină cu minora un act sexual oral și cunoscând faptul că partea vătămată nu a împlinit vârsta de 15 ani.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a mia reținut că inculpații prezintă un pericol social, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care au comis infracțiunile, instanța apreciind că reinserția socială a inculpaților nu poate avea loc decât prin stabilirea și, ulterior, aplicarea a unor pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție, dar având în vedere că faptul că inculpații nu au antecedente penale, pedepsele au fost orientate spre minimul special, respectiv 10 ani închisoare.

Instanța a aplicat aceleași pedepse pentru cei doi inculpați, pentru considerentul că inculpatul R.V. a realizat o formă de complicitate directă și materială prin imobilizarea părții vătămate, pentru ca inculpatul H.M. să întrețină cu minora un act sexual oral, acțiunea sa fiind de natură să contribuie la încurajarea acestuia să săvârșească fapta pentru care este cercetat.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în ședința publică din 10 februarie 2009 (fila 70) partea vătămată M.A.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Cu privire la daunele morale, respectiv suma de 50.000 lei, instanța a apreciat că și acestea au fost pe deplin dovedite cu fișa de examinare psihologică din 15 septembrie 2008 din care rezultă că minora M.A.M. este victimă a unei molestări sexuale, copilul trăind o stare de șoc psihic, fișa de examinare psihologică din 29 septembrie 2009 - fila 170 din care rezultă că se impune continuarea ședințelor de consiliere în vederea depășirii în totalitate a efectelor abuzului, declarația martorei minore l.M., colegă de clasă, care a declarat că în cursul lunii octombrie 2008, când se aflau la școală, pentru ora de pregătire la matematică, partea vătămată M.A.M. avea o foaie de ziar pe care erau pozele inculpaților H.M. și R.V. și i-a spus plângând că ceea ce scria în ziarul respectiv erau minciuni, martorul U.R.F.-fila 117 d.u.p. a arătat că el personal nu vrea să stea de vorbă cu aceasta și că îi este rușine să meargă pe stradă cu ea, pentru că este vorbită de rău, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpaților - întreținerea unui actul sexual oral, fără consimțământul părții vătămate, acesta fiind imobilizată prin violențe și amenințări; prejudiciul - încălcarea libertății și inviolabilității sexuale a persoanei, vinovăția inculpaților - sub forma intenției și legătura directă de cauzalitate dintre faptele licite și urmarea produsă.

Prin urmare, în baza disp.art. 14 si respectiv art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă M.A.M. prin reprezentanți legali M.M. și M.C. și a obligat pe inculpații H.M., și R.V. să achite în solidar părții civile M.A.M. suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

În termenul prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea a fost apelată de inculpați și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ambii inculpați au solicitat reaprecierea probelor pe care le considere irelevante și insuficiente pentru a confirma susținerile părții vătămate care a dat declarații contradictorii pe parcursul urmăririi penale și achitarea lor.

Inculpatul R.V., prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de complicitate la perversiuni sexuale, argumentând că, chiar din perspectiva argumentelor invocate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 111/2005 actul sexual oral sau anal nu intră în categoria „ actului sexual de orice natură" susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de „ viol" prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

În subsidiar, atât inculpatul H.M. cât și inculpatul R.V. au solicitat redozarea pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 8 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații H.M. și R.V. împotriva sentinței penale nr. 100 din 17 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul lași.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că în speță a fost administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat în conformitate cu art. 63 alin. (2)

1

C. proc. pen.

S-au reținut a fi relevante declarațiile martorului Z.C., R.L. și R.C., care au confirmat susținerile părții vătămate și participația inculpaților, rapoartele de constatare nnedico-legale și rezultatele evaluării psihologice a părții vătămate. Z.C., cel care o însoțea pe partea vătămată a acceptat cei 50 0 lei (500 lei vechi) oferiți de inculpați pentru a o lăsa pe partea vătămată singură cu inculpații, a realizat ce urmăresc aceștia, dar „fiindu-i frică de ei" - deși în instanță a negat acest lucru (fila 122) - a procedat astfel cum i-au cerut.

Și ceilalți doi martori direcți: R.L. și R.C. au susținut că de frica inculpaților nu au intervenit în apărarea părții vătămate care țipa, în sat inculpații fiind cunoscuți ca persoane violente, mai ales atunci când consumă alcool, așa cum s-a întâmplat în acea zi de duminică.

