ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2504/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor "Romsilva" prin Direcția Silvică Suceava, s-a solicitat anularea deciziei nr. 560/2020 a Tribunalului Suceava, întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că decizia revizuită este contradictorie cu decizia nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, care ar fi reținut că Fondul Bisericesc este administratorul terenurilor. În contra acestei rețineri, prin decizia nr 560/2020 a Tribunalului Suceava, se arată că Fondul Bisericesc este proprietarul terenurilor.

Astfel, revizuenta a arătat că între Statul Român și Romsilva, pe de o parte, și Biserica Ortodoxă Română și arhiepiscopia Rădăuți a existat o lungă luptă juridică.

După mai multe cicluri procesuale, acțiunea în revendicare formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român a fost respinsă, irevocabil, prin decizia nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, care, la rândul ei, a rămas irevocabilă prin decizia nr. 3332/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Revizuenta susține că prin decizia 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă s-ar fi tranșat natura juridică a Fondului Bisericesc Ortodox Român, care este fundație de drept public înființată prin decret imperial/lege și dizolvată tot prin lege, iar proprietatea bunurilor din patrimoniul acestuia a aparținut totdeauna statului (austriac din 1786 și apoi român din 1918).

În paralel, 560 unități de cult din județul Suceava au cerut reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce a dus la eliberarea a 560 de titluri de proprietate nelegale.

Ca urmare, după pronunțarea deciziei nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, Romsilva a solicitat anularea respectivelor titluri de proprietate, susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 147/2013, mai sus menționată.

Litigiul vizând dosarul nr. x/2010 - soluționat prin hotărârile nr. 147A/13.11.2013 a Curții de Apel Cluj și 3332/27.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/12.04.2001, pe rolul Tribunalului Suceava, Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Direcția Silvică Suceava, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: radierea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la imobilele identificate în cărțile funciare pentru numerele topografice indicate în cuprinsul acțiunii; obligarea pârâților la a preda reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 192.158 ha teren cu vegetație forestieră, precum și construcțiile necesare administrării pădurilor; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept au fost invocate prevederile art. 481 C. civ., art. 6 și art. 27 din Legea nr. 213/1998, art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Prin sentința civilă nr. 305 din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă acțiunea în revendicare de drept comun, ca prematur introdusă.

Judecata litigiului a parcurs mai multe cicluri procesuale, în al treilea ciclu procesual reclamanta a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul reducerii suprafeței de teren revendicate, de la 192.158 ha teren cu vegetație forestieră, la 166.813,50 ha.

Prin sentința civilă nr. 538 din 13 martie 2007, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilele terenuri enumerate în cuprinsul hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 147A din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, formulat împotriva sentinței civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava.

A admis, în parte, apelurile declarate de pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și de intervenienții Prefectul Județului Suceava, Fundația Pro Fonodbis - 1946 Semper Suceava formulate împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o și, judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei împotriva pârâților Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare de carte funciară.

A admis cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâților de intervenienții A., B., C., D., E., F., E. și G.. A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava suma de 300,000 ron cheltuieli parțiale de judecată în apel. A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, fiind respinse ca nefondate, recursurile promovate de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și de intervenienta Fundația Pro Fonodbis -1946 Semper Suceava.

Litigiul privind dosarul nr. x/2017, finalizat prin decizia nr. 560 din 9 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă:

Obiectul acestui dosar îl constituie cererea reclamantei RNP - Romsilva, în contradictoriu cu pârâți intimați Unitatea de Cult Filia Sf. Nicolae, Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, Instituția Prefectului Județului Suceava și Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Vatra Dornei, de constatare a nulității absolute a Titlului de proprietate nr. x din 20.07.2004 emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, titlu ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,40 ha teren cu vegetație forestieră identică amenajistic cu u.a 69A% din U.P VII- O.S. Iacobeni și cadastral cu parcela funciară 911/53, 911/92, 911/93 din CF x și 2291 și restituirea contravalorii masei lemnoase exploatate pe suprafața indicată în primul capăt de cerere, aferente perioadei de 3 ani, anterioară depunerii prezentei acțiuni.

Prin cererea depusă la dosar la data de 02.02.2018, reclamanta petentă RNP - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava a arătat că înțelege să își modifice acțiunea prin completarea ei cu un capăt de cerere prin care solicită să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii comisiei Județene Suceava nr. 300/19.02.2004 respectiv poziția 1 din anexa nr. 55 prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate privata pentru suprafața de 30 ha teren forestier în favoarea unității de cult și să se anuleze procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 16.07.2004.

La termenul de judecată din 18.05.2018, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a depus la dosar cerere de intervenție accesoire.

Prin sentința civilă nr. 1251/28.12.2018, Judecătoria Vatra Dornei a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava.

A respins acțiunea formată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Suceava, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

În cuprinsul acestei sentințe, la fila x și următoarele, se reține:

"Cu privire la puterea de lucru judecat, instanța a constatat că nu se poate reține existența triplei identități, pornind chiar de la obiectul acțiunii, atât juridic, în cauza de față fiind solicitată constatarea nulității absolute a titlului de proprietate iar în celălalt dosar fiind vorba de o acțiune în revendicare, cât și material, suprafața supusă analizei în cauza de față nefiind identică cu cea din dosarul soluționat prin decizia nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj, reclamanta nefăcând o asemenea dovadă și nici contestând acest aspect.

