ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2794/2014

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința nr. 844/C/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2157/85/202 a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC P. SRL Cisnădie, în contradictoriu cu pârâta S.A.R.A. SA, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.024.308,43 lei cu titlu de pretenții reprezentând despăgubiri în baza poliței de asigurare plus dobânda de referință a BNR la această sumă începând cu data concilierii directe (30 ianuarie 2012) până la achitarea integrală, a fost obligată pârâta la plata sumei de 6.750 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Sibiu a reținut următoarele: Potrivit Poliței de asigurare nr. x, utilajul de forat aparținând reclamantei și care s-a răsturnat suferind avarii a fost asigurat la data producerii evenimentului, la valoarea de 2.246.080,41 lei, prima de asigurare fiind calculată la 6.738,24 lei.

Franciza s-a stabilit la 5.000 lei. Pârâta a încheiat procesul-verbal de constatare, consemnând în anexa la acesta și avariile suferite de către utilajul de foraj, aceasta susținând că s-a asigurat doar utilajul de forat și nu stația de forat, astfel că la calculul în vederea stabilirii valorii maxime de despăgubire trebuia să se pornească de la valoarea utilajului de forat de 490.000 euro și nu cum a luat în calcul expertul numit în cauză valoarea stației de forat de 640.674 euro. Instanța, din probele dosarului, a constatat că prin polița de asigurare încheiată s-a asigurat stația de forat. Luând în considerare uzura utilajului, (deprecierea) de 50%, cu care este de acord și pârâta, expertul a calculat valoarea reală a bunului asigurat imediat anterioară producerii pagubei, care este de 1.372.411,24 lei.

Contravaloarea lucrărilor de reparații necesare pentru aducerea bunului avariat la starea de folosință, potrivit expertizei, este de 1.566.294 lei. Întrucât costul reparațiilor depășește valoarea bunului asigurat imediat anterioară producerii pagubei, așa cum se prevede la art. 17 lit. a) teza ultimă din Condițiile de asigurare, bunul se consideră distrus, iar despăgubirea se stabilește conform prevederilor din pct. b) al aceluiași articol. Potrivit pct. b) din Condiții, în cazul unui bun asigurat distrus se despăgubește valoarea reală a bunului, imediat anterioară bunului, care în cazul de față este de 1.372.411,24 lei, sumă ce cuprinde și cheltuielile obișnuite de transport, costul motorinei și taxele vamale, aceste cheltuieli sunt prevăzute în facturile proforma și polițele de asigurare.

Despăgubirea astfel calculată va fi diminuată cu valoarea pieselor recuperate. Potrivit Ordinului Comisiei Superioare de Asigurări nr. 5/2010, în vigoare la data producerii riscului asigurat (art. 50), valoarea rămasă în cazul unei daune totale, ca în cazul de față, nu poate depăși 25% din valoarea stației la data producerii accidentului. Scăzând valoarea rămasă, ce reprezintă 25% din valoarea obiectului asigurării la data producerii accidentului, rezultă o valoare a despăgubirilor de 1.024.308,43 lei. Din suma de 1.024.308,43 lei a fost scăzută și franciza în sumă de 5.000 lei. Atât din factura proforma, cât și din expertiza (descrieri, planșe) rezultă că au fost distruse în principal părți ale utilajului care efectuează efectiv forarea (glisieră, sistem vinci, jug, ghidaje, coroană foraj, tubulatură), nefiind afectată partea motrice a utilajului.

Din aceste motive, instanța a apreciat că valoarea epavei ajunge la 25% din valoarea stației de forat. Pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat că reclamanta este îndreptățită a fi despăgubită cu suma de 1.024.308,43 lei, motiv pentru care, în baza art. 969 C. civ., art. 2 din Legea nr. 136/1995, raportat la art. 17 din Condiții de Asigurare, va obliga pârâta la plata acestei sume. Întrucât părțile nu au prevăzut o clauză penalizatoare în caz de plată a despăgubirii cu întârziere, instanța a obligat pârâta și la plata dobânzii legale la sumă, începând cu data concilierii directe. Instanța a reținut și faptul că sunt nefondate susținerile pârâtei, cum că nu a putut face plata întrucât nu cunoștea contul reclamantei, aceasta deoarece nu s-a produs nicio probă în acest sens.

Pentru aceste considerente, instanța a găsit pârâta în culpă, astfel că, proporțional cu admiterea acțiunii, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A.R.A. SA solicitând în principal schimbarea în totalitate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și în subsidiar admiterea cererii de chemare în judecată până la concurența sumei de 782.240 lei cu titlu de despăgubire maximă ce putea fi acordată.

Prin Decizia nr. 12 din 24 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Critica apelantei potrivit căreia instanța de fond a schimbat înțelesul clauzelor contractuale și intenția părților și că hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea prevederilor legale a fost respinsă reținându-se că potrivit poliței de asigurare din 7 iunie 2011, suma pentru care pârâta în calitate de societate de asigurare a asigurat echipamentul utilaj de foraj C. este de 2.246.080,41 lei, această valoare fiind acceptată și însușită de S.A.R.A. SA. În mod temeinic instanța de fond a reținut că valoarea de inventare de 2.246.080,41 lei care se regăsește în situația mijloacelor fixe la data de 31 august 2011 pentru stația de forat reprezintă valoarea echipamentului utilaj de foraj din specificația la polița de asigurare.

