ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2790/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2790/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1165/F din 19 martie

2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosar nr. 1657/112/2011, s-a

admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Ocolul Silvic Izvorul

Someșului RA Șanț, împotriva pârâtei Regia Națională a Pădurilor R.,

reprezentantă în proces de Direcția Silvică Suceava și, în consecință:

A fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 402.271 lei, reprezentând sumă necesară

împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării de

masiv pentru suprafața neregenerată de 82,16 ha, situată în județul Suceava

(preluată de la Ocolul Silvic Iacobeni și Ocolul Silvic Cârlibaba).

A fost obligată

pârâta să plătească reclamantei 10.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale

că, potrivit art. 12 din Legea nr. 46/2008 - C. silvic, reclamantul

administrează fondul forestier proprietate publică a comunei Șanț. Potrivit

art. 136 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - C. silvic - Regia Națională a

Pădurilor - R. plătește administratorului sau ocolului silvic care asigură

serviciile silvice pentru pădurea retrocedată sumele din fondul de conservare

și regenerare a pădurilor aferente valorii masei lemnoase recoltate prin tăieri

rase, definitive sau accidentale, reactualizate la data punerii în posesie,

diminuate cu sumele cheltuite pentru regenerare până la data punerii în

posesie, după caz și conform alin. (2) al aceluiași articol, sumele prevăzute

la alin. (1) se plătesc pentru suprafețele de pădure neregenerate, indiferent

de data punerii în posesie, și nu pot fi mai mici decât sumele necesare

împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării

de masiv, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului

cod.

Așa fiind tribunalul

a reținut că dispozițiile art. 136 C. silvic sunt incidente în prezenta cauză,

în care se solicită obligarea pârâtei la plata sumelor necesare împăduririi și

efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării de masiv, a

suprafețelor retrocedate neregenerate, predate comunei Șanț, chiar dacă

predarea a avut loc la 9 noiembrie 2007, anterior intrării în vigoare a C.

silvic, întrucât se prevede expres că aceste sume se plătesc pentru pădurea

retrocedată, indiferent de data punerii în posesie, cu mențiunea expresă că

pentru retrocedările efectuate anterior intrării în vigoare a legii sumele se

plătesc în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii.

Referitor la

întinderea suprafeței neregenerate, pentru care pârâta are obligația de a plăti

reclamantului, sumele necesare în vederea regenerării tribunalul a reținut că

nici susținerile reclamantului și nici ale pârâtei nu sunt întemeiate și a

reținut ca fiind suprafață retrocedat neregenerată, pentru care subzistă

obligația de plată a sumelor necesare pentru regenerare până la realizarea

stării de masiv, suprafața indicată în raportul de expertiză silvică întocmit

de trei experți care au concluzionat că din suprafața totală predată, la data

punerii în posesie era neregenerată suprafața de 117,3 ha dar că, din această

suprafață, a fost regenerată natural suprafața de 35,14 ha, astfel că pentru

această suprafață nu se impune efectuarea de cheltuieli de regenerare iar

suprafața pentru care se impune efectuarea de cheltuieli pentru regenerare este

de 82,16 ha.

Suprafața indicată de

experți, de 82,16 ha, este foarte apropiată de cea indicată de pârâtă, de 80,6

ha iar în ce privește sumele necesare pentru regenerarea celor 82,16 ha

tribunalul a reținut că suma totală necesară pentru regenerarea acestei

suprafețe până la realizare a stării de masiv este de 402.271 lei așa cum

rezultă din raportul de expertiză completat cu răspunsul la obiecțiuni.

Cum pârâta, prin

Direcția Silvică Suceava, a predat reclamantului pentru împădurire un număr

322.000 puieți din cel total necesar de 377.940 aspect necontestat de

reclamant, în valoare de 201.409 lei, această sumă se deduce din suma totală,

fiind deja suportată de pârâtă, rezultând suma de 363.889 lei la care se adaugă

suma pentru lucrările de întreținere efectuate de reclamant în anul 2010, de

38.382 lei, totalul fiind 402.271 lei, sumă ce include și TVA precum și

contribuțiile datorate bugetului de statul și de asigurări sociale.

