ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1677/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia

nr. 147/ A din 13 noiembrie 2013, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului

Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și

Bucovinei formulat împotriva Sentinței civile nr. 538 din 13 martie 2007 a

Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 4954/86/2006 (2705/C/2006).

A admis, în parte,

apelurile declarate de pârâții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva -

Direcția Silvică Suceava, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și de intervenienții Prefectul

Județului Suceava, Fundația Pro Fondbis 1946, Semper - Suceava, formulate

împotriva aceleiași sentințe civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului

Suceava, pe care o schimbă.

Judecând, a respins

în întregime, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul

Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei

împotriva pârâților Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică

Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală

a Finanțelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară și

rectificare de carte funciară.

A admis cererile de

intervenție accesorie formulate în interesul pârâților de intervenienții: C.A.,

H.I., H.E., F.E., Ș.M

.

, B.N., Ș.N., T.E., Ș.M.

și Ș.I.L.

A obligat reclamantul

să plătească pârâtei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică

Suceava suma de 300,000 RON (trei sute mii RON), cheltuieli parțiale de

judecată în apel.

A respins toate

celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin Decizia nr. 3332

din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Fondul Bisericesc

Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților împotriva Deciziei

civile nr. 147/ A din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă,

și împotriva încheierilor pronunțate în 21 iunie 2012, 11 septembrie 2012, 06

noiembrie 2012 și 17 septembrie 2012 ale Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

S-au respins, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâta Regia Națională a Pădurilor -

Romsilva - Direcția Silvică Suceava și de intervenienta Fundația Pro Fondbis

1946 Semper împotriva aceleiași decizii, iar cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată de intimata intervenientă H.I. a fost

respinsă.

Împotriva deciziei nr.

3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia

Sucevei și Rădăuților a formulat cerere de revizuire înregistrată din 15

ianuarie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă,

indicând ca temei legal dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 8 și 10 N.C.P.C.

Prin încheierea de

ședință de la 19 martie 2015 s-a făcut corespondența între dispozițiile din

noul cod de procedură și cele din vechiul cod, reținându-se că litigiul a fost

pornit sub imperiul codului de procedură de la 1865 și temeiul de drept al

cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 2, 4, 5, 7 și 9 C.

proc. civ. de la 1865. La termenul din 21 mai 2015, apărătoarea revizuentei a

precizat că din eroare au fost indicate dispozițiile din noul cod de procedură

și a depus precizări la cererea de revizuire, ca urmare a motivării deciziei

revizuite.

Prin precizările

depuse, revizuenta a dezvoltat doar motivele de revizuire cuprinse în pct. 2, 4

și 5 din art. 322 C. proc. civ., susținând, în esență, referitor la pct. 2 că

instanța nu s-a pronunțat asupra petitului acțiunii, respectiv nu a examinat

acțiunea în revendicare așa cum a fost investită, făcând o confuzie între

acțiunea petitorie și acțiunea posesorie. Cu privire la pct. 4 a arătat că s-a

formulat plângere penală pentru abuz în serviciu, respectiv la modul în care a

fost stabilit cuantumul cheltuielilor de deplasare pentru cei trei experți,

stabilirea onorariului de expertiză și a modalității de plată. În dezvoltarea

motivului prevăzut la pct. 5, revizuenta a arătat că a depus un set de

înscrisuri de CF, la care nu a avut acces, pe perioada desfășurării primului

ciclu procesual, prin care se face dovada dreptului de proprietate al

revizuentei asupra imobilelor revendicate, și că instanța era obligată să

examineze înscrisurile de CF pentru fiecare imobil în parte din litigiu.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă, potrivit considerentelor ce urmează:

Prin decizia civilă nr.