Astfel, în specificația la polița de asigurare la pct. 4 se indică valoarea utilajului de forat C. la 2.246.080,41 lei, identică cu valoarea de inventar a stației de forat, aspect ce conduce indubitabil la concluzia că în speță a fost asigurat echipamentul care se regăsește în situația mijloacelor fixe sub nr. de inventar x. În mod temeinic instanța de fond a reținut că la stabilirea valorii reale a bunului asigurat raportat la componentele utilajului de forat nu sunt incidente dispozițiile art. II pct. 2 din Condițiile de asigurare care exclud de la asigurare sculele și dispozitivele în vederea prelucrărilor mecanice, în cauză bunul fiind asigurat în integralitate cu toate componentele destinate forajului.

Conform raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic M.N. valoarea utilajului de foraj C. prin determinarea costului de înlocuire net - la data producerii a evenimentului asigurat este de 1.372.411,24 lei. Întrucât, conform aceluiași raport de expertiză, contravaloarea lucrărilor de reparație pentru aducerea bunului asigurat în stare de folosință este de 1.566,294 lei, superioară valorii utilajului de foraj la data producerii evenimentului asigurat, tribunalul în mod corect a făcut aplicarea art. 17 pct. b) din Condițiile de asigurare și scăzând valoarea epavei evaluată la 25% din valoarea bunului asigurat a stabilit o despăgubire de 1.024.308,43 lei.

Prin raportare la cele expuse, criticile pârâtei care se raportează la valoarea bunului asigurat de 490.000 euro au fost găsite nefondate, neputând fi însușită de curtea de apel susținerea acesteia că valoarea maximă a despăgubirii ar fi de 782.240 lei. Împotriva Deciziei nr. 12 din 24 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, a declarat recurs recurenta-pârâtă S.A.R.A. S.A. București, solicitând admiterea cererii de recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și, în consecință, modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în principal iar în subsidiar admiterea cererii până la concurența sumei de 782.240 lei, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin criticile aduse deciziei apelate recurenta susține că prin sentința de fond dar și în apel instanțele au schimbat înțelesul clauzelor contractuale și intenția avută de părți în momentul perfectării contractului de asigurare facultativă. Hotărârea este dată cu încălcarea prevederilor legale și aplicarea unor texte de lege care nu sunt incidente în cauză. Instanța de judecată a reținut greșit că recurenta ar fi preluat în asigurare întreaga stație de forat și nu doar utilajul de forat ca și componentă independentă. Este greșită și interpretarea că în fișa mijloacelor fixe suma totală este de 2.246.080 lei și reprezintă doar utilajul de forat, deși instanța trebuia să aibe în vedere valoarea bunului ce a fost preluat în asigurare.

Printr-o comparație elementară între fișa mijlocului fix Stație de forat, raportul de expertiză tehnică și condițiile de asigurare se observă în mod clar că diferența dintre suma de 490.000 euro și 640.674 euro este dată tocmai de valoarea elementelor accesorii care nu intră în categoria bunurilor care nu se asigură. Astfel, calculul în vederea stabilirii valorii maxime de despăgubire trebuie să se pornească de la valoarea utilajului de forat și nu de la valoarea stației de forat. Aplicând astfel uzura acestuia în cuantum de 50% așa cum rezultă din conținutul lucrării de specialitate rezultă valoarea utilajului de forat ca fiind 245.000 euro.

Cum valoarea reparațiilor este mai mare decât valoarea reală a utilajului la data evenimentului rezultă că devin incidente prevederile cap. VIII, pct. 17 lit. b) din contractul de asigurare iar nu ale Ordinului CSA nr. 5/2010 aflându-ne în prezența unei daune totale, caz în care din despăgubire va fi scăzută valoarea pieselor recuperate. Cum valoarea epavei este de minimum 25% rezultă că valoarea maximă de despăgubire este de 183.750 euro adică 787.240 lei minus franciza de 5.000 lei, valoare maximă de despăgubire datorată fiind 782.240 lei. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, reține incidența în cauză a art. 302 1 lit. c), C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Motivele de nelegalitate sunt prevăzute în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivul de modificarea sau casare, prin indicarea unuia dintre motivele de la art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a dezvolta motivul, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței de apel, raportat la motivul de modificare sau de casare invocat. În speță, Înalta Curte constată că, deși recurenta pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei atacate, indicând motivul de modificare reglementat prin dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., referitor la situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, criticile formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu permit încadrarea lor în dispozițiile legale mai sus menționate. Recurenta este, în realitate, nemulțumită de modalitatea în care instanța de apel a analizat probatoriile administrate în cauză, solicitarea acesteia fiind în sensul de a se reaprecia probele administrate cu scopul de fi diminuată valoarea despăgubirii stabilită de instanțele de fond. Or, aprecierea probelor nu constituie un aspect de nelegalitate al hotărârii pronunțate, cu atât mai puțin susceptibil de a fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., ci un aspect de netemeinicie al hotărârii, ceea ce nu poate face obiect de analiză pentru instanța de recurs. În consecință, reținând că recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată nulitatea recursului declarat de aceasta, motivele invocate neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.A.R.A. S.A. București împotriva Deciziei nr. 12 din 24 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, în temeiul art. 302 1 , alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL