ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1064/2020

Ședința publică din data de 21 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la anularea Deciziei Comisiei Fondului de Garantare a Asiguraților de respingere parțială a Cererii de despăgubire în dosar nr. x, la emiterea unei Decizii de plată a despăgubirii integrale în cuantum de 167.200 RON, la plata diferenței de despăgubire în cuantum de 33.091 RON, la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, conform O.G. nr. 13/2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat, conform art. 453 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2573 din 26 iunie 2017, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și a respins contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii - normele aplicate greșit fiind reprezentate de prevederile Noului C. civ. art. 2199 - 2208, precum și ale Condițiilor contractuale ale poliței CASCO, dispozițiile art. 5.6 lif.b.2 și dispozițiile art. 4.1.

Instanța de fond invocă eronat prevederile art. 5.21.1 din condițiile de asigurare, care prevăd că despăgubirea nu poate depăși valoarea vehiculului stabilită la data producerii accidentului, însă omite că despăgubirea solicitată, 37.027 euro, este cu doar 157 euro peste valoarea stabilită de intimatul-pârât de 36.870 euro, însușindu-și necondiționat susținerile acestuia.

În opinia recurentei, potrivit art. 2199 -2208, precum și potrivit condițiilor contractuale ale poliței CASCO, societatea de asigurare este obligată la achitarea indemnizației de despăgubire reprezentând 80% din suma asigurată, conform art. 5.6 lit. b).2, respectiv 46.284 euro x 80% =37.027 euro x 4.3941 RON/euro (curs BNR din 27.08.2014) = 162.700 RON.

Deoarece societatea de asigurare, B. S.A., a refuzat nejustificat plata despăgubirii, reclamanta a formulat acțiune în pretenții în contradictoriu cu aceasta la Judecătoria Câmpina (dosar nr. x/2015).

În acest dosar au fost administrate probe, inclusiv expertiza tehnica auto, iar această valoare a despăgubirii a fost confirmată prin Raportul de expertiză tehnică judiciară auto nr. 242/20.11.2015.

Așadar, despăgubirea se stabilește la nivelul sumei asigurate indicat chiar de societatea de asigurare nu de asigurat, valoare la care se achită și primele de asigurare.

În caz de daună și de obligație de plată, pârâtul nu mai recunoaște valoarea reală - suma asigurată, ci invocă o valoare de piață, stabilită arbitrar și aleatoriu și mai ales neverificabil și neobiectiv.

Fondul de Garantare a Asiguraților a procedat la diminuarea nejustificată cu 33.091 RON a despăgubirii datorate, acordând o despăgubire neconformă cu clauzele contractului de asigurare facultativă CASCO, încheiat cu societatea de asigurare falimentară, despăgubire confirmată inclusiv de Raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul civil nr. x/2015 al Judecătoriei Câmpina, încălcând chiar dispozițiile exprese ale art. 22 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 a ASF.

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 09.05.2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. a încheiat cu S.C. B. S.A. contractul de asigurare facultativă CASCO PREMIUM pe o perioadă de 1 an, nr. x, având ca obiect autovehiculul C., cu număr de înmatriculare x pentru suma asigurată de 46.284 euro, prin care aceasta se obligă ca, în schimbul primelor de asigurare plătite, să suporte contravaloarea reparațiilor necesare în caz de producere a unui risc asigurat constând în avariere totală sau parțială, vandalism, furt, total sau parțial.

La data de 27.08.2014, pe DN 17, km 117+300m, autovehiculul asigurat a fost avariat grav în urma unui accident rutier în care a fost implicat, din culpă, un angajat al societății, riscul fiind asigurat, conform clauzelor contractului.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/17.03.2016, recurenta a solicitat să fie cu suma de 162.700,00 RON, reprezentând contravaloarea daunei totale a autotractorului.

Recurenta consideră că sunt aplicabile prevederile art. 5.6 lit. b).2 din contractul de asigurare, având dreptul la achitarea indemnizației de despăgubire reprezentând 80% din suma asigurată.