Din însăși conținutul deciziei nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj, fila x paragraf 5 rezultă că terenul reconstituit ca urmare a cererilor formulate pe baza circularelor 79/1998, 549/1998 și 202/2000 nu este identic cu terenul pentru care se formulase cerere de reconstituire.

În dosarul pronunțat de Curtea de Apel Cluj, dispozitivul hotărârii se referă la o suprafață de teren ce nu s-a dovedit a fi identică cu cea din cauza de față, astfel încât în ceea ce privește istoricul FBORB finalizat cu concluzia că acesta nu a avut în proprietate teren nu poate fi raportată decât la suprafața din acel litigiu, astfel încât față de terenul din cauza de față nu se poate reține că s-a dezlegat o chestiune litigioasă care să privească prezentul dosar.

Considerentele trebuie să aibă corespondent în dispozitiv iar considerentele generale fără corespondent nu pot constitui constatări de fapt pentru că în acest caz partea ar fi prejudiciată".

Prin decizia nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava a fost respins apelul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava împotriva sentinței civile nr. 1251 din 28.12.2018, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește decizia nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, cu privire la care revizuenta susține că este potrivnică cu decizia nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava a fost respins apelul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava împotriva sentinței civile nr. 1251 din 28.12.2018, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiat.

Referitor la susținerea revizuentei, în sensul că prin decizia enunțată ar fi fost încălcată autoritatea de lucru judecat rezultată din decizia nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Prin decizia civilă nr. 147A din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, formulat împotriva sentinței civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava.

A admis, în parte, apelurile declarate de pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și de intervenienții Prefectul Județului Suceava, Fundația Pro Fonodbis - 1946 Semper Suceava formulate împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o și, judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei împotriva pârâților Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare de carte funciară.

A admis cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâților de intervenienții A., B., C., D., E., F., E. și G.. A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava suma de 300,000 ron cheltuieli parțiale de judecată în apel. A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, fiind respinse ca nefondate, recursurile promovate de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și de intervenienta Fundația Pro Fonodbis -1946 Semper Suceava.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenta a solicitat instanței anularea deciziei nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că această hotărâre înfrânge puterea lucrului judecat stabilit prin deciziile civile nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj și nr. 3332/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. - "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.’’

Așadar, instituția juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorității de lucru judecat, iar o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, ca efect pozitiv, cum este cea din speța de față, nu este admisibilă.

Raportat la datele speței, se constată că hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul finalizat cu deciziile nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj și 3332/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a vizat o acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 C. civ., art. 6 și 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și cu intervenienții Prefectul Județului Suceava, Fundația Pro Fonodbis - 1946 Semper Suceava, A., B., C., D., E., F., E. și G..

Cea de-a doua hotărâre, nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava, are ca obiect o acțiune întemeiată pe Legea fondului funciar, inițiată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea de Cult Filia Sf. Nicolae, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vatra Dornei, pentru constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. x din 20.07.2004, emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, pentru suprafața de 6,4 ha teren cu vegetație forestieră.

Referitor la obiectul material al celor două dosare, respectiv suprafața de teren, Înalta Curte constată că nu se mai impune cercetarea identității sale, de vreme ce în speță nu se verifică identitatea de părți, obiect juridic și cauză, cerințe care justifică respingerea de plano a revizuirii.

O altă condiție impusă pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepția puterii de lucru judecat.

Înalta Curte reține că în fața instanței de fond a fost analizată problema autorității de lucru judecat stabilit prin hotărârile nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj și nr. 3332/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, argumentele Judecătoriei Vatra Dornei pe acest aspect regăsindu-se la fila x din sentința nr. 1251/2018, în dosarul nr. x/2017.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în Noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeași curte, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, aceeași curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales cu încălcarea principiului securității juridice. A constatat astfel că, în aceste situații nu se urmărește unificarea jurisprudenței, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătorești ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanțelor și care ar fi condus la pronunțarea unor soluții general valabile și obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluțiile astfel pronunțate rămân la nivel de speță, fără să "lege" în niciun fel instanțele de judecată, servind numai la desființarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta "un rău", respectiv divergențele de jurisprudență prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securității juridice în aceeași măsură.

Concluzionând, Înalta Curte constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa deciziei nr. 1247 din 26.10.2018 a Curții de Apel Cluj, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin cele două hotărâri în dosarul de revendicare, transformându-se astfel într-un "recurs".

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv.

Pentru toate considerentele reținute, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava.

Având în vedere soluția dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata către intimata Unitatea de Cult Filia Sf. Nicolae a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5799 RON, potrivit dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava împotriva deciziei nr. 560 din 9 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă pe revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava la plata sumei de 5.799 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Unitatea de Cult Filia Sf. Nicolae.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.