S-a reținut că probele administrate atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească dovedesc fără dubiu că, în seara zilei de duminică 07 septembrie 2009, prin constrângere și cu ajutorul inculpatului R.V., care o lovea și el pe partea vătămată cu palmele peste față, inculpatul H.M. a întreținut timp de aproximativ cinci minute un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M.

S-a mai reținut că încadrarea juridică corectă a faptelor este cea reținută de instanța de fond și prin rechizitoriu, respectiv viol și complicitate la viol.

S-a făcut referire la Decizia nr. 111/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în aplicarea art. 197 alin. (1) cu referire la art. 198 și art. 201 C. pen. prin care s-a statuat că:

Din probele dosarului rezultă că fapta se circumscrie disp. art. 197 C. pen., în forma autoratului în ce îl privește pe inculpatul H.M. și a complicității în ce îl privește pe inculpatul R.V. care l-a ajutat pe coinculpat să-și realizeze scopul infracțional și anume obținerea unei satisfacții sexuale, pe baza unei înțelegeri anterioare cât și concomitentă, astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate, ale martorilor Z.C., R.L. și R.C.

Întrucât partea vătămată era minoră, sunt incidente disp. art. 197 alin. (3) C. pen., pe lângă cele încriminate de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. a) (agravanta referindu-se la două sau mai multe persoane).

În apel, inculpații au depus înscrisuri în circumstanțiere (filele 43-57). Inculpatul R.V. a dat o declarație (fila 38) în care a negat participația sa, susținând că atunci când partea vătămată nu a consimțit să întrețină relații sexuale el a plecat.

Inculpații au încercat să acrediteze faptul că partea vătămată era imorală, tocmai pentru circumstanțierea faptei și a estompa răspunderea penală sau chiar a o înlătura.

Totodată s-a reținut că probele dosarului nu confirmă acest lucru iar pe de altă parte conduita morală, socio-familială a părții vătămate nu prezintă relevanță în speța de față. Coroborând probatoriul administrat, rezultă cu certitudine că inculpatul H.M., ajutat și de R.V., pe baza unei înțelegeri cu acesta și prin constrângerea părții vătămate minore a obligat-o să întrețină un raport sexual oral.

La stabilirea tratamentului sancționator instanța de fond a ținut cont de cerințele prev. de art. 72 C. pen., de cauzele ce agravează răspunderea penală cât și de cele care o atenuează, circumstanțe evidențiate în considerentele hotărârii atacate.

S-a reținut că pedepsele au fost dozate în limita minimului special prevăzut de textul de încriminare, criticile aduse hotărârii și sub acest aspect sunt nefondate.

Împotriva Deciziei penale nr. 8 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpații H.M. și R.V. Inculpatul H.M. a invocat motivele de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul R.V. a invocat motivele de casare prev. de art. 385

9

pct. 18,pct. 14, pct. 3 și pct. 17 C. proc. pen., așa cum au fost consemnate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate. în motivele de recurs formulate în scris, inculpatul R.V. a invocat și motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 9847/99/2008. Examinând cauza sub toate aspectele prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate având în vedre următoarele considerente:

I. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de ambii inculpați, instanța de recurs constată că nu este fondat.

Nu sunt întemeiate susținerile inculpaților privind împrejurarea că faptele pentru care au fost condamnați de ambele instanțe nu sunt dovedite.