În ce privește

numărul total de intervenții necesare pentru realizarea stării de masiv, pentru

suprafața ce trebuie regenerată artificial, tribunalul a reținut concluziile

experților ca fiind pertinente întrucât aceștia sunt specialiști în domeniul

silvic și au concluzionat că sunt necesare un număr total de 3 intervenții, din

care una a fost efectuată și mai sunt necesare încă 2 intervenții până la

realizarea stării de masiv, stare la care se ajunge în timp de 6 - 7 ani de la

plantare.

Cu privire la

intervenția de descopleșire din anul 2010, tribunalul a reținut că în mod

corect experții au luat în calcul sumele indicate de reclamant în devizele de

lucrări depuse la dosar cât timp s-au constatat că în mod sigur o intervenție

de descopleșire a fost efectuată de reclamant.

Prin urmare,

tribunalul a reținut că suma totală necesară pentru regenerarea până la

realizarea stării de masiv a suprafeței de 82,16 ha este de 402.271 lei, sumă

care trebuie achitată de pârâtă reclamantului, potrivit art. 136 alin. (2) din

Legea nr. 46/2008, astfel că acțiunea reclamantului a fost admisă în parte iar

pârâta obligată să plătească reclamantului suma de 402.271 lei, reprezentând

sumă necesară împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere până la

realizarea stării de masiv pentru suprafața neregenerată de 82,16 ha, situată

în județul Suceava (preluată de la Ocolul Silvic Iacobeni și Ocolul Silvic

Cârlibaba).

În temeiul art. 274

C. proc. civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma

justificată de reclamant ca fiind suportată cu titlu de cheltuieli de judecată,

respectiv onorariu de expert, în cuantum de 6.150 lei achitat și onorariu de

avocat de 4.500 lei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta Regia Națională a Pădurilor -

R., prin Direcția Silvică Suceava.

În cauză a formulat

cerere de aderare la apel reclamantul Ocolul Silvic Izvorul Someșului, pentru

termenul de judecată din data de 12 septembrie 2013 - primul termen fixat

pentru judecarea apelului -, solicitând modificarea sentinței fondului, în sensul

de a obliga pârâta, în principal, la plata sumei de 664.526 lei, iar în

subsidiar, la plata sumei de 533.398 lei.

Prin Decizia civilă

nr. 35/A din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă, apelul a fost admis în parte și obligată pârâta Regia Națională a

Pădurilor - R. prin Direcția Silvică Suceava să plătească reclamantului Ocolul

Silvic, Izvorul Someșului R.A. Ș. suma de 341.096 lei reprezentând despăgubiri

constând în suma necesară pentru împădurirea și efectuarea lucrărilor de

întreținere până la realizarea stării de masiv pentru suprafața neregenerată de

80,6 ha teren, situată în județul Suceava. A fost obligată pârâta să plătească

reclamantei suma de 5.055,55 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente

fondului cauzei, proporțional cu pretențiile admise. A fost menținută

dispoziția din sentință privind admiterea în parte a acțiunii civile.

A fost respinsă

cererea de aderare la apel formulată de reclamantul Ocolul Silvic Izvorul

Someșului R.A. Ș. împotriva aceleiași hotărâri.

Cu privire la motivul

de apel, din apelul pârâtei, referitor la excepția nelegalei timbrări a

acțiunii reclamantului Curtea l-a respins reținând că reclamantul este scutit

de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 17 din Legea nr.

146/1997.

Cu privire la motivul

de apel referitor la incidența în cauză a excepției necompetenței teritoriale a

Tribunalului Bistrița-Năsăud, Curtea a reținut că, în mod legal și corect, a

fost respinsă de către Tribunal excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

Bistrița-Năsăud în judecarea prezentei cauze, Direcția Silvică Suceava

acționând ca o adevărată reprezentanță a pârâtei apelante în teritoriu. În ceea

ce privește susținerea apelantei, conform căreia, în cauză ar fi incidente

dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a constatat că această

susținere este nefondată, întrucât, aceste dispoziții legale - și care prevăd

că cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în

circumscripția căreia se află imobilele -, nu se aplică decât în materia

cererilor reale imobiliare. Or, în speță, cererea pendinte nu este una reală

imobiliară, ci una personală, având ca obiect pretenții.

Așa fiind, în temeiul

argumentelor mai sus expuse, Curtea a constatat că și acest motiv de apel este

nefondat.

Cu privire la motivul

de apel, referitor la fondul cauzei, respectiv, cu privire la cererea de

aderare la apel, Curtea a constatat că susținerile pârâtei apelante sunt

fondate, iar susținerile reclamantului sunt nefondate, pentru motivele ce

urmează a fi expuse:

Prin procesul-verbal

încheiat la data de 11 martie 2008, înregistrat la Regia Națională a Pădurilor

- R. - Direcția Silvică Suceava - Biroul Fond Forestier și Cadastru Forestier,

intervenit între Direcția Silvică Suceava, Comuna Șanț, reprezentată prin

Primar și Ocolul Silvic Izvorul Someșului, reprezentat prin șef Ocol, s-a

statuat în sensul că "din analiza efectuată cu privire la suprafețele

neregenerate, la data punerii în posesie, pornindu-se de la clasa de regenerare

existentă la 1 ianuarie 2006, (data intrării în vigoare a amenajamentului

silvic), corelată cu lucrările de exploatare și împăduriri efectuate ulterior,

a rezultat o suprafață totală de 80,6 ha, din care 14 ha de la Ocolul Silvic

Cârlibaba și 66,6 ha de la Ocolul Silvic Iacobeni", ambele situate în raza

de competență a Direcției Silvice Suceava.

Deși, prin cererea

introductivă de instanță, reclamantul a susținut că suprafața neregenerată ar

fi de 117,3 ha, Curtea a constatat că suprafața neregenerată existentă în

realitate și asupra căreia părțile au convenit și au statuat prin

procesul-verbal din 11 martie 2008, este de 80,6 hectare, iar nu de 117,3

hectare.

Concluziile

contraexpertizei întocmite în fața instanței de fond de experții C.F., M.R. și

G.A. în sensul că suprafața totală neregenerată ar fi de 117,3 ha, nu au fost

împărtășite de către Curte, pe de o parte, având în vedere procesul-verbal din

11 martie 2008, prin care părțile au statuat și au convenit că suprafața

neregenerată existentă în realitate, la data punerii în posesie, este de 80,6

ha, iar nu de 117,3 hectare, iar pe de altă parte, motivat pe faptul că, așa

cum au arătat cei trei experți în considerentele raportului de expertiză,

suprafața neregenerată nu a fost efectiv măsurată în teren de către experți, ci

a fost calculată făcându-se "media ponderată (ponderea) a suprafețelor

regenerate natural și a suprafețelor regenerate artificial și a celor ce

urmează a fi regenerate", prin calcularea mediei datelor menționate în

tabelul inserat în cuprinsul considerentelor expertizei.

Pe cale de

consecință, Curtea a constatat că suprafața neregenerată existentă în realitate

este de 80,6 ha, conform procesului-verbal din 11 martie 2008.

Prin expertiza

întocmită de experți s-a arătat că valoarea celor 322.000 puieți, livrați de

Direcția Silvică Suceava, este în sumă de 201.409 lei, valoare care se impune a

fi scăzută din totalul devizului de împăduriri necesar regenerării.

Din suplimentul de

expertiză întocmit în fața instanței de apel rezultă faptul că cheltuielile

pentru regenerarea, respectiv, pentru împădurirea artificială a suprafeței de

80,6 ha, menționată în procesul-verbal din 11 martie 2008, cuprind și valoarea

puieților, care sunt necesari acestei suprafețe, respectiv, contravaloarea

puieților livrați de Direcția Silvică Suceava se impune a fi scăzută din

valoarea lucrărilor de împădurire necesare pentru suprafața menționată în

procesul-verbal din 11 martie 2008.

Dacă pentru suprafața

de 117,3 ha experții au calculat o sumă de 402.271 lei, necesară pentru

efectuarea lucrărilor de regenerare artificială, prin efectuarea unui calcul

matematic elementar, se ajunge la concluzia conform căreia, pentru suprafața de

80,6 ha neregenerată, sumele necesare pentru efectuarea lucrărilor de

împădurire artificială ar fi de 394.632,94 lei, din această sumă urmând să fie

scăzută suma de 201.409 lei ce reprezintă contravaloarea celor 322.000 puieți

livrați de Direcția Silvică Suceava, rezultând în final suma de 193.223,94 lei,

sumă care reprezintă contravaloarea lucrărilor necesară pentru regenerarea

artificială a suprafeței de 80,6 ha, și la care ar urma să se adauge sumele de

12.285 lei, reținute de experți ca reprezentând cheltuieli efectuate cu

împăduriri în anul 2010, respectiv, de 38.382 lei, reprezentând cheltuieli

efectuate cu degajări în anul 2010. În final, suma totală a despăgubirilor la

care ar fi îndreptățit reclamantul, cu titlu de cheltuieli reprezentând

valoarea totală a lucrărilor de regenerare (împădurire) artificială, este de

243.890,94 lei.

Însă, Curtea a

constatat că pârâta apelantă, prin apelul pe care l-a formulat, a arătat că

este de acord cu plata sumei de 341.096 lei, cu acest titlu. Pe cale de

consecință, în virtutea principiul disponibilității care guvernează procesul

civil, și a dispozițiilor art. 129 alin. final C. proc. civ., Curtea a

constatat că pârâta apelantă poate fi obligată la plata sumei de 341.096 lei,

cu titlu de cheltuieli reprezentând valoarea totală a lucrărilor de regenerare

(împădurire) artificială.

Așa fiind, în temeiul

considerentelor anterior expuse, Curtea a constatat că acest motiv de apel, din

apelul pârâtei, este fondat, iar cererea de aderare la apel formulată de

reclamant este nefondată.

Cu privire la motivul

de apel, din apelul pârâtei, referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată,

stabilite prin hotărârea fondului, Curtea a reținut că, potrivit art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată, însă, art. 276 C. proc. civ. prevede că

atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte,

instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, în

virtutea acestor dispoziții legale, dacă pretențiile unei părți au fost

încuviințate numai în parte, instanța poate acorda cheltuielile de judecată

cuvenite doar proporțional cu pretențiile admise, adică în limita a ceea ce s-a

admis părții care a câștigat procesul.

În speță,

cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu judecarea în fond a cauzei

au fost în sumă totală de 10.650 lei, din care 6.150 lei reprezentând onorariu

expertiză, iar 4.500 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

718.546,90 lei.

Din această sumă,

prin hotărârea fondului s-au acordat reclamantului despăgubiri în sumă de

402.271 lei, ceea ce înseamnă că pretențiile reclamantului au fost admise în

proporție de 55,98%.

Pe cale de

consecință, reclamantul era îndreptățit la a obține obligarea pârâtului la

cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise, adică 55,98% din

10.650 lei, respectiv, obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în sumă de

5.961,87 lei.

Însă, în raport de

soluția de admitere în parte a apelului pârâtei, și de schimbare a hotărâri

fondului, sub aspectul cuantumului pretențiilor acordate reclamantului, de

341.096 lei, în loc de 402.271 lei, Curtea a constatat că, în aceste condiții,

pretențiile reclamantului au fost admise în proporție de 47,47%, astfel încât,

reclamantul este îndreptățit la a-i fi acordate cheltuieli de judecată aferente

fondului cauzei proporțional cu pretențiile admise, adică 47,47% din suma de

10.650 lei, respectiv, suma de 5.055,55 lei.

Nu a fost împărtășită

susținerea pârâtei apelante, în sensul că instanța de fond trebuia să dispună

compensarea în întregime a cheltuielilor de judecată ale părților, aferente

judecării în fond a cauzei, având în vedere, pe de o parte, că apărările

pârâtei nu au condus la respingerea acțiunii reclamantului - contraexpertiza

suportată de către pârâtă fiind dispusă tocmai în considerarea acestor apărări

-, iar pe de altă parte, că cheltuielile de judecată ale reclamantului nu au

constat doar în onorariul pentru expertiză, ci și în onorariul avocațial.

Pe cale de

consecință, nu se poate vorbi despre o compensare a datoriilor reciproce -

constând în sumele reprezentând cheltuieli de judecată -ale părților, în sensul

pretins de pârâta apelantă.

Drept urmare, pentru

argumentele anterior precizate, Curtea a constatat că și acest motiv din apelul

pârâtei, în limitele celor anterior arătate, este fondat.

Împotriva Deciziei

civile nr. 35/A din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă a formulat recurs recurentul-reclamant Ocolul Silvic Izvorul Someșului

R.A solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii cererii de aderare la apel, a respingerii apelului declarat de pârâta

apelantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel reprezentând

onorariu de avocat.

În dezvoltarea

motivelor de recurs recurentul reclamant arată că instanța a interpretat greșit

actele juridice deduse judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestora iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor legale ce

reglementează modul de regenerare a pădurilor.

Recurentul invocă

faptul că nu au fost aplicate dispozițiile legale imperative ale C. silvic,

instanța stabilind că suprafața care trebuie regenerată nu este de 117,3 ha,

cum în mod științific stabilesc cei trei experți, ci consideră că suprafața

care trebuie regenerată este doar cea menționată într-un proces-verbal

preliminar încheiat în data de 11 martie 2008. Instanța de apel a scăzut de

două ori valoarea puieților și nu a acordat cheltuielile de judecată în

cuantumul solicitat.

Recurentul prezintă

calcule cu sumele pe care se consideră îndreptățit să le primească și arată

faptul că instanța, aplicând greșit legea, nu a obligat pârâta să le plătească.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, reține

incidența în cauză a art. 302

1

lit. c), C. proc. civ.

Prin

cererea de recurs se solicită casarea deciziei atacate în temeiul motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocat în situația

când, instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Motivul de recurs

reglementat prin art. 304 pct. 9 poate fi invocat în situația când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Obiect al recursului

de față îl formează decizia instanței de apel însă recurentul, deși a indicat

drept temeiuri ale cererii art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a făcut referiri

doar la situația de fapt și modul de interpretare a probelor, a prezentat

calcule matematice însă nu a dezvoltat critici de nelegalitate ale deciziei

atacate care să poată fi apreciate din perspectiva acestor motive de recurs,

iar susținerile nu permit nici încadrarea în vreunul din celelalte motive de

nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.

În realitate, prin

cererea formulată recurentul s-a limitat numai în a-și exprima nemulțumirea

față de soluția pronunțată în cauză de instanța de apel, prin urmare, criticile

formulate se situează în afara limitelor de verificare impuse de art. 304 C.

proc. civ. instanței de recurs și care au ca obiect numai legalitatea hotărârii

atacate iar nu netemeinicia acesteia.

Drept urmare, Înalta

Curte, va constata nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art.

302

1

lit. c) raportat la art. 304 C. proc. civ. partea introductivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Ocolul Silvic

Izvorul Someșului R.A. împotriva Deciziei civile nr. 35/A din 16 ianuarie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în temeiul art. 302 ind. 1,

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 septembrie 2014.

Procesat de GGC - CL