ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3246/2012

Asupra

contestației în anulare de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150 din

18 iulie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul Onica

Constantin împotriva rezoluțiilor procurorului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a se

hotărî astfel s-a reținut că din actele și lucrările dosarului precum și susținerile

petiționarului nu pot conduce la antrenarea răspunderii penale a magistraților

care au efectuat acte de urmărire penală sau verificări ale respectivelor

soluții, neputându-se ajunge la extinderea sferei subiecților activi a

infracțiunilor pentru care petiționarul a formulat plângere penală, cu

consecința eludării dispozițiilor legale care privesc exercitarea căilor de

atac și respectiv a autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile

judecătorești pronunțate în România.

Împotriva acestei

sentințe petiționarul O.C. a formulat recurs.

Prin sentința

penală nr. 258 din 27 ianuarie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a respins recursul ca fiind inadmisibil în raport cu prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin art. 17 pct. 39 din Legea

nr. 202/2010 întrucât împotriva hotărârilor pronunțate de judecători nu se mai

poate exercita nicio cale de atac deoarece este definitivă, potrivit alin. (8).

Împotriva sentinței

sus-menționată contestatorul a formulat contestație în anulare fără a fi

motivată.

Contestația în

anulare este inadmisibilă.

Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor legale care reglementează calea

extraordinară de atac a contestației în anulare, rezultă că nu este suficient

ca hotărârea ce face obiectul contestației în anulare să fi fost pronunțată de

o instanță de recurs, ci este necesar ca prin acea hotărâre să se fi soluționat

fondul unei cauze.

În acest sens

sunt dispozițiile art. 388 C. proc. pen. care reglementează termenul de

introducere a contestației în anulare și dispozițiile art. 390 C. proc. pen.

care reglementează suspendarea executării, din care rezultă că hotărârea

împotriva căreia s-a formulat această cale de atac trebuie să fie susceptibilă

de executare.

Cum în cauză,

hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este pronunțată

de o instanță de recurs, dar prin aceasta nu s-a soluționat fondul cauzei, ci

s-a constatat incidența unei excepții peremptorii - excepția inadmisibilității

recursului - Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestației în anulare

formulată de O.C.

Va obliga

contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul O.C. împotriva Deciziei

penale nr. 258 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 540/42/2011.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 octombrie 2012.