Din probele directe,respectiv, declarațiile părții vătămate M.A.M. (filele 5-9 d.u.p., declarația dată în data de 08 septembrie 2088, filele 10-12 d.u.p. declarație dată la 12 septembrie 2008, filele 15-17 d.u.p. declarație dată la 3 noiembrie 2008, filei 139-140 dosar fond), declarațiile martorilor: Z.C.l (filele 45-48 d.u.p. din data de 09 septembrie 2008, filele 49-51 d.u.p. din data de 10 noiembrie 2008, filele 122 dosar fond, declarație dată la data de o 20 ianuarie 2011), R.C. (filele 62-64 d.u.p., declarație dată la data de 08 septembrie 2008, filele 65-66 d.u.p., declarație dată la data de 27 octombrie 2008, filele 67-69 d.u.p. declarație dată la 3 noiembrie 2008, filele 117-118 dosar fond), și a martorei R.L. (filele 52-54 d.u.p., declarație dată la 08 septembrie 2008, filele 55-57 d.u.p., declarație dată la 12 septembrie 2008, filele 58-61 d.u.p. declarație dată la 10 noiembrie 2008, filele 119-120 dosar fond) dovedesc cu certitudine săvârșirea faptelor de către ambii inculpați, respectiv, inculpatul H.M. care în seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o râpă situată la marginea satului Păușești, comuna Dumești, jud.lași, fiind ajutat de inculpatul R.V., prin folosirea de acte de violență și amenințări, a întreținut un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M., despre care ambii știau că nu are împlinită vârsta de 15 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen, iar fapta inculpatului R.V., care în seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o râpă situată la marginea satului Păușești, comuna Dumești, jud.lași, prin folosirea de acte de violență și amenințări asupra părții vătămate minore M.A.M., despre care Știa că nu are împlinită vârsta de 15 ani, și prin imobilizarea acesteia, l-a ajutat pe inculpatul H.M. să întrețină cu minora un act sexual oral, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la viol prev. și ped de art. 26 C.pen rap la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen.

Relevantă este și fișa de examinare psihologică (fila 170 dosar fond), raportul de constatare medico-iegală (fila 200 d.u.p.), fișa de examinare psihologică (fila 22 d.u.p.), și toate celelalte probe administrate în faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească care au fost descrise, în mod corect, pe larg atât în faza de cercetare judecătorească cât și de instanța de prim control judiciar, probe pe care instanța de recurs și le însușește urmând a nu mai fi reluate.

Chiar dacă martorul Z.C.l în fața instanței de fond nu a recunoscut împrejurarea că la momentul întoarcerii sale în sat lăsând partea vătămată cu inculpații, acesta nu i-a precizat prietenului său, B., dacă este necesar să sesizeze poliția și că nu își amintește dacă i-a spus acestuia că a primit bani de la inculpați pentru a lăsa partea vătămată cu ei, instanța de recurs constată că, chiar și în această situație, acest aspect nu are relevanță, martorul precizând în preambulul prezentei declarații că își menține declarațiile date la urmărirea penală, iar în finalul declarației date la instanța de fond acesta a declarat: „m-am gândit în momentul în care am lăsat-o cu cei doi inculpați că ar putea fi violată sau lovită dar am considerat că nu pot să fac nimic".

Astfel, afirmațiile inculpaților în criticile vizând acest motiv de casare în sensul că, condamnarea lor s-a bazat numai pe probe indirecte nu este întemeiată.

II. Cu privire la motivul de casare invocat de ambii inculpați respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., instanța de recurs constată că nici acesta nu este fondat. Instanța de fond a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise și conduita inculpaților anterior comiterii faptei, aceștia fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezența lor în fața autorităților judiciare la solicitarea acestora, aplicând pedepse egale cu minimul special, de 10 ani închisoare, în regim de detenție, instanța apreciind că față de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reținerea beneficiului inculpaților a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unor pedepse sub minimul special, soluție care a fost adoptată și de instanța de apel.

De asemenea s-a reținut în cadrul individualizării pedepselor inculpaților și atitudinea constant nesinceră a acestora, aceștia nerecunoscand săvârșirea faptelor dar și gradul foarte ridicat de pericol social concret al faptelor comise de către inculpați, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise - prin profitarea de starea de neputință a părții vătămate, care nu împlinise vârsta de 15 ani, de a se apăra de cei doi inculpați.

Înalta Curte reține că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpatul le: a dovedit.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la individualizarea pedepsei, întrucât aplicarea pedepselor orientate spre minimul special stabilit de textele incriminatoare, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpaților, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării în regim de detenție neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, astfel că solicitarea inculpatului R.V. nu se justifică nici cu privire la acest aspect.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 10 ani închisoare, și a modului de executare a pedepsei respectiv, în regim de detenție, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare nu se mai impune.

Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpaților R.V. și H.M. cât și a modalității de executare, respectiv, în regim de detenție, față de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalității de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod general, fără preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul atingerii integrității persoanei.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpații R.V. și H.M., întrucât în cauză pedepsele aplicate, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, nejustificându-se micșorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

III. Cu privire la motivul de casare invocat de inculpatul R.V., respectiv, prev. de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Completul legal constituit în faza de judecare a apelurilor a fost constituit din doi membrii respectiv, judecător M.C. și judecător O.S., pe tot parcursul desfășurării controlului judiciar dar și la momentul pronunțării cauzei respectiv la data de 17 ianuarie 2012.

