ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3246/2012

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 150 din 18 iulie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul Onica Constantin împotriva rezoluțiilor procurorului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că din actele și lucrările dosarului precum și susținerile petiționarului nu pot conduce la antrenarea răspunderii penale a magistraților care au efectuat acte de urmărire penală sau verificări ale respectivelor soluții, neputându-se ajunge la extinderea sferei subiecților activi a infracțiunilor pentru care petiționarul a formulat plângere penală, cu consecința eludării dispozițiilor legale care privesc exercitarea căilor de atac și respectiv a autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești pronunțate în România.

Împotriva acestei sentințe petiționarul O.C. a formulat recurs. Prin sentința penală nr. 258 din 27 ianuarie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins recursul ca fiind inadmisibil în raport cu prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin art. 17 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 întrucât împotriva hotărârilor pronunțate de judecători nu se mai poate exercita nicio cale de atac deoarece este definitivă, potrivit alin. (8). Împotriva sentinței sus-menționată contestatorul a formulat contestație în anulare fără a fi motivată. Contestația în anulare este inadmisibilă. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale care reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, rezultă că nu este suficient ca hotărârea ce face obiectul contestației în anulare să fi fost pronunțată de o instanță de recurs, ci este necesar ca prin acea hotărâre să se fi soluționat fondul unei cauze.

În acest sens sunt dispozițiile art. 388 C. proc. pen. care reglementează termenul de introducere a contestației în anulare și dispozițiile art. 390 C. proc. pen. care reglementează suspendarea executării, din care rezultă că hotărârea împotriva căreia s-a formulat această cale de atac trebuie să fie susceptibilă de executare. Cum în cauză, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este pronunțată de o instanță de recurs, dar prin aceasta nu s-a soluționat fondul cauzei, ci s-a constatat incidența unei excepții peremptorii - excepția inadmisibilității recursului - Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de O.C. Va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 258 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 540/42/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2012.