Urmare a avizării evenimentului rutier, asigurătorul B. S.A. a deschis dosarul de daună nr. x

În cadrul instrumentării dosarului de daună s-a constatat că recurenta nu a efectuat reparația vehiculului avariat, iar pentru suma solicitată cu titlu de despăgubire a fost depus un deviz estimativ de reparații întocmit de unitatea service D. S.R.L.. Având în vedere că devizul estimativ depus, a depășit 80% din suma asigurată, s-a stabilit prezența cazului de daună totală din punct de vedere economic.

Potrivit prevederilor art. 5.6. lit. b) și b).2.) din Condițiile speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor - EUROCASCO (PJ): "Dacă valoarea estimată a reparațiilor depășește 80% din suma asigurată se va considera că s-a produs daună totală economică. În acest caz despăgubirea nu va depăși: (…) b) valoarea autovehiculului la momentul producerii riscului asigurat, din care se scade valoarea la același moment a epavei autovehiculului (părțile componente care se mai pot întrebuința sau valorifica), dacă Asiguratul renunță la repararea autovehiculului; valoarea epavei se stabilește astfel: (…) b.2) prin evaluare de către Asigurător până la un nivel maxim de 20% din valoarea autovehiculului, în cazul în care părțile contractuale nu agreează valorificarea epavei prin selecție de oferte sau dacă în termen de 30 de zile de la demararea selecției de oferte nu se obține o ofertă de cumpărare; (…).".

La momentul producerii evenimentului rutier suma asigurată este superioară valorii vehiculului.

Conform art. 5.21 din condițiile speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor Eurocasco,: "În cazul în care, la momentul producerii evenimentului asigurat, se constată că suma asigurată stabilită la încheierea poliței este superioară valorii autovehiculului (supraasigurare), despăgubirea nu va putea depăși valoarea acestuia stabilită la momentul producerii evenimentului asigurat; (...)."

Astfel, s-a constatat că despăgubirea maximă ce poate fi acordată este în cuantum de 129.609 RON, sumă aprobată și plătită recurentei.

Pentru a se stabili valoarea autovehiculului la data evenimentului s-a avut în vedere valoarea medie de piață (valoarea reală) stabilită de asiguratorul B. S.A., folosind sistemul de evaluare DAT, valoarea stabilita fiind de 29.734 euro la care s-a aplicat valoarea TVA, rezultând o valoare medie de piață de 36.870,16 euro (29.734 X 1,24 =36.870,16).

Valoarea autovehiculului, în funcție de care se stabilește dacă este sau nu daună totală, precum și valoarea despăgubirii care se cuvine asiguratului în caz de daună totală nu este și nu poate fi valoarea de nou a autovehiculului/valoarea autovehiculului la momentul încheierii contractului de asigurare, ci valoarea autovehiculului la momentul producerii accidentului, valoare care se stabilește ca valoare medie de piață față de ofertele existente pe piață pentru marca respectivă, raportat la anul fabricației și numărul de kilometri înregistrați, respectiv indicatorii de uzură folosiți în mod curent în procesul de cerere și ofertă a pieței autovehiculelor.

Înalta Curte constată că au fost respectate întocmai prevederile contractului de asigurare încheiat între părți, iar acest lucru a fost confirmat și de instanța de fond, care a reținut că:

"pârâtul a dat curs clauzelor contractuale, respectând condițiile speciale de asigurare astfel cum au fost inserate în contractul de asigurare... astfel că este irelevantă valoarea despăgubirii stabilită printr-un raport de expertiză tehnică auto întrucât expertul nu are competența de a interpreta clauzele contractuale, aceasta atribuție revenind strict instanței de judecată."

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a avut în vedere și prevederile C. civ. presupus încălcate, așa cum susține recurenta, reținând că dispozițiile art. 2208 C. civ. (reglementare din cadrul articolelor referitoare la contractul de asigurare) impun ca indemnizația de asigurare să fie plătită " în condițiile prevăzute în contract", dispoziție respectată în ceea ce privește soluționarea cererii de plată formulată de recurentă.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2573 din 26 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2020.