Astfel, Înalta Curte constată că nu este încălcat principiul continuității completului de judecată, hotărârea pronunțată de aceștia nefiind supusă sancțiunii privind nulitatea absolută a judecării. Prin urmare, se constată că aceeași judecători au participat la dezbateri și la deliberare al cărei rezultat a constituit tocmai conținutul minutei.

V. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpatul R.V., care a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. în infracțiunea o prev. și ped. de art. 201 alin. (2) C. pen. rap. la art. 26 C. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

În doctrina juridică, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 201 C. pen. se realizează prin săvârșirea unor acte de perversiune sexuală, adică a unor acte sexuale nefirești de satisfacere a instinctului sexual. în accepțiunea textului de incriminare, constituie acte de perversiune sexuală toate celelalte practici sexuale care fiziologic, nu sunt apte să producă orgasm, cum ar fi mângâierile obscene, fetișismul, și care nu pot fi considerate „acte sexuale" în accepțiunea legii.

Soluționând Recursul în interesul legii declarat, prin Decizia nr. 111/2005, cu privire la înțelesul ce trebuie atribuit actelor la care se referă art. 201 C. pen., instanța supremă a statuat că prin acte de perversiune sexuală, în accepțiunea prevederilor art. 201 C. pen., se înțeleg orice alte modalități de obținere a unei satisfacții sexuale decât cele referitoare la infracțiunea de viol. Deși textul de lege folosește pluralul, referindu-se la actele de perversiune sexuală, infracțiunea există chiar și atunci când se realizează un singur asemenea act.

Pentru existența infracțiunii este necesar ca actele de perversiune sexuală să se săvârșească în public, în accepțiunea art. 152 C. pen. sau să producă scandal public, o urmarea imediată constând într-o încălcare a normalitații și moralității vieții sexuale, precum și printr-o atingere adusă normelor de conviețuire socială, Sub aspectul încălcării bunelor moravuri, a normelor de conviețuire socială, perversiunea sexuală apare ca fiind o formă specială a ultrajului contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, săvârșit în legătură cu viața sexuală.

Elementul material al laturii obiective în cadrul infracțiunii de viol se realizează printr-un act sexual, de orice natură, care are loc fără consimțământul victimei, persoană de sex opus ori de același sex cu făptuitorul. Sfera actelor sexuale, de orice natură, este cuprinzătoare, incluzând atât raporturile sexuale normale, cât și cele nefirești de satisfacere a instinctului sexual, altele decât cele ce intră în sfera perversiunilor sexuale. Soluționând Recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 111/2005, instanța supremă a statuat cu privire la înțelesul ce trebuie atribuit actelor la care se referă art. 197 alin. (1) C. pen., instanța supremă a statuat că prin act sexual de orice natură, susceptibil de a fi încadrat în infracțiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Violul se deosebește de actele de perversiune sexuală, incriminate prin art. 201 C. pen., care presupun consimțământul părților(cu excepția alin. (3) și alin. (4) din acest articol) și care, pentru a constitui infracțiune, trebuie săvârșite în public sau să producă scandal public.

Pentru acest considerente nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitării inculpatului R.V., infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul este corect stabilită prin raportare la fapta inculpatului.

V. Referitor la motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de inculpatul R.V., în scris, instanța de recurs apreciază că și acesta este nefondat.

A criticat inculpatul hotărârea instanței de apel sub aspectul faptului că nu s-a ținut cont de disp. art. 27 C. pen. în sensul că la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptei și de art. 72 C. pen. în sensul că inculpatul R. a avut calitatea de complice, pe când inculpatul H. a avut calitatea de autor, la infracțiunea de viol, ambilor inculpați aplicându-li-se pedepse egale, respectiv, de câte 10 ani închisoare în regim de detenție.

Art. 27 teza-l C. pen. precizează că instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

În concepția actualului C. pen., complicitatea este o forma de participație penală ce constă în fapta persoanei care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod, inclusiv prin promisiunea de a tăinui săvârșirea faptei sau de a favoriza pe infractor, chiar dacă, după săvârșirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită. Ceea ce caracterizează deci complicitatea, în raport cu celelalte forme de participație penală, este caracterul său de contribuție indirectă, mediată la săvârșirea infracțiunii. Complicele nu determină, nici nu realizează in mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penala, ci îi înlesnește autorului această realizare, făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca acesta sa săvârșească mai ușor, mai repede si mai sigur fapta incriminată. în raport cu autoratul sau cu instigarea, complicitatea apare deci ca o participație secundară, accesorie.