3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, așa cum s-a arătat, au fost respinse, ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei -

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, de pârâta Regia Națională a Pădurilor -

Romsilva - Direcția Silvică Suceava și de intervenienta Fundația Pro Fondbis

1946 SEMPER.

Art. 322 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul” se poate cere în ipotezele prevăzute la pct. 1-10

din textul menționat, revizuenta prevalându-se în prezenta cauză, de ipotezele

de la pct. 2 (dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut),

pct. 4 (dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată a

fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă

hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma

judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru

exercitarea funcției cu rea-credință sau grava neglijență în acea cauză), pct. 5

(când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute

de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea

mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau dacă s-a modificat

hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere),

pct. 7 (dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate) și pct. 9 (dacă

CEDO a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale

datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei

încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea

hotărârii pronunțate).

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă ce poate fi exercitată

în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege.

Față de cerința

premisă înscrisă în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că pentru a fi

susceptibilă de revizuire o hotărâre dată de o instanță de recurs, aceasta

trebuie, în principiu, să evoce fondul.

Dacă în ce privește

judecata în prima instanță, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic

dedus judecății pe baza probelor administrate în cauză, evocarea fondului de

către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate

a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt

decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea

altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin

stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului

juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație

nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul.

În consecință, decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, prin care

au fost respinse recursurile, nu este o hotărâre care să evoce fondul,

întrucât, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului

pricinii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurenți, așa

încât ea nu poate face obiect al cererii de revizuire, nefiind îndeplinită

condiția de admisibilitate prevăzută în acest sens de art. 322 alin. (1) C.

proc. civ.

Cu toate acestea, pentru anumite motive de revizuire, cum ar fi cele

prevăzute de art. 322 pct. 4 (însă numai pentru condamnarea judecătorului), art.

322 pct. 7

(dacă există hotărâri judecătorești

definitive potrivnice în una și aceeași cauză) și pct. 8 (dacă

partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată)

în

practica judiciară s-a considerat că pot fi revizuite toate hotărârile

pronunțate de instanțele de recurs, chiar dacă prin ele nu se evocă fondul,

precum și hotărârile primei instanțe sau ale instanței de apel prin care nu se

rezolvă fondul pretenției deduse judecății. Ca atare, în privința motivelor de

revizuire, prevăzute de art. 322 pct. 4 și 7 invocate în prezenta cauză,

urmează a se trece peste cerința evocării fondului.

În ceea ce privește pct.

4 de revizuire, se constată că este necesar pentru ca această cale de atac să

fie exercitată, să fie întrunite cumulativ și condițiile ce vizează existența

unei hotărâri de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului pentru o

infracțiune ce are legătură cu pricina și această hotărâre să fi rămas

definitivă.

În susținerea acestui

motiv de revizuire, revizuenta Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al

Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a arătat că a formulat plângere

penală pentru abuz în serviciu, cu privire la modul în care a fost stabilit

cuantumul cheltuielilor de deplasare pentru cei trei experți, stabilirea

onorariului de expertiză și a modalității de plată, însă nu a depus hotărârea

de condamnare, așa cum cere textul invocat. Prin nedepunerea acestei hotărâri,

cererea de revizuire întemeiată și pe acest motiv de revizuire este

inadmisibilă.

Cât

privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. se constată că acesta a fost formulat pur formal fără a fi motivat,

respectiv, fără a fi dezvoltate critici ce permit încadrarea în ipotezele

prevăzute de textul legal, situație în care pune în imposibilitate Înalta Curte

să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale, relative

la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, pentru acest motiv

invocat.

Excepția

inadmisibilității este prioritară față de excepția tardivității susținută de

intimați prin întâmpinare, întrucât, numai cu privire la o cerere admisibilă

din perspectiva art. 322 alin. (1) C. proc. civ., instanța de revizuire va

trece la verificarea celorlalte cerințe de formă și de fond ale ipotezei de

revizuire deduse judecății.

Pentru considerentele

arătate, având în vedere că cererea de revizuire nu poate fi analizată în afara

cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pentru pct.

2, 5 și 9, în ce privește hotărârile judecătorești ce pot forma obiect al

revizuirii, iar pe de altă parte în ce privește motivele prevăzute de art. 322 pct.

4 și 7 C. proc. civ. nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate specifice

prevăzute de lege, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă

judecății, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Fundația Fondul

Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

împotriva Deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2015.