ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1677/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 147/ A din 13 noiembrie 2013, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei formulat împotriva Sentinței civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 4954/86/2006 (2705/C/2006). A admis, în parte, apelurile declarate de pârâții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și de intervenienții Prefectul Județului Suceava, Fundația Pro Fondbis 1946, Semper - Suceava, formulate împotriva aceleiași sentințe civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava, pe care o schimbă.

Judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei împotriva pârâților Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare de carte funciară. A admis cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâților de intervenienții: C.A., H.I., H.E., F.E., Ș.M . , B.N., Ș.N., T.E., Ș.M. și Ș.I.L. A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava suma de 300,000 RON (trei sute mii RON), cheltuieli parțiale de judecată în apel.

A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților împotriva Deciziei civile nr. 147/ A din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și împotriva încheierilor pronunțate în 21 iunie 2012, 11 septembrie 2012, 06 noiembrie 2012 și 17 septembrie 2012 ale Curții de Apel Cluj, secția I civilă. S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava și de intervenienta Fundația Pro Fondbis 1946 Semper împotriva aceleiași decizii, iar cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata intervenientă H.I.

a fost respinsă. Împotriva deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a formulat cerere de revizuire înregistrată din 15 ianuarie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, indicând ca temei legal dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 8 și 10 N.C.P.C. Prin încheierea de ședință de la 19 martie 2015 s-a făcut corespondența între dispozițiile din noul cod de procedură și cele din vechiul cod, reținându-se că litigiul a fost pornit sub imperiul codului de procedură de la 1865 și temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 2, 4, 5, 7 și 9 C. proc.

civ. de la 1865. La termenul din 21 mai 2015, apărătoarea revizuentei a precizat că din eroare au fost indicate dispozițiile din noul cod de procedură și a depus precizări la cererea de revizuire, ca urmare a motivării deciziei revizuite. Prin precizările depuse, revizuenta a dezvoltat doar motivele de revizuire cuprinse în pct. 2, 4 și 5 din art. 322 C. proc. civ., susținând, în esență, referitor la pct. 2 că instanța nu s-a pronunțat asupra petitului acțiunii, respectiv nu a examinat acțiunea în revendicare așa cum a fost investită, făcând o confuzie între acțiunea petitorie și acțiunea posesorie. Cu privire la pct. 4 a arătat că s-a formulat plângere penală pentru abuz în serviciu, respectiv la modul în care a fost stabilit cuantumul cheltuielilor de deplasare pentru cei trei experți, stabilirea onorariului de expertiză și a modalității de plată.

În dezvoltarea motivului prevăzut la pct. 5, revizuenta a arătat că a depus un set de înscrisuri de CF, la care nu a avut acces, pe perioada desfășurării primului ciclu procesual, prin care se face dovada dreptului de proprietate al revizuentei asupra imobilelor revendicate, și că instanța era obligată să examineze înscrisurile de CF pentru fiecare imobil în parte din litigiu. Cererea de revizuire este inadmisibilă, potrivit considerentelor ce urmează: Prin decizia civilă nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, așa cum s-a arătat, au fost respinse, ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava și de intervenienta Fundația Pro Fondbis 1946 SEMPER.

Art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul” se poate cere în ipotezele prevăzute la pct. 1-10 din textul menționat, revizuenta prevalându-se în prezenta cauză, de ipotezele de la pct. 2 (dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut), pct. 4 (dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau grava neglijență în acea cauză), pct. 5 (când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau dacă s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere), pct. 7 (dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate) și pct. 9 (dacă CEDO a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate). Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă ce poate fi exercitată în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege. Față de cerința premisă înscrisă în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că pentru a fi susceptibilă de revizuire o hotărâre dată de o instanță de recurs, aceasta trebuie, în principiu, să evoce fondul.

Dacă în ce privește judecata în prima instanță, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății pe baza probelor administrate în cauză, evocarea fondului de către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul.

În consecință, decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, prin care au fost respinse recursurile, nu este o hotărâre care să evoce fondul, întrucât, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului pricinii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurenți, așa încât ea nu poate face obiect al cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută în acest sens de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate acestea, pentru anumite motive de revizuire, cum ar fi cele prevăzute de art. 322 pct. 4 (însă numai pentru condamnarea judecătorului), art. 322 pct. 7 (dacă există hotărâri judecătorești definitive potrivnice în una și aceeași cauză) și pct. 8 (dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată) în practica judiciară s-a considerat că pot fi revizuite toate hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, chiar dacă prin ele nu se evocă fondul, precum și hotărârile primei instanțe sau ale instanței de apel prin care nu se rezolvă fondul pretenției deduse judecății. Ca atare, în privința motivelor de revizuire, prevăzute de art. 322 pct. 4 și 7 invocate în prezenta cauză, urmează a se trece peste cerința evocării fondului.

În ceea ce privește pct. 4 de revizuire, se constată că este necesar pentru ca această cale de atac să fie exercitată, să fie întrunite cumulativ și condițiile ce vizează existența unei hotărâri de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului pentru o infracțiune ce are legătură cu pricina și această hotărâre să fi rămas definitivă. În susținerea acestui motiv de revizuire, revizuenta Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a arătat că a formulat plângere penală pentru abuz în serviciu, cu privire la modul în care a fost stabilit cuantumul cheltuielilor de deplasare pentru cei trei experți, stabilirea onorariului de expertiză și a modalității de plată, însă nu a depus hotărârea de condamnare, așa cum cere textul invocat.

Prin nedepunerea acestei hotărâri, cererea de revizuire întemeiată și pe acest motiv de revizuire este inadmisibilă. Cât privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se constată că acesta a fost formulat pur formal fără a fi motivat, respectiv, fără a fi dezvoltate critici ce permit încadrarea în ipotezele prevăzute de textul legal, situație în care pune în imposibilitate Înalta Curte să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale, relative la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, pentru acest motiv invocat. Excepția inadmisibilității este prioritară față de excepția tardivității susținută de intimați prin întâmpinare, întrucât, numai cu privire la o cerere admisibilă din perspectiva art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de revizuire va trece la verificarea celorlalte cerințe de formă și de fond ale ipotezei de revizuire deduse judecății. Pentru considerentele arătate, având în vedere că cererea de revizuire nu poate fi analizată în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pentru pct. 2, 5 și 9, în ce privește hotărârile judecătorești ce pot forma obiect al revizuirii, iar pe de altă parte în ce privește motivele prevăzute de art. 322 pct. 4 și 7 C. proc. civ. nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate specifice prevăzute de lege, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților împotriva Deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2015.