Dispozițiile art. 28 alin. (2) C. pen., potrivit căruia circumstanțele privitoare la fapta se răsfrâng asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

Sub raportul laturii obiective, pentru existenta complicității, trebuie sa fie îndeplinite trei condiții principalei) să se fi săvârșit în mod nemijlocit, de către o alta persoana (autor), o fapta prevăzută de legea penala, în forma infracțiunii fapt consumat ori a unei tentative pedepsibile;b) să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârșirea acelei fapte. Actele de ajutor, de sprijin sau de înlesnire trebuie să se refere fie la realizarea laturii obiective a infracțiunii de către autor (complicitate materiala), fie la realizarea laturii subiective a infracțiunii (complicitate morala); c) contribuția complicelui să fie efectivă, adică să fi folosit în fapt la săvârșirea de către autor a acțiunii sau inacțiunii respective.

Sub aspect subiectiv, complicitatea constă într-un sprijin dat cu intenție directă sau indirectă la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. Autorul, însă, poate săvârși fapta, fie cu intenție, în care caz va exista participafie proprie, fie din culpă sau fără vinovăție, situație în care va exista participație improprie.

Complicitatea prin ajutare constă în contribuții acordate în cursul executării faptei, prin acte efectuate concomitent cu executarea (Complicitatea este materială atunci când constă din acte de sprijin material la săvârșirea infracțiunii (procurarea ori adaptarea mijloacelor necesare săvârșirii faptei). Aceste acte de sprijin material pot fi acte de înlesnire sau de ajutor, prin care se contribuie la realizarea laturii obiective a infracțiunii.

Complicitatea concomitentă este cea în care contribuția este dată concomitent cu realizarea laturii obiective de către autor si constă din acte de ajutor în activitatea de executare.

La complicitatea concomitentă, alături de autor, este prezent complicele, la locul și momentul actelor de executare. în raport de modul direct sau indirect în care intervine contribuția complicelui la săvârșirea faptei, se face distincție, în doctrină, între complicitatea nemijlocită si complicitatea mijlocită. Complicitate nemijlocită este atunci când sprijinul este dat de complice direct autorului.

Circumstanțele reale (denumite si circumstanțe obiective) sunt cele privitoare la fapta care se referă la împrejurările anterioare, concomitente sau posterioare comiterii faptei, stau în afara conținutului infracțiunii, dar atenuează sau agravează pericolul social al faptei. Aceste circumstanțe se răsfrâng asupra participanților, în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut (art. 28. alin. (2) C. pen.).

Textul sus-menționat instituie o cauză de nepedepsire pentru participantul la săvârșirea unei infracțiuni, cu condiția ca acesta, în cursul executării, dar înainte de a se descoperi fapta, sa împiedice consumarea acesteia.

Față de toate aceste considerente prevăzute în literatura juridică, raportat la cauza de față, acțiunea de complicitate a inculpatului R.V. de a o imobiliza pe partea vătămată M.A.M. în scopul ca inculpatul H.M. să întrețină cu aceasta din urmă acte sexuale, săvârșind infracțiunea de viol, constituie realizarea unei participații la săvârșirea unei fapte incriminate de legea penală, complicitate prin ajutare și concomitentă ce atrage aplicarea unei pedepse egală cu pedeapsa autorului în raport cu textele legale precizate anterior, întrucât fără ajutorul său de complice în săvârșirea faptei pentru care este condamnat de ambele instanțe inculpatul, infracțiunea de viol de către autorul H., poate nu s-ar fi putut realiza.

Prin urmare pedeapsa de 10 ani închisoare este corect aplicată în sarcina inculpatului R.V., circumstanțele reale ale săvârșirii faptei fiind direct atribuite și acestui inculpat în calitate de complice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (2) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.M. și R.V. împotriva Deciziei penale nr. 8/2012 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va oblica recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.M. și R.V. împotriva Deciziei penale nr. 8/2012 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă M.A.M. în sumă de 150 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2012.